4,021 matches
-
de multe ori tratați la reîntoarcerea lor în URSS precum trădătorii, fiind deportați în regiuni îndepărtate ale țării, interzicânduli-se anumite drepturi. Soarta cea mai grea au avut-o cazacii care au făcut parte din Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă din cadrul Waffen-SS, rudele lor, ca și ustașii iugoslavi, care au fost repatriați din regiunile de ocupație americană și britanică din Germania și Austria în URSS, respectiv în Iugoslavia (Slovenia). Uneori, persoanele repatriate au fost executate sumar imediat după ce autoritățile
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
1606 și 1826 (desființarea corpului ienicerilor), perioada de modernizare dintre anii 1826 și 1858 și perioada declinului dintre anii 1861 (încoronarea sultanului Abdülaziz) și 1918 (Armistițiul de la Mudros). Cea mai veche formă de armata otomană a fost o forță de cavalerie nomadă de stepă. Aceasta a fost centralizată de Osman I din triburile turcomane care locuiau în vestul Anatoliei în secolul al XIII-lea. Aceste călăreți au devenit forțe militare neregulate de incursiune folosiți ca trupe de șoc, înarmați cu arme
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
mai târziu au fost numiți timarioți. Pe lângă aceste pământuri în plus în timpul campaniilor dobândeau și avere. Orhan Gazi a organizat o armată permanentă plătită mai degrabă cu salariu, decât cu pradă sau feude. Infanteria a fost numită și „yaya”, iar cavaleria „müsellem”. Oastea a fost constituită în mare parte din mercenari străini și doar câțiva turci s-au mulțumit să accepte salarii în loc de feude (timari). Mercenari străini nu au fost obligați să se convertească la islam, atât timp cât ascultau de comandanții lor
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
plății salariilor, îmbrăcat ca un ienicer, vizita barăcile și își primea solda ca un soldat regulat al primei divizii Forța de ieniceri a devenit deosebit de importantă atunci, când infanteristul înarmat cu armă de foc s-au dovedit mai eficace decât cavaleria echipată cu sabie și suliță. Ienicerii adoptat de armele de foc foarte devreme, începând cu secolul al 15-lea. Prin secolul al 16-lea, principala armă a ienicerilor era pușca. Ienicerii foloseau la scară largă, grenadele și tunuri ușoare. Trupele
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
Deși în cele din urmă conceptul de armată modernă încorporează și depășește mai multe caracteristici distinctive ale corpurilor de ieniceri, iar Imperiul Otoman dizolvat trupele de ieniceri, în mintea occidentului ienicerii rămân una din cele mai pregnante simboluri ale otomanilor. Cavaleria ("Kapıkulu Süvarileri Ocağı") era formată din mai multe corpuri, cel mai important corp din cele șase existente fiind spahii, o forță de elită călare. Un alt corp de cavalerie numită "Akinci" aveau rolul de cercetași, făceau incursiuni în teritoriul inamic
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
occidentului ienicerii rămân una din cele mai pregnante simboluri ale otomanilor. Cavaleria ("Kapıkulu Süvarileri Ocağı") era formată din mai multe corpuri, cel mai important corp din cele șase existente fiind spahii, o forță de elită călare. Un alt corp de cavalerie numită "Akinci" aveau rolul de cercetași, făceau incursiuni în teritoriul inamic și făceau jafuri înainte de sosirea armatei regulate. Corpul de spahii au fost fondat în timpul domniei lui Murad I. Deși inițial au fost recrutați ca și ienicerii folosind sistemul de
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
sultanul Mehmed al II-lea a impus selectarea spahiilor doar din rândul etnicilor turci care erau proprietari de pământ în interiorul granițelor imperiale. Corpul de spahii a devenit Spahiilor în cele din urmă cel mai mare din cele șase divizii de cavalerie otomane, fiind omologul călare al ienicerilor, care luptau pe jos. Printre obligațiile spahiilor era și să călărească alături de sultan la parade și ca gardă de corp. La început armata avea un sistem eterogen. Unitățile iregulare mari, slab pregătite, care nu
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
dușmanului față de săgeata care zbura fără zgomot. Muschetele erau folosite erau folosite în soldați ordonați în șiruri compacte pentru a se obține un efect mai mare. Armele principale pentru lupta de aproape erau sulițele care ofereau protecție bună și contra cavaleriei, iar unitățile de elită le foloseau eficient. nu folosea săbii drepte de tip european (sabie, spadă, paloș) ci arme curbate din orient: iatagan, simsir. Cavaleria grea era formată din călăreții kapikulu care formau garda sultanului, dar în armata se folosea
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
mare. Armele principale pentru lupta de aproape erau sulițele care ofereau protecție bună și contra cavaleriei, iar unitățile de elită le foloseau eficient. nu folosea săbii drepte de tip european (sabie, spadă, paloș) ci arme curbate din orient: iatagan, simsir. Cavaleria grea era formată din călăreții kapikulu care formau garda sultanului, dar în armata se folosea în principal cavaleria ușoară care de obicei nu folosea armură care să le îngreuneze mișcarea, eventual cămașă din zale și coif. În timpul dominiei lui Soliman
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
de elită le foloseau eficient. nu folosea săbii drepte de tip european (sabie, spadă, paloș) ci arme curbate din orient: iatagan, simsir. Cavaleria grea era formată din călăreții kapikulu care formau garda sultanului, dar în armata se folosea în principal cavaleria ușoară care de obicei nu folosea armură care să le îngreuneze mișcarea, eventual cămașă din zale și coif. În timpul dominiei lui Soliman I infanteria a fost aproape complet înarmată cu arme de foc. Motivul acestui fapt a fost tactica aplicată
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
mișcarea, eventual cămașă din zale și coif. În timpul dominiei lui Soliman I infanteria a fost aproape complet înarmată cu arme de foc. Motivul acestui fapt a fost tactica aplicată: infanteria și artileria slăbea inamicul cu foc, după care se năpustea cavaleria urmată de ieniceri și trupele iregulare. Acest mecanism adesea era eficient, dar făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
fapt a fost tactica aplicată: infanteria și artileria slăbea inamicul cu foc, după care se năpustea cavaleria urmată de ieniceri și trupele iregulare. Acest mecanism adesea era eficient, dar făcea armata otomană o armată învechită și slabă. În primul rând cavaleria putea fi trimisă în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
în luptă decisivă doar în condiții bune de teren și vizibilitate. Pe teren impracticabil era necesară folosirea infanteriei, dar pentru acest lucru infanteria otomană (exceptând ienicerii) nu au primit pregătirea necesară. Infanteria europeană aplicând diferite tactici putea să oprească atacul cavaleriei otomane, astfel că din nou era necesară infanteria, dar corpul de ieniceri datorită numărului insuficient nu era întotdeauna în stare să rezolve problema. Turcii datorită jafurilor în lupte au capturat multe tipuri de arme de foc(puști, muschete, flinte, pistoale
Armata otomană () [Corola-website/Science/325721_a_327050]
-
la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918. În campania din anul 1917 Regimentul 5 Roșiori a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 1 Cavalerie, participând la Bătălia de la Mărăști și A Treia Bătălie de la Oituz. În această campanie, regimentul a fost comandat de colonelul " Anton Lupașcu ".
Regimentul 5 Roșiori (1916-1918) () [Corola-website/Science/337441_a_338770]
-
de apele Prutului în 1975, când a fost construit lacul de acumulare de la Stânca Costești. În iunie 1476, la ordinul sultanului, tătarii din Crimeea, conduși de Eminek Mârza, au năvălit în nordul Moldovei. Ștefan cel Mare se îndreaptă atunci cu cavaleria înspre nordul țării, rămas fără apărare. Pe când se întorceau cu o pradă bogată, tătarii au fost ajunși de moldoveni în dreptul localității Ștefănești de pe malul Prutului. Oștile moldovenești conduse de Ștefan cel Mare îi înfrâng pe tătari, iar cei scăpați cu
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
probabil la est de Nicomedia), la 27 iulie 1302, bizantinii au întâlnit o armată turcă de 5.000 de cavaleriști ușori sub Osman însuși, compusă din trupele proprii, precum și aliați din triburile turce din Paflagonia și în zona râului Maeander. Cavaleria turcă i-a atacat pe bizantini, al cărui contingent alan special nu a participat la luptă. Turcii au spart linia bizantină, forțându-l pe Mouzalon să se retragă la Nicomedia sub acoperirea forței alane. Bapheus a fost prima victorie majoră
Bătălia de la Bapheus () [Corola-website/Science/329608_a_330937]
-
(în dialectul săsesc "Zäöeden", în , în , în latină "Cidium") este un municipiu în județul Brașov, Transilvania, România. În anul 2011 avea o populație de 21.708 locuitori. Între anii 1211-1225 în Țara Bârsei se aflau Cavalerii Teutoni. Pentru apărarea țării, aceștia au ridicat 5 cetăți, printre care și Cetatea Neagră "(Schwarzburg)" pe un vârf de deal, de 980m, aflat la poalele Măgurii Codlei. Cetatea se afla la așa-zisul „"Sachsenweg"” (drumul sașilor), drum care lega "Țara
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
parte din Voievodatul Varmie-Mazuria din Polonia. Pe teritoriul Prusiei Răsăritene au locuit în vechime prusacii baltici. este localizată pe coasta sud-estică a Mării Baltice. Capitala regiunii a fost Königsberg (redenumită Kaliningrad în 1946 de sovietici). Pe durata secolului al XV-lea, cavalerii teutoni au stăpânit teritoriul Prusiei, parte a statului monastic teuton. Rivalitatea teutonilor cu Regatul Poloniei a aprins mai multe războaie, printre care și războiul de treisprezece ani. Acest război a fost încheiat cu semnarea celui de-al doilea tratat de la
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
un armistițiu care le-ar fi permis să păstreze controlul asupra Smirnei. Balikesir și Bilecik au fost eliberate pe 6 septembrie, iar Aydin o zi mai târziu. A urmat Manisa pe 8 septembrie. Guvernul de la Atena și-a prezentat demisia. Cavaleria turcă a intrat în Smirna pe 9 septembrie. Gemlik și Mudanya au fost eliberate pe 11 septembrie și garnizoanele elene au fost obligate să se predea. Expulzarea armatelor Greciei din Anatolia a fost finalizată pe 14 septembrie. Istoricul George Lenczowski
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
erau hippeis-cavalerii, cei care aveau 200 de medimni erau zeugitai (hopliții sau cetățenii care aveau cel puțin o pereche de boi) și cei care aveau sub 200 medimni erau thetes. Stabilește o corespondență strictă între obligațiile militare-primele două clase formau cavaleria, zeugitii-infanteria, iar thetii serveau că trupe auxiliare sau vâslași; și drepturile politice-toate clasele puteau participa la adunarea poporului și să voteze, dar numai indivizii din primele trei pot fi alese, și numai primele două pot exercită funcții majore de arhonte
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
primit fericiți ca stăpân al lor. Guvernatorul venețian al Vitrinitzei, aflată pe țărm, a trebuit să-și părăsească postul. În același timp, guvernatorul lui Constantin la Vostitza (Aigion), Constantin Cantacuzino, a trecut Golful Corint cu un detașament de infanterie și cavalerie și i-a gonit pe turci din câteva locuri din vestul Focidei. Cel mai mare trofeu al său a fost orașul Loidoriki, ai cărui locuitori au fost atât de impresionați, încât i-au schimbat numele în Cantacuzino polis. Când papa
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
a acceptat cererea francezilor, alegând zona din actualul Belarus deoarece acolo, Armata Imperială Rusă avea o superioritate numerică importantă față de aflate sub comanda generalului Eichhorn. Armata a II-a Rusă era formată din 16 divizii de infanterie și 4 de cavalerie, 253 de batalioane, 133 escadrile și deținea 887 de tunuri, în timp ce forțele germane numărau 9 divizii de infanterie și 3 de cavalerie, 89 de batalioane, 72 de escadrile și 720 de tunuri de diferite calibre. Bombardamentul rusesc de artilerie de la
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
comanda generalului Eichhorn. Armata a II-a Rusă era formată din 16 divizii de infanterie și 4 de cavalerie, 253 de batalioane, 133 escadrile și deținea 887 de tunuri, în timp ce forțele germane numărau 9 divizii de infanterie și 3 de cavalerie, 89 de batalioane, 72 de escadrile și 720 de tunuri de diferite calibre. Bombardamentul rusesc de artilerie de la început a fost unul lung (a durat două zile), dar imprecis, lăsând mare parte din artileria germană intactă, iar soldații ruși, care
Ofensiva de pe Lacul Naroci () [Corola-website/Science/335776_a_337105]
-
Steopa, celibatar. În al treilea deceniu al secolului XIX în Corlăteni locuia 195 de familii de țăran, 1031 de persoane, inclusiv: 518 bărbați și 513 femei. Locuitorii satului au fost impuși de administrația rusă să pregătească rezerve de fân pentru cavalerie și au predat în 1854 aproximativ 5000 de puduri de fân. Pe lângă fân, magazia a eliberat pentru armata rusă 697 centnere de grâu de toamnă și 60 centnere de grâu de primăvară. Principile Mihai Sturza mai era proprietar aici și
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
a fost declanșată la 3 august 1941, când al 4-lea Corp de armată, comandat de generalul Nicolae Ciupercă, a trecut Nistrul, flancat de al 5-lea Corp, format din Divizia a 15-a de Infanterie, Brigada 1-a de cavalerie și Divizia 1-a blindată, care l-a traversat între Tighina și Dubăsari, conform planurilor de luptă elaborate de mareșalul Antonescu personal - ordinul operativ nr. 31 al Marelui Stat Major emis la 8 august 1941, care cerea Armatei a 4
Masacrul de la Odesa () [Corola-website/Science/312881_a_314210]