KorAP: Find »[drukola/base=cavou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...48 >

1,196 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

acolo și să dispară sub protecția obscurității. Gavrilcea nu voia ca Pica să-l vadă pe unde fuge și cu cine se întîlnește eventual, temîndu-se ca nu cumva, arestată, să fie constrânsă a da relații. Deschise ușa de fier a cavoului și privi înaintea lui. Era cinci jumătate, soarele nu apusese încă și zăpada reverbera peisajul. La cincizeci de metri în fața sa, pe o alee paralelă cu aceea pe care se afla cavoul Hagienuș, zări șase agenți îmbrăcați civil (în privința identificării

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
a da relații. Deschise ușa de fier a cavoului și privi înaintea lui. Era cinci jumătate, soarele nu apusese încă și zăpada reverbera peisajul. La cincizeci de metri în fața sa, pe o alee paralelă cu aceea pe care se afla cavoul Hagienuș, zări șase agenți îmbrăcați civil (în privința identificării organelor polițienești era nu se poate G. Călinescu mai expert). Unul din aceștia, văzîndu-l, făcu un semn cu mâna. Gavrilcea închise repede ușa și privind pe o ferăstruică cu grătar practicată în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
se poate G. Călinescu mai expert). Unul din aceștia, văzîndu-l, făcu un semn cu mâna. Gavrilcea închise repede ușa și privind pe o ferăstruică cu grătar practicată în ea, observă că agenții se dispersau cu intenția vădită de a învălui cavoul. Nu mai era nimic de făcut, cu Pica nu putea ieși, era încă lumină spre a tenta o evaziune din cercul agenților. - M-au descoperit! zise Gavrilcea încrețind puțin fruntea,mereu stăpân pe sine și fără a-și pierde inutil

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Pica. Trase lada, destul de grea, în dreptul ușii, vorbind în acest timp Pichii. Îi spuse că nu era altă cale, fie că el scăpa, fie că erau prinși împreună, decât să declare că ea venise cu Gavrilcea la cimitir să vadă cavoul construit de tată-său, fără a bănui că însoțitorul e urmărit. După consolidarea ușii, Gavrilcea privi din nou prin ferăstruică. Agenții se apropiaseră în semicerc sub protecția mormintelor, totuși foarte încet, temîndu-se să nu fie atacați. N-aveau o idee

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
se afla Gavrilcea acolo. Spre a-i împiedica să înainteze vertiginos și a le da iluzia unei rezistențe serioase, Gavrilcea trase două gloanțe în direcția lor în aer. Atunci, la regruparea și semnele agenților, constată că aceștia nu trecuseră înapoia cavoului ca să-l înconjure complet, deși se vedea că aveau această intenție. Principalul era să fie ținuți pe loc până la înnoptare. Gavrilcea îndreptă revolverul spre geamul portocaliu al cavoului opus ușii și trase în el un număr de gloanțe. Sticla pocni

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Atunci, la regruparea și semnele agenților, constată că aceștia nu trecuseră înapoia cavoului ca să-l înconjure complet, deși se vedea că aveau această intenție. Principalul era să fie ținuți pe loc până la înnoptare. Gavrilcea îndreptă revolverul spre geamul portocaliu al cavoului opus ușii și trase în el un număr de gloanțe. Sticla pocni și căzu sonor în cioburi pe pavajul circular din afara monumentului. Chiar și după aceasta, Gavrilcea continuă să tragă pe fereastră. Ținta lui era de a face să se

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Sticla pocni și căzu sonor în cioburi pe pavajul circular din afara monumentului. Chiar și după aceasta, Gavrilcea continuă să tragă pe fereastră. Ținta lui era de a face să se creadă că sunt mai multe persoane care se apără în cavou și mai ales că în alte cavouri existau puncte de atac. Temporar, manevra izbuti, fiindcă agenții, prudenți, nu-și schimbară poziția frontală pe care se consolidară. După câtva timp începură să tragă în ușă din ce în ce mai întețit, căutând a se apropia

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
pe pavajul circular din afara monumentului. Chiar și după aceasta, Gavrilcea continuă să tragă pe fereastră. Ținta lui era de a face să se creadă că sunt mai multe persoane care se apără în cavou și mai ales că în alte cavouri existau puncte de atac. Temporar, manevra izbuti, fiindcă agenții, prudenți, nu-și schimbară poziția frontală pe care se consolidară. După câtva timp începură să tragă în ușă din ce în ce mai întețit, căutând a se apropia de cavou și a-l încercui. Lui

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
mai ales că în alte cavouri existau puncte de atac. Temporar, manevra izbuti, fiindcă agenții, prudenți, nu-și schimbară poziția frontală pe care se consolidară. După câtva timp începură să tragă în ușă din ce în ce mai întețit, căutând a se apropia de cavou și a-l încercui. Lui Gavrilcea nu i se păru suficient de întuneric și continuă să tragă alternativ, când pe ferăstruica ușii, când prin structura vitraliului. Poziția devenea în cele din urmă intenabilă, când deodată, independent de gloanțele sale, Gavrilcea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
vitraliu, rupând cu mâna plumbul. Nu simți nici o mișcare, nici o împușcătură nu țiui în aer, dovadă că agenții nu-și schimbaseră locurile, în așteptarea unor întăriri. Convingerea lor era că un tovarăș al lui Gavrilcea îi apăra spatele din alt cavou, încît ar fi fost riscat să se așeze între două focuri înainte de a izola perfect cavoul Hagienuș. Gavrilcea chemă în șoaptă pe Pica din obscuritatea în care aceasta ședea, rezemată de zid, într-o emoție mută, greu de clasificat (sentiment

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
că agenții nu-și schimbaseră locurile, în așteptarea unor întăriri. Convingerea lor era că un tovarăș al lui Gavrilcea îi apăra spatele din alt cavou, încît ar fi fost riscat să se așeze între două focuri înainte de a izola perfect cavoul Hagienuș. Gavrilcea chemă în șoaptă pe Pica din obscuritatea în care aceasta ședea, rezemată de zid, într-o emoție mută, greu de clasificat (sentiment greșit de sublimitate? frică?), și întinzîndu-i mâna îi dădu instrucțiuni: - Stai aici fără să te miști

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
mantoul devenit insuficient. Deodată, o fâșie de lumină mișcătoare pătrunse prin orificiul ușii, după aceea alta, în fine, chiar pe fereastră se iviră pete mobile de lumină. Pica privi pe ferăstruica ușii și văzu câteva mici reflectoare ce îmbrățișau concentric cavoul. Agenții făcuseră rost de reflectoare electrice cu baterii, pe care le purtau legate cu curele de gât. Între timp, Gavrilcea, pășind cu spinarea încovoiată printre cavourile foarte dese aici, ajutat de întuneric și zăpada strânsă în mormane, se depărtă considerabil

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lumină. Pica privi pe ferăstruica ușii și văzu câteva mici reflectoare ce îmbrățișau concentric cavoul. Agenții făcuseră rost de reflectoare electrice cu baterii, pe care le purtau legate cu curele de gât. Între timp, Gavrilcea, pășind cu spinarea încovoiată printre cavourile foarte dese aici, ajutat de întuneric și zăpada strânsă în mormane, se depărtă considerabil de locul critic, sărind cu prudență. Văzu cavoul Hagienuș încercuit de fâșii de lumină și înțelese că îl credeau înăuntru. Când ajunse într-o alee mai

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
baterii, pe care le purtau legate cu curele de gât. Între timp, Gavrilcea, pășind cu spinarea încovoiată printre cavourile foarte dese aici, ajutat de întuneric și zăpada strânsă în mormane, se depărtă considerabil de locul critic, sărind cu prudență. Văzu cavoul Hagienuș încercuit de fâșii de lumină și înțelese că îl credeau înăuntru. Când ajunse într-o alee mai largă, auzi numele său rostit de cineva așezat G. Călinescu chiar în poarta unui cavou. Era un paznic aderent al Mișcării, acela

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de locul critic, sărind cu prudență. Văzu cavoul Hagienuș încercuit de fâșii de lumină și înțelese că îl credeau înăuntru. Când ajunse într-o alee mai largă, auzi numele său rostit de cineva așezat G. Călinescu chiar în poarta unui cavou. Era un paznic aderent al Mișcării, acela care trăsese cu revolverul ca să distragă atenția agenților. Gavrilcea intră după el în cavou. Apoi ieșiră amândoi și se înfundară în cimitir. Gavrilcea nu fugi pe drumuri exterioare, cum ne-am închipui, ci

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ajunse într-o alee mai largă, auzi numele său rostit de cineva așezat G. Călinescu chiar în poarta unui cavou. Era un paznic aderent al Mișcării, acela care trăsese cu revolverul ca să distragă atenția agenților. Gavrilcea intră după el în cavou. Apoi ieșiră amândoi și se înfundară în cimitir. Gavrilcea nu fugi pe drumuri exterioare, cum ne-am închipui, ci reveni, cu ajutorul paznicului, chiar în fața cimitirului, ca un cetățean pașnic și îmbrăcat în haina lui de piele, luă tramvaiul, care îl

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
în direcția Dunării. Pe acest drum avea foarte numeroase posibile ascunzători la aderenți. Cu ajutorul unuia dintre aceștia Gavrilcea trecu Dunărea în barcă și ajunse teafăr dincolo și cu hârtii în regulă. La Bellu, constatând orice încetare a focurilor, agenții înconjurară cavoul Hagienuș și traseră două focuri în ușă, spre a vedea dacă se reacționează. Cum nici o împușcătură nu urmă, bănuiră că Gavrilcea nu mai are gloanțe, nu fără a păstra precauție ca nu cumva asediatul să profite de apropiere spre a

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
împușca. Mare le fu surpriza când, după o destul de lungă așteptare, apropiindu-se prudent de locul unde îngerul arăta cu spada spre cer, găsiră trupul neînsuflețit al unei domnișoare de cea mai bună condiție, după înfățișare. Consternați, traseră corpul în cavou și căutară un semn de identificare. Fata nu avea poșetă, nimic asupră-i, plecase numai cu mantoul pe ea, în grabă. Cadavrul fu transportat dimineață la Morgă și poliția făcu ipoteze. Siguranța avea informații despre legăturile lui Gavrilcea cu Pica

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de resortul romanelor senzaționale celor mai detestabile. Arhitectul avea o concepție sublimată despre viață și refuza din câmpul realului tenebrosul și absurdul. Nu era "serios", după el, ca cineva să se ascundă în cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde un șnapan căruia îi intrase în cap să dea o lovitură politică. Moartea Pichii în această împrejurare îi părea ca un final ratat. Alimentat subconștient de alt soi de romantism, perimat în generația lui Tudorel, ar fi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Tudorel. Acesta, palid, se retrase înapoi fără nici un cuvânt și dispăru umil pe ușa sufrageriei, iar Ioanide zvârli caietul în soba plină de jăratic. Pentru cele trei zile dramatice în care Pica fugise cu Gavrilcea și fusese împușcată în ușa cavoului, jurnalul lui Hergot avea numai această notație: "Plesnit toate coardele de la violoncel". XXI La începutul lunii aprilie, nu mult după ocuparea Cehoslovaciei și a Memelului, Pomponescu fu cooptat în guvern, cu portofoliul Lucrărilor Publice. Cu tot secretul în care decurse

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lua un pled pe umeri, înfășurîndu-se în el. Prin urmare, comentă Hergot, Pica trebuie să fi fost pradă unei concentrații morale intense ca să voiască să iasă cu Gavrilcea seara pe frig și să consimtă a intra cu el într-un cavou, unde avea de întîmpinat inamicii ei fizici, frigul și întunericul. În materie de muzică îl rugase pe Hergot să-i cânte solo, fără acompaniament de piano. Îi plăcea vibrația bărbătească a instrumentului. Pianul, susținea, produce nervi, îi aducea aminte că

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
facă parastasele la soroc, temîndu-se că, fără aceste formalități, ar întîmpina mari mizerii pe lumea cealaltă. Avea nevoie de documente de călătorie în cer. Hagienuș, își închipuia Ioanide, trebuie să vadă moartea în acest chip concret, și dacă își vindea cavoul, asta venea din sentimentul că putea păcăli pe cineva și pe lumea cealaltă, obținând o găzduire în cavouri străine. Mama lui Ioanide, care nu ignora, firește, procesul de dizolvare a trupului înmormîntat, nutrea o spaimă mare de a nu fi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
de documente de călătorie în cer. Hagienuș, își închipuia Ioanide, trebuie să vadă moartea în acest chip concret, și dacă își vindea cavoul, asta venea din sentimentul că putea păcăli pe cineva și pe lumea cealaltă, obținând o găzduire în cavouri străine. Mama lui Ioanide, care nu ignora, firește, procesul de dizolvare a trupului înmormîntat, nutrea o spaimă mare de a nu fi cumva abandonată după un timp dat. Dăduse instrucții precise să se revadă inscripția și împrejmuirea, conjurând ca la

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Suflețelfață de Hangerliu. . - Cum n-ai? Aveți revista Monumentele române la minister. Hagienuș intră în panică. Capabil de multe farse, mai ales în materie pecuniară, simțea toată indelicatețea morală de a ataca pe Ioanide, tocmai el, care îi comandase un cavou fără a i-l plăti. Pe urmă, lui Hagienuș, foarte versat în istoria artelor, îi plăcea biserica lui Ioanide, știa cât de liberă fusese inițiativa arhitecților de-a lungul istoriei. Întâi începu să pipăie terenul, spre a vedea ce impresie

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
trezit vii discuții." - Crezi, observă Ioanide, că acesta e un debut care poatesă calmeze furiile din sufletul lui Pomponescu? "Discuții"! Orice operă stârnește discuții. Asta sună ca o laudă la adresa mea. Ești prea amabil, domnule Hagienuș, ți-ai plătit planul cavoului. Ioanide luă tocul și șterse cuvântul "discuții", înlocuindu-l cu altele. . - Ascultă aici: "a trezit vii și legitime proteste". Așamai merge. . - Îți mulțumesc din inimă, domnule Ioanide! se prosternăHagienuș. Mă salvezi de la înec. Am să-ți fiu recunoscător toată viața

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]