2,847 matches
-
I-a luat o zi Întreagă și cînd era gata sosi Juan. Îi ceru să semneze, deasupra numelui ei, dar Juan tocmai băuse cîteva pahare la golf cu Juan Lacas și amîndoi se distraseră din nou copios pe seama conflictului de la cazinoul din Ancón și pe seama bețiilor lui Bobby de cînd o pierduse pe Peggy. Și pe urmă Peggy era o fată care știa să se poarte În lume, fiindcă părinții ei fuseseră ambasadori În mai multe țări Înainte de a veni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Înainte, În orice caz o duc mai bine decît Vlăjganul, fiindcă el n-are bazin În apartamentul lui“, Înota fără nici o grabă. N-a mai fost o noapte la fel pentru Bobby. S-au Întors la programul obișnuit, halterele, plaja, cazinoul din Ancón, localurile de noapte pentru dans. O dată sau de două ori a nutrit speranța că va gusta iarăși din deliciile acelei nopți de pomină, mai ales cînd Îl vedea pe Vlăjgan apărînd la Saratoga sau la Freddy Solo’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
faimoși din acea vreme - dacă nu și cei de azi, și n-ar trebui să ne-ndoim dacă ne gândim la rapperi și la Pavarotti - erau siliți să lucreze mână-n mână cu mardeiașii orașului, care aveau monopolul asupra cabaretelor, cazinourilor și bordelurilor. Un cântăreț vestit nu era pentru ei mai mult decât o prostituată căreia-i luau bună parte din ago niseală. Smulgându-și perii de disperare în fața rivalului său prodigios, Zavaidoc încercă mai întâi să-l învingă cu mijloace
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Jocurile reveniseră aproape la normal. Câțiva dintre angajații plătiți mai jucau ostentativ la aparate care altfel n-ar fi fost frecventate de jucătorii de rând. În momentul în care la un aparat își riscau banii destui amatori de plăceri, angajații cazinoului se retrăgeau așa, ca din întâmplare. Lucy se duse spre partea din spate a sălii principale, oprindu-se de mai multe ori pe ici, pe colo și prefăcându-se că urmărește mersul jocurilor la diverse aparate. Avea în poșetă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
iuți, percheziționa biroul. Mai întâi apăsă pe butonul de activare a mașinii care ținea evidența, folosind cuvântul-indice "iluzie". Ecranul aparatului rămase gol. Apăsă pe butonul pe care scria "casă". Nici un răspuns. Firește avea adresa casei sau caselor legate de acest cazinou. Furioasă, smulse registrul teleecranelor și-i declanșa butoanele de activare. Nici aici cuvintele "casă" și "iluzie" nu produseră nici o reacție. Era oare posibil ca acest individ Martin - îi găsise numele pe diverse documente - să aibă legătură doar cu câteva case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mă grăbesc. Fără să ia în seamă pistolul pe care îl apucă în grabă Martin, trecu pe lângă el. Când vorbi din nou, i se simțea deplina siguranță în glas. Mai fii nevoie doar de câteva momente pentru ca, resemnat, operatorul de la cazinou să se hotărască să colaboreze cu el. - Dacă nu doriți decât informații, e-n regulă. (Apoi adăugă.) Data este corectă. Pe la miezul nopții, în seara, zilei de 5 octombrie, a venit aici individul acela, Clark. Era însoțit de fratele său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
la propria-i chemare - el întorcându-se chiar atunci de pe Marte - și-și dădu întâlnire cu "celălalt" Clark. Cei doi tineri, la fel de hotărâți și sobri, vizitară "Palatul Gologanilor" și smulseră de la Harj Martin banii care-i fuseseră furați de patronul cazinoului. De fapt, suma aceasta nu mai conta prea mult în stadiul la care ajunsese, dar important era principiul. Cayle Clark pornise spre cucerirea lumii impersonale a Isherului. Și nimeni care-l trăsese vreodată pe sfoară nu trebuia să mai încerce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
își petreceau diminețile în orașul vechi, pe pista de carting, la delfinariu ori în Maryam Square, unde era plin de englezi, de thailandezi și de traficanți de diverse nații. Kish era paradisul amanților, dar nu ghiceai asta decât seara, la cazinou ori la clubul nautic, unde gărzile nu-și făceau intrarea. Dacă ar fi fost divorțată, ar fi cerut-o de nevastă pe insulă, fiindcă locul asigura tot decorul: faleze romantice, luminate până în zori, restaurante de noapte, chiar dacă fără alcool, ceainăria
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca să se îmbrace cu rochii de călugăriță catolică. Îi stătea bine în negru, fiindcă își făcea gura roșie ca petalele de hibiscus risipite în vasele de pe mese. Se simțea ca un matador lângă ea, când apăreau, noaptea, sub candelabrele fostului cazinou și pierdeau nebunește. Dar atunci o ținea de talie, fără frică, și o săruta sub ureche, acolo unde linia gâtului se-nnoda cu cercelul cu diamant. Le plăcea și altora, o știa, fiindcă le vedea ochii care o urmăreau când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chichiță și lacăt, vândut de un oștean cu pălărie verde... Se simțise bogat, bogat cum n-avea să mai fie niciodată... Cu mâinile pline de hârtii verzi într-un tripou din Chicago, în porturile italiene ori în nopți norocoase la Cazinoul din Cannes. Acasă, maică-sa îi înțepase mâinile cu acul. Sute de împunsături."Să te saturi!" Taică-su, uscat și încovoiat, cu ochi de pește, funcționar mărunt la Prefectură, decretase scurt: "Să plece! Nu mai are ce căuta în casa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui..." Îl înspăimîntară meschinăria preocupărilor, meticulozitatea ranchiunoasă cu care își alimenta inimiciții de-acum câteva decenii, fleacuri fără importanță, de genul: "M. S. ― 68 de ani, colonel pensionar, doi fii etc. a declarat public la 12 februarie 1934, în barul Cazinoului din Sinaia că sânt un impostor de-o incapacitate monumentală. Nota bene: printre asistenți se afla generalul de brigadă Miclan de la Statul-Major. Sânt convins că nepromovarea mea cu ocazia avansărilor din mai. Sau: "C. T. ― avocat etc. a determinat-o pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
semnul crucii, ridica mîna, apuca un bec imaginar și, cu delicatețe, Îl deșuruba și-l făcea să dispară, după care mai deșuruba Încă unul. Pe durata unei predici, ar fi fost În stare să deșurubeze toate becurile unei fațade de cazinou din Las Vegas. Bisericile sînt făcute pentru proslăvire, iar eu proslăveam acolo chipuri, plete, sîni Înmuguriți, trupuri zvelte, cefe ca niște petale rozalii de trandafir. Îl proslăveam de departe pe Dumnezeu și pe tinerele fete, un Dumnezeu izolat În tabernacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scriitor catolic, Însă tata nu dispunea de suma cerută. A luat atunci una dintre cele mai uluitoare hotărîri din viața lui. S-a urcat iar În mașină și, În loc să se Întoarcă acasă, s-a dus să-și Încerce norocul la cazinoul din Cannes, așa precum Orfeu coborîse În Infern. Ne-a povestit mai apoi adesea cum se petrecuseră lucrurile : „Am spus o rugăciune și am intrat“. A cîștigat Într-un ceas suma care Îi lipsea și s-a Întors cam pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fi dus să cer În genunchi unor producători de televiziune să mă lase să torn un documentar asupra unui subiect ales de ei. Mai bine l-aș fi ascultat pe chelnerul acela de cafenea. Pe Croazetă, la cîțiva metri de Cazinoul municipal unde tata, abandonîndu-se În chip necondiționat divinei providențe, cîștigase banii care Îi lipseau pentru a cumpăra casa de vacanță - el, care detesta jocurile de noroc aproape la fel de mult ca adulterul! - avusesem norocul să stau la taclale cu un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luni mai tîrziu cu un matematician pe care l-am Întîlnit În casa unui prieten. M-am ferit să-i spun că sursa mea era un chelner de cafenea care, după părerea mea, avea motive Întemeiate să fie supărat pe Cazinoul din Cannes. Mi-a redat curajul: “Bine, dar informatorul dumitale ți-a ascuns teoria speranțelor condiționate! Ar trebui să-ți vorbesc despre variabilele aleatorii. Dacă ții să te servești intuitiv de matematici În munca dumitale de creație artistică, mulțumește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
zâmbi Kitty. Își mângâiau paharele și se priveau În ochi. — Știi, aș fi putut să nu te Întâlnesc niciodată. M-am Întors chiar În seara asta din Vegas. Am fost la o petrecere cu câțiva asociați, clienți vechi de-ai cazinourilor și, deși totul a fost perfect - apartament superb la hotel, mâncare delicioasă și distracție pe măsură -, nu prea m-am simțit bine. Când m-am Întors de la aeroport eram destul de dărâmat, aproape mă hotărâsem să nu vin la deschidere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cinematografele și teatrele, discotecile, niște ecrane enorme de televiziune, nenumăratele decorații, jocurile electronice, baloanele, fântânile și alte efecte acvatice, platformele, grădinile suspendate, afișele, banderolele, panourile publicitare, manechinele, cabinele de probă, o fațadă de biserică, intrarea la plajă, un bingo, un cazinou, un teren de tenis, o sală de gimnastică, o montagne-russe, o grădină zoologică, o pistă de automobile electrice, o cicloramă, o cascadă, toate în așteptare, toate cufundate în liniște, apoi alte magazine, și alte galerii, și alte manechine, și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
face cu crabul cam ce face Perlman cu vioara. În drum spre casă, Wakefield nu putu scăpa de imaginea lui Chef Marlene torturînd un biet crab pentru a extrage muzica din el. În noaptea aceea s-a visat Într-un cazinou, Într-o mulțime de oameni care se uitau cu toții la un soi de tablă. Numai că nu era nici o tablă, și nici acoperiș; mulțimea privea la un cer azuriu, fără de nori. Acesta este cazinoul morților, rosti vocea lui din vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aceea s-a visat Într-un cazinou, Într-o mulțime de oameni care se uitau cu toții la un soi de tablă. Numai că nu era nici o tablă, și nici acoperiș; mulțimea privea la un cer azuriu, fără de nori. Acesta este cazinoul morților, rosti vocea lui din vis; așteaptă să le ții un discurs. Nu mult după aceea Își făcu apariția Diavolul. Wakefield Îi scrie editorului noii reviste un e-mail politicos, refuzînd invitația de a scrie un eseu. Scanează rapid titlurile celorlalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cupolă. Doi soldați tîrăsc cu forța un bărbat către o mașină a patrulei. E Never Stop, cu rucsacul lui cu tot. Wakefield ar vrea să intervină, dar picioarele Îi sînt de plumb și are nevoie disperată de apă. Aerul din cazinou este greu de fum de țigară. Un grup de bătrîni În scaune cu rotile cu tuburi de oxigen prinse În chingi de mînere sînt parcați În fața unui șir de mașini de poker mecanic. O parte din ei chiar fumează, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își scutură chilimurile și le pune pe balustrada balconului la aerisit, mătură podeaua, șterge de praf rafturile de cărți, schimbă cearceafurile, apoi se Întinde pe patul proaspăt făcut și alunecă În somn pe o melodie barocă. Se visează Într-un cazinou din secolul al XVII-lea. Doamne și domni cu coafuri complicate și muncite stau Încremeniți lîngă mesele de joc și totul este nemișcat ca Într-un tablou. Wakefield se preumblă printre figurine - chiar atinge una - sînt din ceară. O voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vă subestimați teribil. În clipa aceea lui Sasha Îi păru că era ceva nou și neplăcut În legătură cu chipul ei - dar dădu vina pe machiaj. Excesiv. Cu blănița aceea sintetică, părul acela de un blond improbabil, părea abia ieșită dintr-un cazinou. — Ce mai faceți? — Făceam mai bine ieri, răspunse Emma legându-și cu grijă eșarfa pe lângă gât. — Ciudat, de când trăiesc la Roma n-am Întâlnit niciodată pe cineva din Întâmplare, remarcă Sasha. — Asta Înseamnă că așa era scris, insinuă Emma. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
golden“ - sau să fi fost „platinum“? Iar apoi urma Întotdeauna o oră sau cam așa ceva de jocuri de noroc sau, mai rău, de privit alți oameni cum joacă jocuri de noroc. După ce fusese ofițerul de investigație ambele dăți când personalul cazinoului fusese descoperit cu diverse tipuri de delapidări și după ce fusese, În ambele cazuri, ofițerul executor, Brunetti ura politețea onctuoasă cu care era tratat de director și de personal. Dacă juca și câștiga, se Întreba dacă jocul nu fusese măsluit În favoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
orice caz, blana de nurcă rămase În dulap și ei plecară spre Casinò. Coborâră de pe vaporetto la stația San Marcuola și merseră pe jos de-a lungul străzilor Înguste și peste podul gârbovit ce ducea la porțile de fier ale cazinoului, deschise acum și Întinzând o Îmbrățișare primitoare tuturor celor care alegeau să intre. Pe pereții exteriori, cei vizibili dinspre Marele Canal, erau Înscrise cuvintele „Non Nobis“, „Nu pentru noi“, care, În timpul Republicii, declaraseră cazinoul loc interzis venețienilor. Numai străinii trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ducea la porțile de fier ale cazinoului, deschise acum și Întinzând o Îmbrățișare primitoare tuturor celor care alegeau să intre. Pe pereții exteriori, cei vizibili dinspre Marele Canal, erau Înscrise cuvintele „Non Nobis“, „Nu pentru noi“, care, În timpul Republicii, declaraseră cazinoul loc interzis venețienilor. Numai străinii trebuiau jumuliți; venețienii trebuiau să-și investească banii Înțelept și nu să-i irosească pe zaruri sau jocuri de noroc. Cât de mult Își dorea, cu acea seară nesfârșită ce i se căsca În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]