11,246 matches
-
Cănd sufletul se desparte de corp nu-l părăsește. El trăiește îmbălsămat în neurină și așa sufletul devine nemuritor! Aurora: Ce-i neurina asta? Evelin: Un balsam invizibil care conservă sufletul să nu moară după ce părăsește corpul uman. Aurora: și ce-ai mai văzut la cimitir? Evelin: Am văzut mai mulți cerșători decăt morminte și cruci. Ce mult se degradează omul cănd au început să se termine resursele Pămăntului de care, uneori, oamenii au abuzat ca să nu spun că și-au
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Dumneavoastră faceți lista invitaților iar eu mă ocup de convocarea lor, nu se spune așa? Darwin: Mulțumesc, abia aștept întălnirea cu unele dintre cele mai mari spirite ale găndire umane! Evelin: și eu doresc să le cunosc personal. Darwin: și ce vom fi la întălniri: fantome, holograme, spirite, suflete ambalate în neurină sau clone? Evelin: Cel mai simplu ar fi o întălnire a sufletelor. Darwin: Interesant! Vecinul meu ciudat cu ce s-a ocupat pe Pămănt? Evelin: Un timp a supravegheat
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă cosmică a geniului de a nu fi înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul conține una din cele mai mari desfășurări transfinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
realitățile fundamentale care aparțin ordinei umane. Iată textele esențiale în acest sens: Ah! Cum nu suntem pe atunci când Nici ființă nu era nici neființă , Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu Și fără de suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. "O, de-am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290). Iar în Archaeus: "O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ce să fie centrul cel galben? — Marțipan. — Cum să pun marțipan într-un flan? Și cum să-l fac galben? — Asta-i specialitatea ta, rusule, râse ea, uitând de rufe și întor cându-se drăgăstoasă spre Alioșa. Iar îți sugi degetul? Ce-o să ne facem cu tine? Ai văzut ce-ai făcut cu ciocolata? Sunt foarte supărată pe tine, măi, puiule de rus, măi..., îl mângâie ea cu vocea caldă rezervată lui și puilor de găină. — ...poate-o glazură de muștar. Cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
privirea pe carnea pufoasă a brațului, pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire?, îl apropia puțin de moarte. Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
copilului care saltă în sus o clipă doar o clipă E cald și pielea lui e ca de vanilie Și tu Tu erai Mereu Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi visând Totul se îndepărtează Zâmbești În somn„ți-a fost frig“ Nu-mi mai e Vanilie aici „șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș, dormi“ dorm, da, dorm alunec E bine și cald Miroși a... portocală sfârșit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pielea! ... Sau blana! Sau ce veți fi avînd... neînglodat... Spre ușurarea lui, în cele din urmă izbuti. Era rîndul mistrețului să-l studieze pe Lupino. Un lup? Hm... neplăcut. Periculos? ... N-ar fi putut infirma. Puternic? ... De bună seamă, privește ce de mușchi! De ignorat? În nici un caz! Nu-și amintea dacă lupii mănîncă ghinde, sau alune, sau alte bunătăți de felul ăsta; oricum, nu era dispus să riște. Și nimic, domnule, nimic de mîncare pe-aici! Celălalt mistreț, care în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
pe care le-a scris consumându-se până la flacără, lumile imaginate depărtându-se treptat de acest incendiu ciudat, ca niște planete rătăcitoare, pe când el rămâne orbit și tușind din cauza fumului... Dar ce poate fi mai înălțător decât sacrificiul prin creație? Ce-și poate dori un scriitor mai mult decât ca romanele sale să hălăduiască singure, purtându-i numele pe buzele a mii și mii de cititori? Deși se știe - și este bine să te conformezi! - lor nu le sunt de-ajuns
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
neajuns - trecu el pe nebănuite într-un registru politicos -, dar nu vi se pare totuși cel puțin ciudat că ne-am trezit într-o postură..., cum să mă exprim?... Ex tra conjugală? — Te-ai tâmpit de tot! Ia magneziu, ia ce-oi ști, dar lasă-mă să dorm. Clar? — V-ar deranja dacă aș aștepta până când veți considera că e o oră potrivită pentru a lămuri această situație? Femeia nu catadicsi să-i răspundă, se întoarse cu spatele și începu să
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai vagă urmă de bun-simț să se înmulțească, așa cum fac toate oile normale, se cuibări în bucătărie lângă aragaz și își mai făcu o cafea tare și fără zahăr. Pe care însă nu o bău, pentru că îl fură somnul imediat ce-și găsi o poziție care nu-i cerea efort pentru a-și menține echilibrul. La amiază, considerând că e un moment la fel de bun ca oricare, mai înghiți două antinevralgice și un algocalmin fiolă și începu să se foiască prin casă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
efort, îți calci în picioare toate principiile, impulsurile sociale și lingvistice și te înghesui singur cu ideea conform căreia aia de se află la tine sub nas e ciorbă de perișoare, și nu o suprafață uleioasă care conține Dumnezeu știe ce. Oricum, nu e momentul să cazi pe gânduri. Farfuria e fisurată și e cazul să lopătezi frenetic conținutul în cavitatea bucală, dacă nu vrei să-l sorbi direct din fața de masă ori să-l storci la loc în farfurie. Slavă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a mai pomenit? Era de o stupizenie rară, chiar rară, adică nici măcar stupizenia asta a ei nu era densă și, în plus, avea un fund cât o baniță. La naiba cu toate! Iar își pierduse ziua nefăcând nimic din cele ce-și propusese. De exemplu, până acum ar fi putut ști sigur ce program are tânăra de vizavi, ar fi putut deja să fie la a câta întâlnire, să știe despre ea aproape tot ce l-ar fi putut interesa. Ce
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ar mai lăsa nici un mesaj, aș reuși. Dar așa... -Dacă nu te-ar mai interesa ce are de spus, ai reuși să-l îndepărtezi. -Trebuie să știu cine e. -Chiar dacă asta înseamnă să suferi, să doară? -Da. -Ai grijă ce-ți dorești! Uneori textul devine gotic, plin de mistere, de presentimente, de anticipare a unei crime cu sadism sau a unui viol. Sunt destule mișcări și gesturi rocambolești, dar trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva e vorba de un
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu ar mai lăsa nici un mesaj, aș reuși. Dar așa... - Dacă nu te-ar mai interesa ce are de spus, ai reuși să-l îndepărtezi. - Trebuie să știu cine e. - Chiar dacă asta înseamnă să suferi, să doară? - Da. - Ai grijă ce-ți dorești!” Ajungând pe trotuarul cu gropi și denivelări din fața blocului, avu senzația că e urmărită. Era un sentiment straniu care o îngrijoră. Parcă cineva, de undeva, îi urmărea fiecare mișcare, fiecare gest, fiecare pas. Se întoarse și se uită
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
-l deschidă, deși era nerăbdătoare să afle ce conținea și de data asta, prelungind conștient agonia trăirilor tumultoase. Îi plăcea să-și facă rău singură? Nu. Își testa puterea de rezistență față de el, de a întârzia cât mai mult ceva ce-și dorea să afle, ce nu suferea amânare. Apropie plicul fără destinatar și expeditor necunoscut de buze și nas. Nu avea miros de parfum, ci doar de hârtie. Voia să-i simtă atingerea palmelor lui, parfumul pielii care nu se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Poate că nu e așa cum crezi tu. - Știu ce am văzut, iar nevoia lui de libertate spune același lucru. El nu poate fi bărbatul unei singure femei. - Poți să te înșeli. Poate va înțelege că în brațele tale are tot ce-și dorește, tot ce are nevoie. - E un risc pe care nu mai pot să mi-l asum. Prețul poate fi o nouă dezamăgire, iar inima mea nu ar mai rezista unui astfel de tratament. E slăbită de la frământările unei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rezista unui astfel de tratament. E slăbită de la frământările unei lungi așteptări, o așteptare mult, mult prea lungă. „Degeaba primești mai târziu dacă nu primești atunci când ai nevoie” și aș mai completa eu: dar mai ales ce ai nevoie, nu ce cred alții că-ți trebuie. - Au fost momente în care nici tu nu știai ce-ți trebuie. Uneori, din exterior, aceste lucruri se văd mult mai bine și poate a încercat să te ajute. - Am știut mereu de ce am nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pierde în tenebrele întunecate în care te retragi să-ți lingi rănile. Tu nu oferi dacă nu ți se oferă. - Nu cred că am controlat niciodată lucrurile în această poveste. Nu am avut cui oferi, apoi nu am mai avut ce. - Vrei să spui că nu mai simți nimic pentru mine? - Exact! - Oare de ce nu te cred? - Pentru că nu accepți că ai pierdut. - Eu nu pierd nimic, niciodată. Tu ești cea care pierde. - Ba da, ai pierdut iubirea mea. O iubire
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu părerea... Viața omului se spune este o luptă pentru supraviețuire. De la un timp omul adună de-ale traiului pentru el și mai apoi pentru cei ce vin după el. Neîndoielnic, supraviețuirea trebuie să însemne ceva... ceva foarte interesant! Avem ce-avem cu omul bogat care, dotat cu o voință și răbdare de fier, adună mereu, tot adună... Nu cred că trebuie să-l invidiem, dar... n-ar fi rău să-i urmăm exemplul! Perfecțiunea o poți găsi la circ, ori
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
care trebuie să-ți dea de gândit! Bogații nu sunt întotdeauna fericiți, spre deosebire de cei fericiți care sunt, de regulă... bogați! Învață de la fluturi să deosebești florile și aromele naturale de cele artificiale! Nu-i da, din mare dragoste, copilului tot ce-și dorește la un moment dat! Învață-l să mai aștepte, să înțeleagă că în viață nu totul ți se îndeplinește cât ai bate din palme! Dacă soția își va cicăli prea mult perechea, va izbuti de la un timp ca
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
linescu, poate fi interpretat ?i că o aspiră?ie a omului de a recrea universul, cu alte cuvinte de a dep??i limitele contigentului, ale unei existen?e finite, printr-o subtil? incursiune În lumea mitului, motiv pentru care elementele ce-1 compun tind s? cumuleze semnifică?îi adânc filozofice (luna devine un simbol imuabil al cosmosului, marea o matrice existen?ial?, simbol al genezei, codrul o lume atemporal?). Descrierea cet??ilor antice (Babilon, Egipt, Grecia, Dacia) reprezint? astfel un exemplu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În timp a frumuse?îi lor, spiritul acesteia le va p?stră În „nemargini de gandire": „Numai prin timp, timpul este cucerit". (T.S.Eliot. Patru cvartete) C. Spa?ialitate ?i infinit În spa?iul poetic eminescian Motto: „La urma urmelor, ce-?i trebuie că s? po?i da nume negr?ițului? O simpl? libertate, aproape un joc al gândului ?i cuvântului cu ele Însele. Dar nu se joac? decât cel care s-a Împ? timit În ele, pan? la a deveni
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a deveni din supus al lor, st?pan. Trebuie multe Încercate r???ciri prin lumea gândului ?i cuvântului, că s?? ?ții care sunt marginile ?i nemarginile lor. Abia atunci po?i face din ele un fel de poduri peste neantul ce-?i st? În fă??, că podul acela peste Dun?re al Împ?râtului, un gând de piatr? repezit din arc În arc ". (Constantin Noica. Introducere la miracolul eminescian) Înzestrat cu aură sacr? a mitului, orice peisaj eminescian poate fi interpretat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]