8,276 matches
-
mângâia tandru pe chelie. Și deodată, uitându-se cu duioșie la lucrușoarele lor strânse cu trudă timp de exact douăzeci și cinci de ani, îi veni așa o căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat. Imaginea din sufrageria domnului Popa îl convinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
îi veni așa o căldură la cap, deschise gura și revărsă peste chelia bărbatului ei o boare de ceapă, pastă de dinți și șampanie: „Căsuța noastrăăăăă, cuibușor de nebuniiii....”. Notele ieșiră pe fereastră pe un portativ dezordonat, purtând aroma de ceapă până în nările fragilului heruvim. Foamea îl lovise pe proaspătul roșcat. Imaginea din sufrageria domnului Popa îl convinse pe tânăr că abstinența își are rosturile ei și mai ales că misiunea lui se încheiase pentru azi. Așa că se ridică din pătrunjelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
eu am glasul ăl mai tare de pe aici? La ce bun tabla ta care mai e și strâmbă, dă-o dracului, data viitoare să n-o mai bați. Zis și făcut: data viitoare vine momentul, toți eram cu ochii cât cepele, Calboreanu trage aer cât să intre într-un poloboc sănătos și zice: ― Că Moldova nu este a mea (privește spre Zecheru, care stătea cu mâinile în sân și se făcea că privește aiurea), nu este a voastră (Zecheru stă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că sunt capabil de lucruri inimaginabil de îngrozitoare și că mă stăpânesc să nu le pun în practică. În fundal, Anna pândește ce‑a mai rămas din sandviș. Ți‑am adus și ție unul, îi oferă Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a înfulecat jumătatea de sandviș, Anna se duce direct la closet și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară, doar că în ordine inversă, hering marinat și ceapă. Anna privește cu interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sophie. Cu pește și ceapă, așa cum îți place. Grozav! După ce și‑a înfulecat jumătatea de sandviș, Anna se duce direct la closet și‑și bagă un deget pe gât. Dă tot afară, doar că în ordine inversă, hering marinat și ceapă. Anna privește cu interes voma și trage apa. Are impresia că e toată făcută numai din mizerie, nici nu‑i de mirare, că doar mereu cară după ea mizeria asta de acasă, ca un magnet. Odată, pe când era copil, Anna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fără ea. — Rahat cu ochi ce ești. Ești de partea lui împotriva unuia de-al tău, nu-i așa? Nu pricepi? El nu e unul dintre noi. E un nenorocit de spion de-al lui Heydrich. Nu dă nici două cepe degerate pe Kripo. — Eu nu văd așa lucrurile, zise încet Korsch. Așa că, ce zici? Vedem arma aia sau nu? Deubel scutură din cap, zâmbi și clătină dintr-un deget spre mine: — Nu poți dovedi nimic. Absolut nimic. Știi asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
berlineze, introdus în 1930, care, spre deosebire de U-Bahn (metroul subteran citadin propriu-zis), s-a dezvoltat din sistemul feroviar de rulare clasic existent deja la acea dată. . Fel de mâncare tipic german, având ca ingrediente de bază varză și mere murate, șuncă, ceapă, cartofi, mere, toate călite într-un sos din supă și vin. . Termen din limbajul economic care desemnează prețul la care se preconizează vânzarea unui bun la finalul duratei sale de întrebunițare, luându-se în calcul diferite tipuri de depreciere. . Armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a exprimat dorința în acest sens în testamentul său -, Philodemos mănâncă roadele pământului și ale mării italiene: năut, varză și sardele încă strălucind de prospețime, brânză abia închegată cu sare, lăptuci și măsline. Cu altă ocazie - ficat de porc cu ceapă, cicoare... Vinuri scumpe nu există pe masa prietenilor; se bea, cel mai probabil, un vin de țară puțin alcoolizat, ușor. Bucătăria este cea locală: simplă, autentică, tradițională, modestă, mai aproape de natură decât de cultura care rafinează, elaborează și obligă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Comandantul dădu înconjur navei, care semăna cu o combină gata de secerat, apoi se așeză la umbra ei. Nici nu-i rău, la urma urmei, zise el, luând un fir de orz între dinți. Să fi avut niște slănină și ceapă, mai că mi-ar fi părut bine că ne-a luat câmpul ăsta. În fond, după atâta muncă, avem și noi dreptul la un accident. Episodul 4 Farmecul discret al neștiinței Trecu un sfert de ceas. Pe câmpul ușor curbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu-ți mai arăta mîinile niciodată, indiferent de femeia din fața ta. Pe lumea asta, dacă tu n-ai grijă de tine, n-are nimeni, așa să știi. Mai bine apucă-te și mănîncă și tu mai mult, poftim, slănină cu ceapă și pîine, ia și un borcan de dulceață, nu vezi, curg pieile albastre de pe tine, cu cine naiba oi fi semănînd, nu știu”. Nu vroiam să-i supăr, mi-ar fi fost peste puteri, aveam un suflet de aur, dar
VÎRSTA DE AUR de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364312_a_365641]
-
crede ce doriți despre ele și despre foștii lor stăpâni. Dar mai este un aspect. Casele acelea par moarte, moarte de tot. Dacă îngrijitorii Muzeului satului ar pune în fiecare dimineață niște pâine proaspătă pe masă, puțină slănina, brânză și ceapă sau o cană de lapte, ori niște flori într-un geam, ai avea senzația că stăpânii tocmai au ieșit să mulgă vacă sau să schimbe o vorbă pe ulița cu vecinii, dispăruți și ei demult, demult... Dar așa casele acelea
CE RAMANE DUPA NOI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364576_a_365905]
-
apă.... - Îți dau plosca să o bei, nerușinato care ești. Nu vezi apă.... A plecat. - De ce vorbește așa cu mine? - Așa vorbește cu toți sinucigașii. Mă priveam în oglindă. Nu simțeam nimic. Auzeam doar râsete. Râdeau de mine. Râdeau... - Mănâncă ceapă. Ce? Ce are? - Nu pot să mănânc așa ceva? - Dar ce, mă-ta nu-ți făcea mâncare cu ceapă? - Nu. - Ei na! Te pomeni că ești neam de mare boier. Ete așa! Ia treci și mănâncă aici că după aia zice
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
cu mine? - Așa vorbește cu toți sinucigașii. Mă priveam în oglindă. Nu simțeam nimic. Auzeam doar râsete. Râdeau de mine. Râdeau... - Mănâncă ceapă. Ce? Ce are? - Nu pot să mănânc așa ceva? - Dar ce, mă-ta nu-ți făcea mâncare cu ceapă? - Nu. - Ei na! Te pomeni că ești neam de mare boier. Ete așa! Ia treci și mănâncă aici că după aia zice mă-ta că nu-ți dăm mâncare. - Nu pot să mănânc așa ceva. El s-a ridicat brusc de la
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
ochii și părul meu. - Mănânci tot. - Așa mamaie, așa, dă-te la ea că doar ești bărbatul ei acum. Ha, ha, ha. Am început să mănânc. Mă priveau. Îmi urmăreau fiecare gest ca nu cumva să arunc vreo bucată de ceapă. - Așa, așa, bagă tot altfel nu ai trai cu noi. Înghit. E uleios. Îmi vine să plâng. Mai bine termin mai repede. Nu mă gândesc la gust și înghit. Am terminat. Ies repede pe balcon, la aer, cu speranța că
SINUCIDERE PENTRU O ZI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361403_a_362732]
-
pe care încerca, în zadar ,să le ascundă... -Bună dimineața, draga mea! Cum ai dormit? -Sărut-mâna , mami! Am avut un coșmar de care nu vreau să îmi mai amintesc! Dar, tu ce ai? De ce ai plâns? -N-am plâns, am tăiat ceapă la mâncare... -Ai, măi, mamă! Că tu tai ceapă de 30 de ani, ce Dumnezeu? Ia spune repede ! Au sosit rezultatele de la București? Știi că nu mă poți păcăcăli! Și apoi, eu sunt tare pentru toți, mami! Sunt pregătită pentru ce
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
dimineața, draga mea! Cum ai dormit? -Sărut-mâna , mami! Am avut un coșmar de care nu vreau să îmi mai amintesc! Dar, tu ce ai? De ce ai plâns? -N-am plâns, am tăiat ceapă la mâncare... -Ai, măi, mamă! Că tu tai ceapă de 30 de ani, ce Dumnezeu? Ia spune repede ! Au sosit rezultatele de la București? Știi că nu mă poți păcăcăli! Și apoi, eu sunt tare pentru toți, mami! Sunt pregătită pentru ce e mai rău.Știi că eu sunt puternică! Mariei
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
din rând, moartea te poate obliga să-ți revizuiești inițiativa imediat. Și n-ai încotro, circuli nonstop de la o extremă la alta, să nu care cumva să te calce aproapele pe bătătură . Iar aproapele la rândul său belește ochii cât cepele și, ca și tine, țopăie prin viață: din lac în puț, din puț în lac. Sarabandă pe verticală! Mai ai timp să eziți înainte de-a face următorul pas? Te va înghiț abisul viitorului ori vei rămâne împotmolit în mlaștina
DEŞERTUL DE CATIFEA (68-70) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364011_a_365340]
-
neagră, cafenie sau albă, infingeau degetele în pulpa moale și gălbuie și apoi, după ce înghițea conținutul, plescăiau de plăcere! Mă așez și eu la rând, vroind să gust bunătatea aceea de arici vegetal... Un miros ciudat, de canal, ciorapi murdari, ceapă stricată... învăluia atmosfera înconjurătoare. Am vrut să fug, dar nu am rezistat tentației de a fi în ton cu ceilalți! Eram curios să știu de ce oare, acești „mâncăcioși” împânzeau locul. Majoritatea bine îmbrăcați, însoțiți de familii numeroase, cu copii... Trebuie
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
țăranilor din comuna noastră sau din satele din apropiere. Noi ne învecinam cu loturile Cooperativei Agricole din comună, cultivat la capătul dinspre movilă cu lucernă. Erau peste o sută de hectare cultivate cu lucernă. Aici aduceau să pască cei de la “ceape” (cum îi spuneam noi pe scurt la gospodăria colectivă de producție ) toți caii pe care nu-i foloseau la atelaje. Erau câteva zeci de cabaline și de obicei doi - trei flăcăi ceva mai mari ca mine care îi păzeau. Pentru că
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
acasă să-l poată chema la “post”. Într-o zi tot l-au dibuit. Venea de la cariera de piatră a comunei cu căruța plină spre șoseaua comunală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei zile nu l-am mai văzut pe la noi la vie și nici mama pe acasă. În cea de a treia
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
tot l-au dibuit. Venea de la cariera de piatră a comunei cu căruța plină spre șoseaua comunală, să scape de obligațiile față de primărie pentru care era șantajat cu aderarea la ceape. Refuzând în continuare semnarea adeziunii de a intra în ceape, a fost reținut la post pentru sfidarea “autorităților” și trei zile nu l-am mai văzut pe la noi la vie și nici mama pe acasă. În cea de a treia zi l-au scos din beci și cum tușiera era
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
și trei zile nu l-am mai văzut pe la noi la vie și nici mama pe acasă. În cea de a treia zi l-au scos din beci și cum tușiera era pe biroul milițianului lângă cererea de intrare în ceape, Foca milițianul, i-a luat degetul, la lipit cu forța pe tușieră și apoi pe adeziune și așa a devenit tata membru al ceape-ului ca analfabet, el absolvent a cinci clase, cu un scris mai frumos ca al multor angajați
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
în 1927-28 a fost ultima migrație în comună când au venit olteni și tulceni pentru că li se dădeau loc de casă și câteva hectare de pământ spre împroprietărire, printre emigranți s-a numărat și el. Cum a ajuns președinte de ceape din argat de boieri numai el știe, noi așa l-am găsit când tata a fost obligat să “semneze” adeziunea. Atunci împreună cu tata, în primăvara următoare am plantat în curte opt sute cinci zeci de butași de viță de vie. Tata
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
niște bordeie mai mari, cu acoperișurile lor de pământ pe care se urcau curcile să ciugulească iarba. Cel mai mult la tătari le plăcea să crească curci. Aveau cu zecile, chiar dacă se creșteau foarte greu. Ei au intrat primii în ceape la înființarea lui din 1949. Ei și cei care nu aveau după ce bea apă de săraci ce erau. Săraci, săraci, dar și ai dracului. Cine s-au înscris primii în partidul comunist? Ei și îi vedeai mereu la votare că
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
mai aveau nici acte de proprietate, fiind lot dat în folosința părinților, el aparținând ceapeului de la data semnarii adeziunii de intrare in colectiv, considerându-se doar “lot ajutător” lăsat părinților. La câteva luni de la forțarea tatei de a intra în ceape și despărțirea noastră de bunurile “donate” gospodăriei colective “benevol”, bunica a preferat să părăsească această lume nedreaptă de pe pământ, îndreptându-și sufletul spre alte aspirații mai înalte și mai sfinte, acelea ale crezului în atotputernicia Divinității și găsirea unei vieți
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]