KorAP: Find »[drukola/base=cearșaf & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...72 >

1,795 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

marea din jur. M-am pomenit strigată de ai mei. Am întors capul. Pe colinele din jur, ca în Păsările lui Hitchcock, se adunau pâlcuri, pâlcuri, bărbați localnici, ca într-o amenințare teribilă și mută. Bărbații familiei mi-au ținut cearșafurile paravan la ieșirea din mare. Am plecat așa, învăluită din creștet până în tălpi, flancată de ei, direct spre autobuz, străbătând șirurile de azeri de culoarea cafelei cu lapte, cu privirile larg holbate la mine ca la un pericol și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

spuse, că doarme până la ora asta - s-auzeau clopotele bisericii din apropiere pentru slujba de duminică - niciodată n-a dormit până acum, e ora zece. Rex era foarte vioi la vederea ferestrelor deschise și rânduirea pe pervaze a pernelor și cearșafurilor pentru aerisit le socotea, ca în fiecare dimineață, dovadă de amiciție față de el, pentru că înainte de așezarea acestora, o dată cu fixarea în belciuge a ferestrelor, doamna Pavel îi rostea cuvinte de prietenie al căror sens cred că Rex le pricepea pentru că dădea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
ușa aceeași femeie - în odaia din stângă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - în parte căzută. În dreptul ușii un pat de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea în anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mâna” pe tonul șoptit al musafirilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

zile mai târziu, Bărbații Adevărați au organizat o petrecere de Halloween la care au venit deghizați în ei înșiși. Stăteam și eu pe-acolo întrebându-mă dacă Aidan avea să vină când cineva mi-a apărut în față, cu un cearșaf în cap și făcând „Uuuuuu!“ — Cum spui tu, am zis. Apoi persoana și-a ridicat cearșaful și a exclamat: —Hei, Anna, eu sunt! Era Aidan; am dat amândoi un țipăt de uimire și încântare. (Nu că era ceva uimitor în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
în ei înșiși. Stăteam și eu pe-acolo întrebându-mă dacă Aidan avea să vină când cineva mi-a apărut în față, cu un cearșaf în cap și făcând „Uuuuuu!“ — Cum spui tu, am zis. Apoi persoana și-a ridicat cearșaful și a exclamat: —Hei, Anna, eu sunt! Era Aidan; am dat amândoi un țipăt de uimire și încântare. (Nu că era ceva uimitor în faptul că ne vedeam, dar, mă rog.) Am plonjat spre el, și el m-a prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
la orgasm, cu degetele împletite în părul meu, cu ochii închiși, cu chipul descompus, rostindu-mi numele. —Anna, Anna, Anna. Pentru un lung răstimp, nici unul din noi nu a spus nimic. Umezi de sudoare și extenuați de plăcere, zăceam pe cearșafuri. Purtam frânturi de conversații cu mine însămi în gând: A fost uluitor. A fost incredibil. Dar nu am spus nimic: orice ar fi sunat ca un clișeu. —Anna? —Mmm? S-a rostogolit peste mine și a spus: Ăsta a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
doream asta până acum. —Bun. Mă bucur să aflu. Tonul lui era calm, dar nu-și mai încăpea în piele de mândrie. Am luat cina în restaurantul cel fantastic, apoi ne-am petrecut următoarele două zile în pat, ieșind din cearșafurile Frette doar pentru o scurtă incursiune la Prada. (Hotărâsem să sar peste complexul spa, ca nu cumva să încerce să-mi vândă produse.) Fusese cu adevărat ca în basme. Și uite-ne acum... Oricât de beată aș fi fost noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
aurie de energie. O imensă sferă aurie de energie. După ce s-a terminat Moonstruck, ne-am uitat la Pe aripile vântului și, când Melanie a intrat în travaliu - iar cuvântul acela -, Jacqui a întrebat: —De ce fierb oamenii apă și rup cearșafuri când moșesc un copil? — Nu știu. Poate că o făceau ca să-și ia gândul de la alte lucruri, înainte să aibă DVD-uri. Am putea să încercăm și noi dacă vrei. Nu? OK. Oh, Doamne, iar începem. O imensă sferă aurie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

în fire, fiule. Ești teafăr, așa cred, zău așa. N-ai nici o treabă aici. Ascultă-mă pe mine - n-au intrat zilele-n sac. * Și omul a avut dreptate. M-am trezit în a treia dimineață ca să constat că toate cearșafurile erau uscate. Mi-am deschis precaut ochii și m-am ridicat în capul oaselor. Da, se deplasase, trecuse, se mutase într-alt loc, și își făcea de cap în altă parte. Și mi-am spus: acasă, hai acasă. Am alunecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
purtate spre înalt ar face parte din substanța însăși, ploaie, spori, lacrimi, ceață, mizerie. Probabil că în asemenea momente cerul nu e altceva decât suma mizeriei din ochii noștri omenești. * Total e în ordine. M-am întors în apartamentul meu. Cearșafurile au fost schimbate, ciorapii dați la murdare, revistele ascunse. Eu însumi mă simt bine primenit și dichisit. Curând se va auzi soneria și Selina va fi aici cu ochii ei de pisică persană, cu lucrurile ei înghesuite într-o geantă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
aurul de grele. M-a durut, dar eu eram udă și durerea a durat doar o clipă și a fost dulce. Mi-am zis: sunt o pulă, sunt toată o pulă. Mai târziu, în timp ce ea era întinsă lângă mine pe cearșaful de satin, am fumat un trabuc și mi-am terminat șampania, cu gândul la ce înseamnă să trăiești bine. Într-un fel, cred că într-adevăr vreau să trăiesc bine. Dar cu ce preț? În adâncul ființei mele sunt un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
aruncat o privire prin cameră. Cele două cerșetoare zâmbeau încurajator. — Uite, Caduta. Între tine și Lorne nu există scene de amor. Probabil că va fi o scenă sau două cu voi în pat, dimineața, carat de genul ăsta - dar în cearșafuri - okay? — O să fiu sinceră cu tine, John, spuse Caduta Massi. Încălță copiii pe care îi avea în poală. — Așa cum ți-am spus, am patruzeci și trei de ani. Țâțele astea nu mai sunt bune de nimic. Pântecele îl am bun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cu Blackpool sau Bognor sau Benidorm pe vreme rea. Asta e istorie: supușii Angliei se îndreaptă cu toții spre capitală pentru a sărbători nunta moștenitorului tronului. Asta e istorie, și vor și ei o bucată din ea. Turcii, persanii, cioroii în cearșafuri, noii sahibi ai Londrei, toți păreau deconcertați, jigniți - nu sunt obișnuiți ca englezii să fie mai numeroși ca ei. Petrecăreții cu pielea albă poartă haine vesele în căldura noptatică a verii. Îi vezi în țoalele lor festive, stil pop art

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
pe linoleu, frângându-mi mâinile de durere. Doamne, și cum o să apară chestia asta?... La întoarcerea mea sfioasă în dormitor, Selina nu mi-a dăruit mai mult decât bătaia rece a genelor. Era în pat, sprijinită de tăblia acestuia, cu cearșaful tras bine până la subsuori, cu o revistă groasă în poală. — Îmi pare rău. Oh, cât de rău îmi pare, am spus eu. Niciodată nu mi-ai fost mai multă rușine va acum. S-a întors și a netezit perna. Încetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
final asupra ei. Din fericire, zâna mea bună m-a îndemnat să consider ziua încheiată - să renunț onorabil, cât mai sunt încă în viață. Am avut o noapte agitată, zvârcolindu-mă pe pielea fierbinte și tare (mi se părea că cearșafurile mă leagă, mă înfășoară și mă măsoară) și am făcut-o pe gazda unui nou grup de dureri zburdalnice care sondau recent apărutul teren de joacă. Când m-am „trezit“, pe la zece, Selina plecase deja de acasă. Extrasul meu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
treizeci și cinci de bancnote și timp de o oră devii proprietarul unei camere, la care se adaugă o sticlă de șampanie. Pe vremuri mergeam adeseori acolo cu toate Debby-ile și Mandy-ile și Mitzi-ile și Suki-ile mele. Toți făceam chestia asta. Schimbau cearșafurile de câte cinci ori pe zi, dar camerele erau în perfectă stare și bine aerisite. Am sorbit din pahar și am așteptat. — Era aglomerație mare în după-amiaza aia. Cât se poate de comic. Toți neguțătorii ăștia albi de sclave care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
necrezut. — Ai fost bun și înțelegător, a spus ea. O să plec dimineața asta. N-are nici o importanță. Poți să mă fuți dacă vrei. Voiam. Am încercat, ajută-mă, Doamne. Dar în cele din urmă am rămas întins pe toată lungimea cearșafului și, cu ajutorul lacrimilor mele și a leneș trezitelor ei amintiri, i-am preschimbat punga uscată într-un portmoneu plin și apoi nimic. * Telefonul a sunat la ora unsprezece. Zăceam pe pat, neavând altceva de făcut. — Am în față o listă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
fiu singurul care am sesizat așa ceva. Indiferent cine o fi spus-o primul - o mai fi avut și altceva de spus? Lacrimile puteau să continue la infinit, eu însă nu le puteam suporta atâta vreme. M-am învelit într-un cearșaf și am urcat treptele ca o fantomă. Am deschis ușa camerei de suferință. Shadow era în brațele ei, întins, în suferință - preț de o clipă a avut înfățișare umană, ridicat, prins în capcana unei alte naturi. Curând însă a sărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
tare. — Ești un sfânt, îmi spuse Martina. Am pus tava pe pat și am tras draperiile. Beau ceaiul cu puțin zahăr acum. Fiecare zi a vieții are nevoie de un tratament foarte exact de căldură și dulceață. Atunci când părăsește căldura cearșafului, sufletul meu însetat e în căutarea aromei dulceții din băutura de dimineață. Apoi, când mă aflu pe stradă, și nu înainte, îl sigilez cu jarul țigării. O plimbare pe Eighth Avenue cu acoperișurile lui plate - până dincolo de garaje și depozite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
tot timpul ăsta ai avut vreme să te gândești. Eu nu. Îmi pare rău. Și i-am zărit toate celelalte gânduri, așa cum i-am zărit și fața deasupra capului meu. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea pe cearșaf. Ne-am sărutat, ne-am îmbrățișat și, deși știu că sunt un tip leneș și insensibil, în cele din urmă am reușit să înțeleg ce voia să spună goliciunea ei, i-am văzut fericirea întreagă, care voia să spună - Uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
NU SE TRĂIEȘTE MAI BINE. — Eu sunt Beryl Goodney, se destăinui ea. Mama. Tu ești nefericitul? Am trecut de femeile triste, de gardienii copleșiți, care vorbeau în șoaptă. Fielding stătea la fereastră pe un scaun cu spetează dreaptă, cu un cearșaf pe umeri. S-a întors încet când m-a simțit că mă apropii. Părul roșcat era lipit de țeastă, gura umflată trăda pierderea unui element vital din poziția maxilarului. I-au dispărut fălcile, mi-am spus eu. Acolo se adunase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

chel îsau mai degrabă încremenit pentru totdeauna în stadiul de năpârlire), aplecându-se asupra lui când făcu acest gest, apoi plecă. Deci acesta era locul în care începea o viață nouă, se gândi Vultur-în-Zbor în timp ce se îmbăia. O noapte în cearșafuri scumpe, pe o saltea din puf. Trebuia să facă treaba să meargă. Ceva tot mergea mai bine: cei din familia Gribb erau mult mai înstăriți decât ultimii săi binefăcători, Virgil Jones și Dolores O’Toole. Apa din baie se făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
ea. Să trimitem după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones, întețindu-și hohotele de râs, apoi sorbi din ulcior și se înecă. Stropi mici de vin împroșcară cearșaful. Și pe madame Iocasta. Madame Iocasta se ridică, trecu pe lângă Vultur-în-Zbor și se duse la ușă, unde trase de șnurul unui clopoțel. Apoi se întoarse spre Vultur-în-Zbor și rosti sec: — Ce bine că vedem în sfârșit cum arăți. Vultur-în-Zbor spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
și și-a scos-o avea un fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul tembel Că tati a făcut-o Nu înseamnă că vreau și eu la fel. îE. E. la 16 ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
cei dinăuntru: — Acum îl duc acasă. Puștiul De-Două-Ori . A murit în picioare. Nu existau nicăieri sicrie. Ignatius Gribb, Norbert Page și Puștiul De-Două-Ori fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]