910 matches
-
el în logică, dar e atât de străveziu și tras la față, că parcă e un spectru și nu-l mai recunoști, și nici el nu mai știe cum îl cheamă și pe ce lume se află. „Posibil pe posibil, cenușiu pe cenușiu”, cum zicea bătrânul Hegel, asta-i logica. Măi, ce-mi vine să fac o analogie cu remarca lui Kierkegaard despre sistemul lui Hegel, da’ pe invers! Numai că ar fi o labă tristă într-o țară în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
logică, dar e atât de străveziu și tras la față, că parcă e un spectru și nu-l mai recunoști, și nici el nu mai știe cum îl cheamă și pe ce lume se află. „Posibil pe posibil, cenușiu pe cenușiu”, cum zicea bătrânul Hegel, asta-i logica. Măi, ce-mi vine să fac o analogie cu remarca lui Kierkegaard despre sistemul lui Hegel, da’ pe invers! Numai că ar fi o labă tristă într-o țară în care chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de alta a șoselei, acoperind fără vreo întrerupere perceptibilă multe mii de hectare, sunt mari depozite cu acoperiș plat, dreptunghiulare, construite dintr-un plastic de o culoare neutră pe care vremea și praful au transformat-o încetul cu încetul în cenușiu. Înăuntru, departe de ochii trecătorilor, cresc plante. Pe drumuri secundare care dau în șosea, ies, ici și colo, camioane și tractoare cu remorci încărcate de vegetale, dar grosul transportului s-a efectuat în timpul nopții, cele de acum, fie că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să plouă. E firesc, asta se așteaptă de la o fiică, să-și facă griji, căci, oricât ar fi exagerat istoria declarând contrariul, niciodată cerul n-a fost de încredere. Acum, totuși, chiar dacă ploaia se va porni iar să curgă din cenușiul uniform care acoperă și înconjoară pământul, nu-l va uda până la piele, cimitirul așezării e foarte aproape, la capătul uneia dintre străzile transversale, iar Cipriano Algor, în ciuda vârstei, își păstrează încă pasul larg și iute cu care cei tineri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nocturnă dizolva linia de separare între ființe și lucruri, apropiind ființele de lucrurile în care, mai devreme sau mai târziu, se vor transforma. Câinele nu e cu adevărat negru, doar pe bot și pe urechi, restul însă bate într-un cenușiu general, un amestec de tonuri întunecate cu porțiuni negre ca smoala. Un olar de șaizeci și patru de ani, cu problemele de vedere pe care vârsta le aduce mereu și care a renunțat la ochelari din pricina căldurii cuptorului, nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
alege și combina culorile figurilor care nu se știa dacă erau cele naturale, de vreme ce enciclopedia, ilustrată în acord cu tehnologiile grafice ale epocii ei, nu avea decât gravuri alb-negru, cu detalii minuțioase, dar fără alte efecte cromatice decât variațiile unui cenușiu aparent, rezultând din imprimarea trăsăturilor negre pe fondul invariabil al hârtiei. Dintre toate, cel mai ușor de colorat este, evident, infirmiera. Bonetă albă, bluză albă, fustă albă, pantofi albi, totul alb alb alb, totul de un alb impecabil, de parcă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cred că ar avea vreun rost. Iau o gură mare de coniac și încerc un surâs. Știi ceva? Cred că am să mă întorc acasă. Paisprezece Cobor din taxi, îmi debarc valiza pe trotuar și mă uit cu tristețe la cenușiul cerului englezesc. Nu‑mi vine să cred că totul s‑a sfârșit. Până în ultima clipă, am sperat în sinea mea, cu disperare, că poate cineva se va răzgândi și îmi va oferi o slujbă. Sau că Luke mă va implora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pragul cinetic. Așa crezuse, cândva, și Marcu Vancea? Că nu se va întâmpla nimic, oricât de mari ar fi primejdiile, oricât s-ar înteți mizeria și ura și spaimele. Minciuna obeză, nerușinată, nesătulă, domnind, suverană. Înfometați și spioni și santinele, cenușiul apatiei fără speranță? In această somnolență disperată, se poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ființă a zilei, așa fusese. Noaptea nu exista, o mlaștină vicleană, fără contur. Înnămolire barbară, preistorică. Instantaneu, o uita, ziua o și anulase, readucând energia, reflexele... oare când, când oare s-a schimbat zodia, egalizând totul, când s-a statornicit cenușiul sleit și orb? Sufocare, larvă care nu poate ieși la țărm... se dislocaseră toate și lunecaseră în hău și se pierduseră în cerul gros, fără cer, al pustiului. Încă mai purta, pe ultimele trepte ce urcau dinspre tunelul de lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de pescuit furate de la lipoveni, elemente de recuzită din Rai, cu Îngeri dormind în paturile cu baldachin ale Zeilor plecați cu treburi, ci pentru că atrăgeam toate albinele orașului în jurul meu, fapt înduioșător pentru mine, dar supărător pentru călătorii robotizați de cenușiul muncii lor la fermele din Baldovinești, n-aveau niciun chef să le bâzâie ceva la cap, să-i stropească vreo picătură din canistrele în care bâltâcâiau lapte și miere, nectar și ambrozie sau Doamne ferește! să-i rănească vreun Sfânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
știam. El se temea de ele, căci era nesigur, iar eu le acceptam, căci oricum eram condamnat la moarte. Eu și ceilalți colegi ai mei, chiar și George, iar ceea ce știam eu avea să știe în curând tot colectivul școlii. Cenușiul ochilor mei oglindea pasivitatea și nepăsarea ca răspuns la privirea sa sfredelitoare și cercetătoare. Și atunci ce facem ? Intrăm în școală și o luăm cu forța de la Inspector și de la profesori. Înăuntru sunt cel mult douăzeci de Gardieni, minții eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ciudat. Cel puțin am rezolvat cu ieșirea. Oare cum... înainte eram în peșteră, acum sub școală... ciudat. Mi-am scos sabia din lăcașul ei. "Cine era?" Tăișul ei se făcu întâi cenușiu, apoi negru, roșu, albastru, alb și din nou cenușiu. Era prieten și trădător, și mort și viu, și de același fel ca mine și unul care face râul de sânge să curgă. Cum era posibil? M-am mai gândit câteva clipe la subiectul ăsta și l-am abandonat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de ele." " Da' ăsta n-are școală sau ceva de genu'?" "Nu. Tat-su e în Guvern." "Aha. Se explică." Ajunsesem la parter și mă îndreptam spre intrare. Cei care făceau de pază la baricade și pe holuri, toți în cenușiu, aveau niște priviri nedumerite. "Ce se întâmplă? De ce au venit trei oameni de la Minister? Ne predăm? De ce? Am făcut borș din ei mai devreme!" Chiar făcurăm borș din ei mai devreme! Aici, Corvium, zise un elev arătând spre ușa primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
egalat. Pe măsură ce consuma bolta, aceasta devenea din ce în ce mai gri, mai posomorâtă și mai grea. Lumina arde magia nopților. În curând, tot ce rămâne din cerul magnific de iarnă, portocaliul maiestuos punctat de fulgii căzători de zăpadă, este un murdar și monoton cenușiu în care apare pe undeva un slab și banal disc alb de lumină firavă. Ăsta a fost răsăritul și el face această zi specială, pentru că nu a mai fost una ca ea și nici n-o să mai fie. Prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
parte din spiritul tău." Se concentră și, cât mai rapid posibil, își aduse la un minim durerea. O stinse cu fericirea adusă de această oportunitate nesperată. "Gata! Fă ce vrei, dar nu lăsa în ea nici un Sfetnic!" " Voi vorbi cu Cenușiul în această privință. E responsabilitatea sa. Ești gata?" "Gata... cine ești?" "Eu sunt părintele Feodin, copil al lui Dumnezeu, și acum dă-te la o parte!" zise preotul cu vocea cea mai înțelegătoare. Corvium se retrase în interiorul minții sale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
muribunzi și încăpățânați. Își lăsă She'le'ri bine înfipte, unul în pieptul unui soldat, iar celălalt în gâtul unui Gardian, și își scoase sabia. Aceasta scânteia în trei culori, fiecare dominând la rândul ei câteva secunde lama: roșul sângelui, cenușiul primejdiei și negrul trădătorului. Se înfurie când își dădu seama că din cauza lui Govar avea acum problema asta și că mai mult ca sigur mai erau și alte grupări de Gardieni și soldați care cercetau măruntaiele pământului. Tăie puternic în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
a gropii. — Poate unul dintre dumneavoastră să facă identificarea, vă rog? — O s-o fac eu, spuse Tom. Ocoli groapa și se uită în sicriu. Tatăl lui părea surprinzător de neschimbat, cu excepția faptului că pielea era mult mai cenușie, de un cenușiu închis, acum, iar membrele păreau să se fi micșorat, să fi pierdut din greutate, în special picioarele, în interiorul pantalonilor. — Este tatăl dumneavoastră, John J. Weller? întrebă patologul, pe un ton oficial. — Da. Da, el este. — În regulă. Mulțumesc. — Dr. Roberts
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
optzeci de animale, de diverse vârste și sexe. Asistentul veterinar de serviciu era acolo, într-o uniformă kaki. Dar era și Rovak, șeful facilității. Probabil că fusese anunțat de la poarta din față. Rovak avea cincizeci de ani, părul de un cenușiu metalic, și o ținută militară. Dar era un cercetător capabil. Chiar mă întrebam când o să apari, spuse Rovak. Își strânseră mâinile. Părea prietenos. — Ai sângele? — Da, spuse Henry, aprobând din cap. — Blestematul de Bellarmino a făcut spume, spuse Rovak. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ducându-l pe Gerard în colivia acoperită. — Aveți papagali? Nu. Doar câini, zise el și îi zâmbi. Ce ai acolo? Eu sunt Stan. Pe ecusonul lui scria Stan Milgram. — Bună, Stan. Eu sunt Jenny. Iar el e Gerard. E un cenușiu african. Hai să-l vedem, spuse Stan. Vrei să-l vinzi? — Sau să-l dau. — De ce? Care e problema? — Proprietarului nu-i place de el. Jenny îndepărtă pânza de pe colivie. Gerard clipi și își întinse aripile. — Am fost răpit, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu se fac decât sub semnul cruntei mizerii, a sărăciei care nu mai are nume, ci numai schelete umane pe care le-a implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
galbene, Încremenite, prin care se prelinge, negru, sângele... nu, asta nu, asta nu, asta nu, gândește-te la altceva, la ce? La cimentul negru care trage, acoperit de un covor Îmbâcsit de iută, peste el, preșurile de zdrențe, de un cenușiu pestriț, Îndoielnic. La albastrul tare al bolții, pe care este desenată stângaci crucea neagră cu cei doi Îngeri cu aripi imense de berze, țepeni, rezemați de brațele crucii. Și scara, sprijinită de pereții Înnegriți, lângă schela rămasă de astă-vară, de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fals. Pe pervazul ferestrei stă aparatul de radio rămas de la infirmieră. Maldărul de blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni de culoare închisă, în dungi și cu bretele, așa cum ar fi vrut mama să fiu. Din păcate, vesta care se afla în valiză îmi rămăsese mică. Acum, deși continuam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
care ducea spre drumul Hîrlăului. Îndemnă blând boii, care se mișcau pe drumuri știute, amintindu-și de anii mai tineri ai stăpânului. Drumul trecea prin pădurea netrezită la viață, în care doar florile galbene ale ulmului se ițeau obraznice din cenușiul codrului. Bărbatul privea copacii cu luare aminte, potrivindu-i pentru căpriori, bârne sau cozi de sapă ori de topor. Băiatul cânta dintr-o trișcă veche, pe care se lăuda că i-a lăsat-o un moș din partea tatălui, cioban din partea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
o observasem. La ea stătea așezat un tip Îmbrăcat În negru, cu părul lung prins Într-o coadă la spate. L-am privit atent În lumina slabă. Avea puțină barbă și ochii lui albaștri băteau Într-o nuanță bizară de cenușiu. Îmi dădeau senzația că mă uitam la un film alb-negru. Un zâmbet blând Îi lumină chipul și privirea mi s-a oprit asupra buzelor lui neobișnuit de roșii, de parcă ar fi folosit ruj. Nu pot să spun că arăta absolut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
despre comunism au crescut, din fericire, în progresie geometrică. Cu toate acestea, mereu aflăm ceva nou, mereu putem fi luați prin surprindere. Amintirile, rememorările, explorările - cum vrem să le spunem - au trecut încet-încet dinspre ororile din spațiul carceral către reconstituirea cenușiului vieții cotidiene, dinspre istoria elitelor către istoria oamenilor comuni, dinspre viața politică spre cea domestică sau de la focalizarea vieții adulților către cea a adolescenților sau a copiilor. Totuși, memoria noastră a rămas cumva insensibilă la experiența de gen. Desigur, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]