949 matches
-
pîlpîire intermitentă într-o icoană de-o clipă. Că, dacă iau în mînă o carte, VĂD dincolo de rînduri cîte ceva ce nici autorul nu deslușește clar. Văd lumea în crîmpeie. Că pot privi în ochii multora și nu descopăr decît cenușiul suferinței. Doar cîțiva... Pe unii nici nu-i cunosc însă în privirea lor ard ruguri; prin lacrimile lor văd cum sclipesc cuiele bătute în cruci. Și aceștia mă privesc cu blîndețe și căldură sperînd, întrezărind, parcă în propria-mi privire
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
încetat de a rezista eternității de liniște. Încetat de a concepe apropierea zorilor de sânul dureros al imensului în care tu adormi copleșit de patosul îmbătat al acestor trăiri devorate, în care tu construiești monstrul din mine pe un abstract cenușiu de satisfacție precum norii galopând în focaruri de dragoste, îngenunchiată la zâmbetul tău dureros de dulce la perceperea sentimentului distrus de rechemări involuntare la tot ce mâlul oaselor tale mă topește precum soarele degenerat de aberații gingașe și sofisticate ale
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mese plus scaune tapițate sufragerie, Elena Cârstea are un cățel amorezat, Kelly Hunt e numai bună de mîncat, Liz Hurley nu renunță la chiloți, vezi coperta patru, Dan Bittman poartă În scenele erotice chiloți cu dungi verzi, O boare de cenușiu În pînzele lui Val Gheorghiu, Pentru că proaspăta soție-l cicălea, i-a zdrobit capul de perete și a Înjunghiat-o de 30 de ori, Valentin Moraru face tochitură moldovenească, Shauna a pozat goală la Îndemnul soțului ei, Accesibil și discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
parte, nu văd nimic din cauza lor“, zise Ileana Roman, cufundată în fotoliul moale și imens, cu brațele ca niște coapse de elefant îmbrăcate în pluș cenușiu, sprijinindu-și ceafa și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care acum am fi fost nevoiți să le recunoaștem - și mă uitam la el cum își legăna capul sau umerii după cum nuanța un cuvânt sau o idee, nuanțele astea sunt totul la el, plimbându-și roată peste noi ochii cenușiu metalic în care nu se putea distinge ce crede sau ce gândește cu adevărat, rostogolindu-și vorbele moi, moi chiar și atunci când ne amintea Îs-ar fi putut fără așa ceva?) câtă răspundere stă pe umerii lui firavi, câte probleme are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până au dispărut toate urmele de arsuri și a atârnat-o într-un cui din perete. A trecut în camerele celelalte. S-a sprijinit cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu e cum trebuie, ca un ghimpe, ca o îngrăditură plină de ciulini care zgârie dacă te miști într-o parte ori în cealaltă. „Vasăzică acuma totul s-a terminat“, se gândea, uitându-se prin geamul prăfuit al ușii-fereastră spre cenușiul de afară în care se învârtejeau frunze moarte. „A reușit să mă prindă cum a vrut și s-a terminat cu libertatea mea.“ Nici măcar nu era vorba de libertate, se mai gândea, ci de altceva. „Acuma uite c-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o Întinse pe jos, iar cei doi se așezară, unul lîngă altul, umăr la umăr. Zidul era cald și lustruit de Tamisa - puteai vedea cu ochiul liber linia, cam la un metru optzeci, unde pata verzulie a apei făcea loc cenușiului permanent al pietrei expuse. Dar În acel moment fluxul era scăzut, iar fluviul părea Îngust, absurd de Îngust, de parcă ai fi putut trage o fugă pe malul celălalt În vîrful picioarelor. Duncan Își Închise strîns ochii și imaginea se Încețoșă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stradă. Coada se mișcă și Julia ceru ceai fetei de dincolo de tejghea. Helen deschise poșeta și urmă cearta tipic feminină despre cine trebuie să plătească. În cele din urmă, plăti Julia, spunînd că a fost ideea ei. Ceaiul arăta Înfiorător: cenușiu, fiind probabil pregătit cu apă cu clor, iar laptele era praf, și forma cocoloașe. Julia luă ceștile și o conduse pe Helen alături, spre o grămadă de saci de nisip puși sub o fereastră astupată cu scînduri. Sacii stătuseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd În cînd la Fraser care, după ce declanșase totul, după ce-i stîrnise pe cei de la masă, stătea acum sprijinit de scaun, cu mîinile la ceafă și se uita Încîntat. Uniforma, se gîndi Duncan, i se potrivea la fel de rău ca celorlalți; cenușiul hainei, cu steaua roșie soioasă, Îi sleia culoarea din obraji; gulerul cămășii era negru de murdar ce era, și, cu toate astea, reușea să arate Încă frumos - suplu, să zicem, cînd toți ceilalți arătau jigărîți și malnutriți. Era la Wormwood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
parcă-i Messerschmitt! șopti Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului, maroniul ca de sos de friptură al lemnăriei. Cada era lîngă masa de bucătărie, lipită de perete; cu ani În urmă, taică-său o Îmbrăcase În mai mult lemn de culoarea sosului, și-i făcuse un capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
aibă de suferit. Tot ce știam era că nu voiam să mă Întorc la potlogării, evaziuni, la ținutul respirației Într-un hol Întunecat. 13tc "13" La cumpărăturitc "La cumpărături" Senzația provocată de decalajul de fus orar are propriul ei microclimat: cenușiu, lipicios, ca acela din Singapore. Proaspăt Întoarsă dintr-o călătorie-fulger la Boston, mă mișc prin ploaia Înghețată de februarie cu o letargie aproape tropicală. Ies În Long Acre chiar În fața bicicletei unui curier. Prin deschizătura de la cască, văd o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
spate și garnisiți cu atâtea găurele Încât arată ca un limbaj braille pentru fetișiști. La capătul celălalt al magazinului, dau cu ochii de o brunetă lucioasă, o victorie a injecțiilor cu Botox asupra gravitației, Înfășurată din cap până-n picioare În cenușiu de culoarea porumbeilor. Studiază fiecare pantof ca un arbitru la o expoziție de flori. Se vede că are și bani, și timp la dispoziție. Îmi imaginez că o așteaptă o zi Întreagă de umblat prin magazine: o prerie de posibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
școlari stîngaci, gîfÎind și icnind, pînă ce Bobby Crawford smulse cazmaua din mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul argintiu sculat În jurul urechilor, Sanger se Îndepărtă șchiopătînd, ocrotit de Crawford, care ținea cazmaua cu ambele mîini ca pe o rachetă de tenis. — Să-ncercăm să ne calmăm..., spuse Crawford, ridicînd brațele spre ceilalți. Nu sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu mi-o spui - cine altul decât un artist ar fi în stare să-ți aducă în fața ochilor, printr-un simplu desen, marea zbătându-se vie?) De câte ori te întreb ceva, te uiți la mine cu ochii tăi cenușii, de un cenușiu neverosimil, ca și cum ai fi gata să mi răspunzi, dar nu poți. Stai și mă asculți tăcut. Atent, grav, dar tăcut. Hm... Toți tac în preajma mea, iar în foarte rarele dăți când am încercat să exprim vreunul din gândurile care mi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
râzi de el că se bâlbâie! Nu permit nimănui să râdă de el! Se uită la mine aproape încruntat în timp ce-mi vorbește de spre fratele lui. Apoi tace, continuând să mă fixeze scrutător cu ochii lui de un cenușiu înnorat, așteptându-mi reacția. — Firește că n-am să râd de el! Eu nu râd de nimeni! Dimpotrivă, mi se pare că alții râd de mine. Cum aș putea să râd de el? De-abia aștept să-l cunosc! Mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
concentrat către blocurile de vizavi, nemaiză rind copilul care desenase în nisip. Totul în jur e pustiu. își întoarce privirea spre desenul din nisip, însă tocmai atunci o adiere de vânt răsfiră nisipul, ștergând desenul. Aruncă o privire de un cenușiu întunecat spre mare. Nu mai zărește nici o mișcare. Fata care înota mai devreme în valuri a dispărut. Marea a încremenit dintr-odată, cuprinsă parcă, brusc, de un somn letargic. Probabil mi s-a părut, își spune Eduard, mirat. O fi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
totuși de folos gimnastica medicală. — La cine te gândești, Bobo? îl întrebă Eduard, măsurându-l binevoitor din ochi. Bobo tresări și își întoarse privirea spre el. Era o pândă mută, alarmată, în privirea lui cercetătoare. Era un licăr neașteptat în cenușiul ei zgrunțuros. — Care din fete ți-a căzut cu tronc, eh? continuă Eduard, mijindu-și ochii cu un surâs complice. N-am vorbit de fete între noi pân acum și rău am făcut! Hai, zi-mi și se rezolvă! Dau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
humus, și acesta este motivul, alături de umiditatea anuală ridicată, pentru care poartă mânecile acelea uriașe de ferigi și alte plante. Unele sunt ca niște banderole largi, care pot fi ridicate și Înlocuite. Singura culoare În afară de verde, bronz sau roșcat, de cenușiul trunchiului sau cafeniul bogat al lemnului În putrezire, o dau mărgelușele trandafirii de pe trunchi, viitoarele mere În care vreo viespe și-a depus ouăle pe o nouă mlădiță. Însă tăcerea, așteptarea pe care o degajă Întregul loc, este obsedantă; o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și reflecții în roz. Asta mi se trage de la faptul că am fost adus pe lume în zori de ziuă, moment favorabil, care conferă celui născut astfel o natură optimistă. Cel puțin așa zic astrologii! își explică el redresarea din cenușiu și trecerea rapidă la acel tonus sufletesc, pe care îl avea de obicei. Zâmbi aducându-și aminte de anecdota cu bețivul care, după un chef-monstru, avea groaznice dureri de cap. Cică, privind la pisicuța lui albă, care se deplasa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
București, am devenit muntean. Fără să vreau și fără să mi se ceară acordul, soarta m-a făcut muntean din Muntenia și capitalist din Capitală: capitalist dă București, făcu el o specificație anume. Se lăsă necesarul moment de tăcere. Prin cenușiul zilelor ultimei decade a lui noiembrie, trenul Intercity gonea ca din tun. Vladimir își consuma primul whisky. Bucureșteanul continua să viseze cu ochii mari și triști, pe figura-i de rebel perpetuu, fără să-i pese, atunci când rostea vreun cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nedorind să se întoarcă cu ele la bază. Un vagabond bătrân doarme pe trotuar, buzele plesnind scurt și tare sub presiunea aerului expirat. Hainele aproape zdrențe, cunoscuseră și zile mai bune. Un miros puternic de rom stăruie în preajma lui. Sub cenușiul bărbii murdare, fața galbenă, de hepatic, arată calmă și relaxată. În brațele lui Morfeu, toate nevoile sunt date uitării. Iese pe bulevard. Șiruri lungi de automobile trec pe lângă el în viteză, ca în oricare altă zi de pace. Din restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
câțiva pași de ea. Poartă tunica ofițerilor de aviație, la pieptul căreia se văd două barete multicolore de decorații. Discută foarte preocupat în germană despre mersul fronturilor, în special a celui din Moldova, cu un domn scund, în costum gri cenușiu și trabuc între dinți. Unul dintre acei afaceriști cu diverse contacte și relații în Prinz Albrechtstrasse 97 care îi ofereau garanția unor afaceri bănoase în țările ocupate de Reich sau aflate în sfera lui de influență. În timp ce împarte zâmbete în dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în inimă. Zvâcnește din șolduri și lovește puternic cu pumnul bărbia lui Darie. Cu un geamăt slab, acesta cade pe spate. Rămâne fără cască și Wilhelm, cu ochii injectați de efort, vede un cap adolescentin acoperit cu păr scurt, blond cenușiu. Se aruncă asupra armei aflată în apropiere, dar un braț puternic îi cuprinde gâtul într-o strânsoare de clește. Plămânii lui urlă după aer. Prinde în ultimul moment încheietura mânii înarmate a adversarului. Cu un efort considerabil se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
către mica fortificație. Ajuns în apropiere, soldatul scoate inelul care acționează detonatorul încărcăturii explozive, se ridică în picioare și năpustindu-se înainte reușește să arunce explozibilul prin ambrazură. Se trântește imediat la pământ, rostogolindu-se către o zonă mai sigură. Cenușiul înserării se umple brusc cu o lumină portocalie, către cer se ridică o uriașă ciupercă de fum și flăcări. Frânturi de grinzi și scânduri carbonizate se împrăștie peste tot. Asta e! strigă Schultz, izbind mulțumit cu pumnul înmănușat în zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]