1,453 matches
-
frate-mieu, Lupul... am vîndut... doî fălci de vie de la Cetățuie în țarina dealului și altă vie, tînără, cu cramă și cu tot vinitul... măriei sale domnu nostru Ducăi vodă”. Vodă nu cumpăra așa te miri ce și oriunde, ci în Dealul Cetățuii și măcar o falce de vie. Și cum spuneai, dălcăușii domnești erau ieșiți la „vânătoare”, fiindcă tot la 27 martie 1666 (7174) cumpără de la Ionașco „Căpățână vătavul și Chera femeia” lui „doă fălci... care vii sîntu în Cetățuie”. Până aici
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
în Dealul Cetățuii și măcar o falce de vie. Și cum spuneai, dălcăușii domnești erau ieșiți la „vânătoare”, fiindcă tot la 27 martie 1666 (7174) cumpără de la Ionașco „Căpățână vătavul și Chera femeia” lui „doă fălci... care vii sîntu în Cetățuie”. Până aici cumpărătorii trimiși de vodă și-au făcut doar mâna, vere. Asta se vede din cele opt zapise întocmite în aceeași zi: 28 martie 1666 (7174). Prima vie, de o falce, din Dealul Cetățuii o cumpără vodă de la Necula
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
fălci... care vii sîntu în Cetățuie”. Până aici cumpărătorii trimiși de vodă și-au făcut doar mâna, vere. Asta se vede din cele opt zapise întocmite în aceeași zi: 28 martie 1666 (7174). Prima vie, de o falce, din Dealul Cetățuii o cumpără vodă de la Necula și soția sa Ștefania. Următoarea vie cumpărată, de o falce și zece prăjini, este de la Vasile Capezan și soția sa Maria. Vine la rând Grămuleț cu nevasta sa Mădălina, care vând lui vodă o falce
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Nastasia Buzoaia vinde cincizeci și două de prăjini. Și ultimul din acea zi este Costachie și Axinia, nevasta lui, care vând lui Duca vodă cincizeci de prăjini de vie. Ai remarcat cred că toate aceste vii se găseau în Dealul Cetățuii? Nici nu încape îndoială, dar uite ce spune sfinția sa Misail, egumenul mănăstirii Bârnova, la 9 iulie 1666 (7174): „Scriem și mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru cum am făcut noi, de a noastră bunăvoie, tocmală cu măriia sa domnu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la 9 iulie 1666 (7174): „Scriem și mărturisim cu acestu adevărat zapis al nostru cum am făcut noi, de a noastră bunăvoie, tocmală cu măriia sa domnu nostru Duca vodă și schimbu cu nește vii ce am avut noi la Cetățuie, trei fălci de vie ce sîntu în țarina din deal... Domnu nostru, Duca vodă, ne-au dat alte trei fălci de vie în valea Ierimiei”. Măi, măi! Nici usturoi n-a mâncat vodă, nici gura nu-i pute! Uite că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a venit călugărilor de la Bârnova chef să facă schimb de vii cu vodă! Asta s-o creadă doar sfinția sa Misail egumenul. Tot slujitorii domnești știu adevărul... Apoi Duca vodă, dacă nu era mazilit în 1666, cumpăra toate viile din dealul Cetățuii. Nu-i duce grija, dragule. Își scoate pârleala îndată ce revine la domnie. În anul următor revenirii la tronul Moldovei, cumpără numai într-o singură zi, 26 martie 1669 (7177), nici mai mult nici mai puțin decât zece fălci trei sferturi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Măriuța, soția lui Ion Gherghel, fost vornicel în satul Socola. La moartea soțului ei, a rămas datoare cu 150 de lei lui Ioniță Chira, logofăt, care primise ca gaj pentru împrumut cinci pogoane și o fârtă de vie în Dealul Cetățuii, cu livadă îngrădită, două căzi, patru poloboace, două ciubere și o călcătoare. Norocul bietei femei a fost că a obținut un preț bun (450 lei) chiar de la Ioniță Chira. Așa a scăpat de datorii Măriuța „femeie săracă și îndatorită și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
crâșmă se găsea în satul Nebuna, de pe moșia cu același nume. Astăzi, satul Hlincea. Unul din documente vorbește de punerea în posesie în anul 1841 a Mariei, văduva lui Harabagibașa, pe o vie din satul Nebuna, aflată pe moșia mănăstirii Cetățuia. Între acele documente am mai găsit și un „Jurnal” (proces-verbal) întocmit la 26 septembrie 1841. Ascultă un fragment din acesta: „Epitropia Sfîntului Mormînt din Moldavia au ascultat jalba văduvii Mariei ce au fost soție mortului Iordache Harabagibașa... în cuprindere că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că, nevrîndu Dumnezău ca să-mi de copii, din păcatele mele, am luat pe Costachi dreptu fecior și clironom (moștenitor), că toată viața, cît oi trăi, să-mi poarte de grijă, cum și după moarte me”. Și uite-așa pe moșiile Cetățuii, bucățică cu bucățică, s-au vândut și s-au cumpărat vreo treizeci de fălci de vie și vreo sută zece pogoane. Dintre acestea, numai Gheorghe Duca voievod - după cum am mai spus - a cumpărat vreo douăzeci și una de fălci de vie! Și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Ei, n-o lua și tu chiar așa. Am șuguit și eu, vere. Dacă-i numai o șagă, atunci ia-o după mine, pe urmele unei conducte pentru apă, făcută din olane - când, nu se știe - care pleca din sudul-estul Cetățuii, urma creasta dealului și se oprea deasupra mănăstirii Hlincea. De unde până unde ai aflat tu de conducta din olane? Cine caută găsește... Ce căutai pe aici, mă rog matale, vere? Căutam... istoria, dragule. Și ai găsit-o? Cu vârf și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la terminara zidirii, a fost închinată ca metoh al mănăstirii Dionisiate din Sfântul Munte. Apoi, în 1624, după restaurarea făcută de Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod, mănăstirea a devenit metoh al mănăstirii Galata. Prin 1702 devenise metoh al mănăstirii Cetățuia. Trecând din mână în mână, nu a fost gospodărită acătării niciodată. Iaca ce spune la 18 decembrie 1616 (7125) chiar Maria, fiica lui Petru Șchiopu, doar după 42 de ani de la zidirea bisericii: „Deci, cînd au vrut Dumnedzău... de-au
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
poslușnici. Și din nou „supt Codru”. Parcă simt răcoarea și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub Cetățuie. Nu ne trebuie prea multă vreme ca să ajungem la mănăstirea Frumoasa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub Cetățuie. Nu ne trebuie prea multă vreme ca să ajungem la mănăstirea Frumoasa, de unde calea spre casă e o joacă... La un timp, ieșeanul capătă glas: Mâine ne așteaptă o podgorie de mare întindere, vere. La care podgorie te gândești? La cea
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vodă, ci o zidire nouă din 1888-1904 a franțuzului Lecomte du Nouy. Unde sunt contraforturile bisericii, unde-i clopotnița din care la 10 iunie 1672 a strigat hogea pe când sultanul - la invitația lui Gheorghe Duca voievod - a vizitat biserica mănăstirii Cetățuia? Unde-i tipografia de carte românească din vremea lui Dosoftei mitropolitul? Nu mai există nici un semn că la 1749 aici în chiliile din jur a fost înființată o școală românească care va ajunge una din cele mai însemnate din Moldova
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cinci dughene, ce-s pe Podul Vechiu, unde ședu arcarii”. Cred că îți mai amintești de poruncile domnești privind viile nelucrate. Uite că la 28 octombrie 1698 (7207) Antioh Cantemir poruncește: “Dat-am cartea domniei mele rugătoriului nostru egumănul... de la Cetățuie, să hie volnic cu cartea domniei mele” ca să ia viile nelucrate din Valea Cozmoaiei fiindcă “acele vii păgubescu... căci stau negrijite și fără garduri și a le da aceste vii altora, cu pomet cu tot. Cine s-ar afla să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Cine s-ar afla să le lucredză să le facă zapis să le fie moșie în veci”. Asemenea poruncă dă și Mihai Racoviță voievod după 24 de ani, adică la 15 martie 1722 (7230), când împuternicește pe Iustin egumenul de la Cetățuia să ia viile din Valea Cozmoaiei, părăsite de familia Alevra de vreo 16 ani. Egumenul Iustin însă luase deja viile și “le-au destupat și le-au lucrat cu multă cheltuială, precum se lucreadză viile”. După cum aflăm din actul de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
daruri și un bir în argint; și arabii i-au adus și ei vite, șapte mii șapte sute de berbeci și șapte mii șapte sute de țapi. 12. Iosafat se ridicase la cea mai înaltă treaptă de mărire. A zidit în Iuda cetățui și cetăți pentru merinde. 13. A strîns multe merinde în cetățile lui Iuda, și avea la Ierusalim o ceată de oameni viteji ca ostași. 14. Iată numărul lor, după casele părinților lor. Din Iuda, căpetenii peste o mie: Adna, căpetenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
că n-a intrat în Templul Domnului. Totuși, poporul se strica mereu. 3. Iotam a zidit poarta de sus a Casei Domnului, și a făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal. 4. A zidit cetăți în muntele lui Iuda și cetățui și turnuri în dumbrăvi. 5. A fost în război cu împăratul fiilor lui Amon, și i-a biruit. Fiii lui Amon i-au dat în anul acela o sută de talanți de argint, zece mii de cori de grîu, și zece mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Comicul anatemizant uzează de violența verbală în scopul trimiterilor descalificante la animalier, la domestic sau la corporalul indecent: "Jivinele cele mai variate ale societății noastre se socot în drept de a-și pune contribuția de scuipat și fecale morale în jurul cetățuii noastre. Masturbanți și fameni iau atitudini și vorbesc pițigăiat de noi, cu o demnă emfază. Intestinul lor, devenit cerebral, ne judecă, ne clasează". Asemenea tirade vexatorii, frecvente în pamfletul arghezian, au la bază mecanismul psihologiei detabuizante, o defulare explozivă a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
așezările situate la înălțime, cu o bună apărare naturală. Or, așezarea de la Hoisești - care face obiectul monografiei de față - ne demonstrează că această populație știa și putea să se adapteze la diverse medii naturale, uneori chiar mult diferite față de standardul „cetățuilor”, cum ar fi zonele de luncă. Se poate deduce de aici că inventivitatea cucutenienilor nu se limita doar la produsele lor, ci se extindea la un întreg complex socio tehnologic, prin care reușeau să se adapteze unor condiții diverse de
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
Hăbășești (DUMITRESCU et alii 1954), Trușești (PETRESCU-DÎMBOVIȚA, FLORESCU, FLORESCU 1999), Târpești (MARINESCU BÎLCU 1981), Drăgușeni (MARINESCU-BÎLCU, BOLOMEY 2000), Preutești (URSULESCU, IGNĂTESCU 2003) și Frumușica (MATASĂ 1946). Pentru completarea datelor am folosit, de asemenea, lucrarea monografică prezentând rezultatele investigațiilor de la Cucuteni Cetățuia, elaborată de arheologul german Hubert Schmidt (SCHMIDT 1932), care ne oferă o prezentare amănunțită a formelor ceramice aparținând perioadei în discuție, ca și monografia lui Radu Vulpe, referitoare la rezultatelor investigațiilor de la Izvoare (VULPE 1957). Tipologia noastră s-a construit
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
au urmași direcți în toponimia actuală, dar cîteva toponime din zonă amintesc de urmele cetăților și așezărilor civile din acea perioadă: Grădiște (< sl. gradiște, „locul unde a fost o fortă reață, un oraș)“, Pustiosu (< apelativul romînesc pustios, „cu ruine“), Cetatea, Cetățuia, Cetățeaua, Prisaca (apelativul prisacă are și sensul de „întăritură, fortificație din lut și lemn“), Troianul (apelativul romînesc troian desemnează o întăritură primitivă, constituită dintr-un val de pămînt, pentru a se opri ata cul năvălitorilor), Comorele, Rîpa cu Galbeni, Grîu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
atestată, cu precizarea că ar putea exista și variante feminine ale sufixului: Amărăzuia -uia), formații romînești de la antroponime (dacă baza e atestată sau poate fi reconstituită prin analogii cu alte nume: Bănăgui), formații romînești apelative (cu baza atestată sau reconstituită: Cetățuia, Albui), și, bineînțeles, variante rezultate din contaminări, suprapuneri, etimologii populare, dubluri prin traducere sau adaptare fonetică într-o altă limbă etc. Gh. Bolocan a mers mai departe cu analiza grupurilor de toponime de mai sus, ajungînd la concluzia că, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
bază entopicele grohot (pluralul grohote), greută (greute), care înseamnă „piatră“, „mine de piatră“ (de la care s-a format grohotiș). După cum a arătat Mircea Homorodean, în zonă există și alte toponime din aceeași familie semantică, Muchea Cetății, Valea Cetății, Cioaca Grădiștii, Cetățuia, care ne conduc și ele spre sensul originar al Grădiștii, „așezare fortificată, cetate“. Apelativul vechi slav gradiște are tocmai acest sens, fiind format, cu sufixul -iște „loc acoperit cu...“, de la rădăcina sl. gradŭ, „oraș, cetate“. Emil Petrovici a dovedit că
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
luat. Sunt mai mari decât picioarele ei. Italia a pus în vârf puțină hârtie igienică. Tot orășelul este așezat în pantă, străduță după străduță, iar casele sunt din piatră neșlefuită. Călcâiele Italiei ies din pantofii prea largi. Ne cățărăm până la cetățuie, dincolo de clădirea primăriei. Ieșim pe terasă și privim în jos câmpia nocturnă spuzită de lumini. Coborâm câteva trepte și ne trezim într-o piațetă pietruită în mijlocul căreia se află câteva jocuri pentru copii. Un leagăn scârțâie mișcat de briza care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]