1,541 matches
-
III-lea - moștenitorul averii pastei de dinți Westville - ar fi luat-o de nevastă într-o clipită, a gângurit Lucille, abia perceptibil. — Despre ce vorbiți voi, doamnelor? a intervenit, în sfârșit, Randall. Mamă? — Ei, vorbim și noi, ca fetele, a chicotit Lucille. Ascultați, dragii mei, nu credeți că v-am putea convinge să rămâneți la cină? Bucătăreasca a pregătit faimoasele ei găini Cornish, iar nouă ne-ar face o mare plăcere să mai stăm cu voi! Ce părere ai, Claire? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
noastră dădea către o grădină splendidă. Iar mâncarea era indescriptibil de delicioasă - eu am comandat bisque de homar și pui Bresse cu trufe albe, iar Randall, până și el a fost tentat la un răsfăț. — Când ești la Roma1..., a chicotit el, uitându-se prin meniu. O să alerg mâine câțiva kilometri în plus. După ce am terminat masa, Randall și-a dres glasul destul de sonor. și-nc-o dată. și-a împăturit și și-a despăturit șervetul, apoi și-a trecut degetele prin păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Baxendale. Judy se opusese eforturile lui Barney și ale oamenilor săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
E greu. Numai ce-i pronunț numele și mi se întoarce stomacul pe dos. — Dacă te consolează în vreun fel, găsesc că numele e ridicol. Georgina. Îmi evocă o fetișcană victoriană cu bucle aurii și fălci grase și îmbujorate, care chicotește tot timpul. — E o brunetă micuță ca un șoarece, cu păr unsuros și piele nesănătoasă. — Nu mi se pare că îți poate face concurență. — Ea și Terrence au fost colegi de facultate. A fost prima lui mare dragoste. Pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
L-am întrebat despre Gary Teller și prietena lui, Shelley. Apoi despre Tony Kent și logodnica lui, Aileen, apoi despre Donald și... m-am prefăcut că am uitat cum o cheamă pe prietena lui. — Doamne, trebuie să țin minte asta, chicotesc eu. Dar nu am fost mulțumită de răspunsul pe care l-am primit. Fața lui Amy se boțește și, ce putea fi mai rău, o lacrimă îi curge pe obraz. Cine e? Încep să intru, ușor-ușor, în panică. Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un lucru bine cunoscut că oamenii reacționează diferit la șoc. Așa încât faptul că Debbie râde e în regulă. E doar o reacție normală. Oricum, sunt bucuroasă că nu plânge. Cu asta ar fi greu să mă descurc. Debbie încă mai chicotește. Refuz să mă alătur. Ar fi foarte nepotrivit. În loc de asta, pur și simplu stau așteptând răbdătoare să se oprească. În cele din urmă o face, dar cu toate astea pare în continuare amuzată. —Katie, prostuțo. Se apleacă și îmi dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
să asculți câteva ponturi folositoare În afaceri de la Kerry, Emma, spune tata aspru. Poate că, dacă ai fii un pic mai atentă la ea, te-ai descurca mai bine În viață. — E doar un stil de mers ! se bagă Nev chicotind. Nu e o rețetă miraculoasă ! — Nev ! spune mama, ușor dezaprobatoare. — Emma știe că glumesc, nu-i așa, Emma ? spune Nev relaxat și Își mai pune niște vin În pahar. Sigur că da ! spun, sforțându-mă să zâmbesc larg. Stai numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s-au ridicat din senin și au Început să cânte imnul Panther Corporation. Nici măcar nu știam că avem așa ceva. — Nici eu, zic surprinsă. Și cum era, mișto ? — Tu ce crezi ? Ridică din sprâncene cu efect comic, iar eu Încep să chicotesc. E foarte ciudat, dar parcă stânjeneala din relația noastră a dispărut aproape de tot. Adevărul e că mă simt de parcă am fi prieteni de când lumea sau așa ceva. — Și cum e cu Ziua Angajaților În Familie ? spune. Abia aștepți să vină, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
formă ușor neregulată. N-am nici cea mai mică idee ce ar trebui să reprezinte. Absolut nici una. Arată ca... parcă arată ca... Și, deodată, Îmi dau seama. Nuci ! Două nuci ! Jack izbucnește Într-un râs nebun, și alte câteva persoane chicotesc Înfundat, lucru pe care Încearcă să-l Înăbușe imediat. — Ei, asta nu face decât să dovedească că am avut dreptate, spune Jack. Nu sunt nuci ? zic neajutorată, privind către cei de la masă. — Ar trebui să reprezinte niște ovare, spune un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și știu că vor avea grijă să ne facă să ne simțim minunat. — El e Jack, spun, zâmbind cu gura până la urechi. — Jack ! Îmi pare bine să te cunosc ! Antonio Îl sărută și pe Jack pe ambii obraji, iar eu chicotesc. — Ai o masă și pentru noi ? — A... Face o față lungă. Scumpa mea, azi avem Închis ! — Poftim ? Mă uit la el nedumerită. Dar... nu e Închis. E plin de oameni ! Mă uit la chipurile voioase din jurul meu. — E o petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de Connor ! spune tata cu vocea lui, gen Basil Fawlty. — Parcă era vorba să vă mutați Împreună, spune Kerry, luând o gură de șampanie. Ce s-a Întâmplat ? — I-a pregătit micul dejun, se bagă ca musca Nev, iar Kerry chicotește. Încerc să zâmbesc, dar chipul nu vrea deloc să mă asculte. E unu și zece. Mă așteaptă Jack. Ce să fac ? Tata Îmi Întinde o farfurie și Sven trece pe lângă noi. — Sven, zic iute. Îhm, domul Harper a fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Emma ! spune brusc Connor, râzând. Stă În picioare În partea opusă a camerei, rezemat de perete. Terminați cu prostiile ! În primul rând, Emma poartă numărul patruzeci. Nu patruzeci și patru ! — Patruzeci ? spune Artemis pufnind În râs. — Auzi, patruzeci ! spune Caroline chicotind. Hai, că asta-i bună de tot ! — Nu porți patruzeci ? Connor mă privește siderat. Dar mi-ai zis... — Știu... ce ți-am zis. Înghit În sec, și Îmi arde fața ca un furnal. Dar am... am... — E adevărat că-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
îi dădea doar nostalgii morbide și mirosul pământului îngrășat din cimitir. Pentru ploaia cu bulbuci însă, cu tunete și fulgere, avea antidotul de care ți-am spus. E ca și când aș face dimineața un duș semicald; știi ce trebuie după asta? chicotea, sărind copilărește în patul de două persoane, peste trupul meu, până-n locul de la perete - ea, o ființă atât de serioasă, încât multă vreme am crezut că pierduse de tot amintirea vârstei de aur. Cazul ei de KEARUNOFILIE, excitarea provocată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nimerește prin întuneric mâna amorțită și începe să mi-o plimbe pe sânul ei cu o carne fără nici o asprime, chiar carne de domnișoară - se vede că asta am spus-o iar cu voce tare, fiindcă ea a început să chicotească: - Ți-am zis, sunt domnișoară numa-n urechi. Dă-mi limbuța, mi-o dai? Dă-mi-o de tot! Începe să-mi pipăie fața aspră de parcă abia acum ar vrea să mă cunoască, pe când genunchii ei își fac loc între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
oftează Ilie. Și luni de dimineață la opt ești în gară. Din Babadag (începe să gândească cu voce tare). înseamnă că trebuie să vii de duminică seara-n Constanța, nu? - O noapte-n gară n-o să crăp, sunt fată mare, chicotește Zina și începe să se uite mirată spre paharul ei de vin golit (nu știu când Dumnezeu îl golea, niciodată când te uitai spre ea nu bea, era exact ca Galina, fata de-am cunoscut-o cu ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar fără haine: tata era matol și-a zis că ne ducem să facem plajă, nu ne trebuie haine! Ia vezi, fă, că te spun lu’ tat-tu și ce-ai zis acuma, vorba aia cu m și cu atol, chicotește mă-sa încălzită și ea bine. șapte Ca de obicei după o plecare, mi-am găsit camera într-o ordine deprimantă, în care nu știam de ce să mă apuc. Pe patul de scânduri destul de sever, care ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de spate bronzat, între bluză și pantalon. Nu, îmi iau eu inima-n dinți, voiam numai să știu cum e programul tău, ca să mai vin să cumpăr când ești tu. Păi aici mă găsiți tot timpu’, ce, nu mă știți? chicotește (căzut din plopi: deci ea mă remarcase când veneam prin piață... ) Domnu’, strigă după mine o voce, că eu plecasem ca-n transă, domnu’, vezi că aia nu-i fată, e nevastă-mea! (Calu, un uriaș care nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fost superdrăguț, ai mai băut un coniac și a trebuit să-ți chem un taxi. - Mhm... Interesant e că habar n-am când m-a adus, dacă i-am plătit. - Oi fi plătit, că nu te lăsa să pleci așa (chicotește scurt, mie destinderea feței pentru râs mi-e dureroasă). Nu reușesc deloc să vizualizez râsul Suzanei. De vreo jumătate de an, călătoream împreună zilnic cu autobuzul firmei, în care ea, cu un aer băiețos, cu șapcă de ziarist, blugi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu amicii; tot Marie a trebuit să lase scrisul, să-l bage în cadă cu chiloții pe el, să-l păzească să nu adoarmă în apa caldă, să-l conducă pe urmă spre camera cu mașina de scris, în timp ce el chicotea stupid, să-l culce acolo pe salteaua-relaxă... Dimineață, m-am trezit tot în țăcănitul bătrânei mașini, la care de data asta bătea el, fără chef, ca tot omul după beție... De când a venit Zina, pe mama orice sonerie la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
doamna de la etajul superior, de când a auzit că mă solicitase s-o ajut la mutat mobilele și strâns covoarele prin casa ei pentru curățenia de sărbători. Domnu’ Tudor, zisese - nu ți-e frică să te-ncui cu mine-n casă? chicotise răsfățată pensionara (din niște dinți distanțați destul de siniștri, adâncindu-și urmele de laba-gâștii de la coada ochilor negri), după ce zăvorâse bine ușa cu lanț de siguranță. Doamna cu meșe scăpate din părul moale, ce trebuie să fi fost frumos cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că pusese niște albituri peste salteaua în echilibru precar, ca o barcă pe râu. La un moment în noapte, sar din somn, invadat de o luminație ca la Auschwitz: Zina aprinsese toate cele opt brațe ale lampadarului din plafon. Sorry, chicotește, țopăind pe dușumea cu picioarele ei cărnoase acoperite numai până la genunchi. De data asta caută pe etajeră niște casete cu muzică. Mi-aduce un Bob Marley, mi-l pune în față, între cutele cearșafului: ăsta cum e? E vechi, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și, în loc de asta, sunt din nou aici, mult mai rău decât atunci când am plecat. Și nu numai atât; toți, dar absolut toți, sunt la curent. Niște fete de la aeroport m‑au recunoscut, evident și au început să șușotească și să chicotească în timp ce‑mi așteptam bagajele. Și, o, Doamne, știu că și eu aș fi făcut la fel în locul lor. Dar în momentul ăla am fost atât de umilită, că aproape am izbucnit în lacrimi. Îmi trag abătută bagajele pe trepte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
vin. Zâmbetul lui dispare. Ea începe să meargă. Am încercat să folosesc o sabie ca să tai firul apei, murmură el în urma ei. Ea se întoarce și-l vede cum își pune piciorul în scara de la șa. Deodată, o aude cum chicotește. Ce-i așa amuzant? Pantalonii dumneavoastră. Ce-i cu ei? Într-o zi sau două, o să vi se vadă posteriorul - s-a tocit țesătura. Fir-ar să fie. Îi cârpesc eu, dacă doriți. Zâmbetul lui reapare. 10 Croitoreasa satului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atât mai puțin, cu cât bocceaua aceea nu conținea altceva decât o perniță brodată, specială de pus pe spinarea cadrului bicicletic - ca să n-o curme pe mireasă... și Încă: mama fetei „fugite”, nu numai că auzise ce se fluierase, șușotise, chicotise, dar și văzuse, de la fereastra casei, ce anume se petrece pe lumea asta, În casa și-n ograda ei (ca orice proaspătă soacră) - așa că-i dăduse un ghiont omului ei, fumând alături, În pumn: - Da’ rău au ajuns bietele fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
noi, prin grădină, se ajunge mai ușor la pădure, așa aud. - Să ne ținem laolaltă, doamnă, să ne fie mai ușor la greu..., o aud pe nevasta lui Maxim. - Că unde-s două puterea crește - și nici nu te plouă!, chicotește nora cea frumoacheșă, Ileana. Trece prin curtea noastră și Duda. Numai cu bunică-sa. Duda asta nu mai e chiar mică, joacă la joc, umblă pe la șezători, cu flăcăii, se zice că iese și la șezut cu ei, prin cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]