6,287 matches
-
oleacă, măi, puță-mică! Ia nu mai fi cinstit cu tine însuți preț de vreo jumătate de ceas! Mda, trebuie să cedez, trebuie, mai ales că știu prin ce i-a fost dat tatii să treacă în ultima vreme, prin ce chinuri a trecut clipă de clipă în aceste zeci de mii de minute cât le-a luat doctorilor să stabilească, mai întâi, că în uterul maică-mii s-a pornit să crească ceva și, mai apoi, dacă excrescența în fine localizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
strânge lebăda la piept cu foc. — Auzi la el, coapsele! a exclamat ea. Unde-ai învățat chestia asta? — Șșșt. Stai, că mai e. Cum poate spaima să se smulgă din Înalta slavă-n pene-ntruchipată? Ce poate trupul ei, sub albul chin, Decât să-i simtă inima bărbată? Fiori i se strecoară prin spinare. E turnu-n flăcări și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putut să ajung propriul meu dușman și detractor? Și-atât de singur! Vai, atât de singur! Nimic altceva decât un ego! Închistat în sine! Da, trebuie să mă-ntreb (în timp ce avionul mă poartă - cred eu - tot mai departe de sursa chinurilor mele) ce s-a ales de toate năzuințele mele, de toate țelurile mele morale, valoroase? Cămin? N-am. Familie? Ioc! Lucruri pe care le puteam obține doar pocnind din degete... și-atunci, de ce să nu pocnesc, și să-mi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți în bătălii și celor bolnavi, oamenilor care ar fi fost bine să n-o mai ducă mult. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. Cât despre etică, am învățat că treaba ziaristului nu este să judece faptele. Treaba ta e să filtrezi informația. Treaba ta e să aduni detaliile. Doar ceea ce există. Să fii un martor imparțial. Știu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
viața. După ce-l asculți pe Stridie, un pahar de lapte nu mai este doar o băutură plăcută care merge cu fursecurile cu ciocolată. Înseamnă vaci cu gestație forțată și pompate cu hormoni. Înseamnă viței care trăiesc doar câteva luni de chin, storciți în boxele lor. O fleică de porc înseamnă un porc înjunghiat, sângerând și urlând din rărunchi, cu un laț de picior, spânzurat ca să-și dea duhul în timp ce este tranșat în fleici, fripturi și costițe. Chiar și un ou fiert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare bec. Se aude cum îmi ticăie ceasul. În frigider, laptele s-a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul de plastic. Ouăle par întregi, dar nu sunt, n-au cum să fie, după atâta vreme. Atâta corvoadă și amărăciune au intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Degetele și palmele mele au o crustă de ferestre, portaluri și aparate de aer condiționat, închegate în lipiciul uscat. Pe cămașă mi s-au lipit uși turnante, scări rulante și copaci, și dau radioul mai tare. Atâta muncă, iubire și chin și atâta timp, viața mea, irosite. Am distrus tot ce-am sperat că-mi va supraviețui. În după-amiaza în care m-am întors acasă de la muncă și le-am găsit, am lăsat mâncarea în frigider. Am lăsat hainele în dulapuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l cântau războinicilor schilodiți, celor foarte bătrâni, celor pe moarte. Ca să le pună capăt chinurilor. E un cântec de leagăn. O să fie bine, zic. O țin pe Helen și o legăn, zicându-i să se odihnească acum. Zicându-i că totul o să fie bine. Capitolul 44 La douăzeci de ani m-am însurat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
se retragă spre capătul barului ce-ai vrut să zici aseară cu icoana? În cameră, pe perete, lîngă cuier precizează Lazăr. Ți-e teamă de ea c-o să te blesteme cu vorbele lui Villon: "tăiați la beregăți să-i rupă chinul / și-n fund de iad să stea cît mai curînd / crîșmarii care ne botează vinul"? Eu și teama de blesteme! rîde Ovidiu. Chiar, ce-ai vrut să zici? Hai, treacă de la mine, două mari. Mișto păpușa cu trăistuță; îți găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mîna la frunte. Ce-i, dragă? se interesează soția. Uite ce-au făcut... Te-am rugat doar să-i supraveghezi un pic... Am. Papa, papa se bucură copiii de izbînda lor, fericiți că pentru cățelușă a mînca nu-i un chin, ca pentru ei. Mama lor sare de pe scaun ca arsă, intră între ei ca un uliu, ia cățelușa pe laba piciorului și o aruncă în direcția stăpînei, apoi începe să-i plesnească pe copii cu vîrful palmei unde apucă: Paștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vreo mișcare, prin care ar dori depărtarea. Eu nu stau la gazdă, la mine nu poate veni nimeni spune Mihai încet, convingător, trecîndu-și ușor buzele peste ale fetei. Te rog! tremură fata, ca scuturată de valul unui frig, rupîndu-se din chinul prelungit, apoi, ca o scuză, arată spre scaun: Te rog! Să-ți dau revista murmură, întorcîndu-se spre un raft, răscolind cîteva dosare. Mulțumesc! Mihai răsfoiește un timp revista, rămasă pe masă în fața sa, uitîndu-se atent la degetele nervoase ale fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
patul în care urma s-o invit e egoist, pentru unul singur. Clipele acelea mi-au arătat că sînt rezerve mari, uriașe, în sufletul ei. Nu, nu-s un obsedat, cum mi-a fost teamă. Iar gesturile de atunci, din chinul forării unui munte de zgură și rocă, pentru a dovedi că-i vulcan, cu miez incandescent, nu trebuie să mi le amintesc acum, aici, la rece; abia acum aș fi lubric. Nu m-am înșelat: Maria poate să existe așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
si umed de transpirație ce nu pare a vrea să-i mai dea drumul. Și pentru prima oară de mulți ani încoace, de pe vremea nopților petrecute sus, pe acoperișul blocului Yanis, cînd instrucția de peste zi se termina întotdeauna cu dulcele chin al iubirii ("să nu îndrăznești să folosești alt cuvînt pentru ceea ce se întîmplă în pat, că riști să maculezi totul"), Mihai nu mai simte că vrea să lase trupul de sub el să respire, rostogolindu-se alături, cum i-o cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Era unul dintre gesturile sale caracteristice și, ca de obicei, a fost însoțit de o coborâre a vocii lui cu accent de West Country, care devenise mai spiritualizată și mai intensă. — Arăți sleită, drăguță, spuse el. Cred că a fost chinul de pe lume să te descurci cu el. Carol se strădui să nu ridice din umeri. Nu voia să le dea acelor degete ocazia să se strângă în jurul mâinii ei. Spuse: Știu și eu... n-a fost prea rău. Dar Dave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
proprie, fadă și atenuată, a stărilor de vomă ale lui Dan, a râgâielilor sale obscene și a pipăielilor lui de bețivan. Se poate ca revolta afișată să fi fost minimă, dar descrierea propriei indiferențe și a retragerii în sine din fața chinului prin care trecea Dan era una întru totul autentică. Și când termină de vorbit, sau de „împărtășit“, cum numea grupul relevarea Adevărului, își ridicase privirea de la linoleum și văzuse chipul lui Dave 2, care se alăturase grupului venind din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
clar că de astea nu putem uita. Uneori, chiar și eu simt că trupul mi-e o încrengătură imensă de intestine pline cu dejecții, acoperite cu un strat subțire de piele. Știți că pentru Nietzsche mersul la toaletă era un chin. În Ecce Homo, îi blestemă pe nemți pentru berea și cârnații lor, defăimându-le bucătăria. Asemenea lui Gogol, alt neuro-castrat celebru, a colindat orașele din nordul Italiei în căutarea unui leac pentru digestie, concretizat în porții imense de paste antiacide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
-și aducă la masă halbele înspumate de bere Pilsner, în care alcoolul sclipea cu lucirea cristalină a zahărului din care fusese extras nu de mult. Pe Bull nu-l deranjau glumele cu pizde în timpul liber, dar la muncă erau un chin. Se simți ușurat că nu o invitase pe Juniper, o tipă de la Get Out! de care era interesat, să-l însoțească. Era sigur că Razza Rob nu ar fi amuzat-o. În cele din urmă, Bull trebuise să plece. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ocup în permanență. Noroc cu bunul Dumnezeu. Care, de acolo de la el, din cerul acela înțesat de îngeri îngerași și steluțe sclipitoare, m-o fi văzut cât pătimesc pentru supușii mei. Și, pesemne ca să mă izbăvească de toată truda și chinul meu amarnic, mi-a trimis un ditamai semnul divin în timpul somnului de după-amiază. Acest semn, căci despre semne este vorba, avea forma și conținutul unei diarei feroce. E adevărat, la prânz înghițisem pe nerăsuflate o farfurie de mazăre stricată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Renunță la vanitatea ta de doi bani, am zis renunță la ea.” Pound era un Scriitor cu S mare. Dar gata cu toate astea. Ființișoara care eram pe vremea aia Încă nu avea nici cel mai mic habar despre asemenea chinuri și sfîșieri lăuntrice. Pe vremea aceea, cocoțat pe treapta cea mai de jos a scării vieții, Încă eram copilul Sabatului, drăgălaș și lipsit de griji, care-și trăia fericit zilele În librărie. Sau, mai precis, nopțile și duminicile, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Atunci, cînd Îl vedeam așa, mă gîndeam ce frumos trebuie să fie să fii om. Și mie Îmi plăceau zilele ploioase. Răpăitul adormitor al ploii mă făcea să ațipesc uneori la post. Și, uneori, aveam coșmaruri În care muream În chinuri groaznice, strivit sub dicționarul Webster, versiunea integrală, sau mă Înecam zbierînd ca din gură de șarpe, dus de șuvoi, pe o țeavă de scurgere. Și atunci mă trezeam În magazinul cu căldură toropitoare, În țîrÎitul blînd al picăturilor de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un șobolan și se tot juca cu el, lăsîndu-l să se tîrască pe pămînt, cu spinarea sfîșiată, pentru a-l apuca apoi cu botul și a-i da iarăși drumul, din ce În ce mai ațîțat. Simțind că nu mai poate să asiste la chinurile șobolanului. Rowe apucă o crosă de criket și prinse să-l pocnească În moalele capului, Într-una, ca nu cumva să rămînă În viață, deși o auzea pe dădacă strigîndu-i: „Oprește-te, Arthur! Cum de poți face așa ceva? Încetează!“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Bine-ar fi, totuși, să mai rămîi. — O să mă Întorc. Digby nu știa, Însă, cum o să se poată ține de cuvînt. MÎnat de o milă puternică, se simțea În stare să comită și-o crimă pentru a-l scăpa de chinuri pe nenorocitul acela. Îl vedea bălăcindu-se În apa mîloasă a iazului, cu ochii lui albaștri senini, cu mustața-i țepoasă de militar și cu expresia aceea de adîncă Îngrijorare și simț al răspunderii. Un lucru este limpede: nebunii Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
duc eu acasă. La ezitarea mea, adăugă: - Crede-mă, Ballard, o tamponare seamănă cu oricare alta. Era oare conștient că îmi imaginam o serie de posturi sexuale dintre el și mine, dintre Helen Remington și Gabrielle, care ar fi reînscenat chinurile morții manechinelor și ale motociclistului din fibră de sticlă? În closetul din spatele parcării, Vaughan își expuse intenționat penisul pe jumătate erect stând foarte departe de boxă, scuturând ultimele picături de urină pe podeaua din gresie. Odată plecați de la Laborator, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
inevitabilă în mintea mea - avu loc trei zile mai târziu pe șoseaua de mare viteză Harlington. Când transmisiunile poliției dădură primele informații confuze cu privire la rănile multiple suferite de Elizabeth Taylor și puțin după aceea fură întrerupte, am înțeles imediat că chinurile morții la care aveam să fim martori nu erau ale ei. Vaughan ședea răbdător lângă mine în vreme ce eu conduceam Lincolnul spre vest, pe direcția locului accidentului. Se uita cu ochi resemnați la fațadele albe ale fabricilor de materiale plastice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]