1,084 matches
-
Sau, mai bine zis, se strădui să aprindă lumina, fiindcă drumul parcurs de degetul arătător i se păru foarte lung, aproape nesfârșit, comutatorul opuse rezistență, inițial, încercă să facă față asediului, apoi capitulă... Câțiva metri pătrați, luminați de un bec chior, rafturi cu detergenți, uite și mopul Luciei, odată am vrut să-l rup pe spinarea ei, dar nu mai știu de ce, totuși, eram foarte nervos, niște adidași jerpeliți care au prins perioada în care tu, scriitor ratat, vroiai să faci
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Rabindranath Tagore (după versiunea franceză), la Famille Brontë (Familia Brontë) de Robert de Traz. Toate sunt nepublicate din pricina teribilei cenzuri comuniste. De la 11 martie 1960 până În 2 septembrie 1963, trudind după cursurile sale școlare până după toiul nopții, la lumina chioară a lămpii cu petrol, traduce complet, pentru prima dată În istoria literaturii române, cele 16 volume (În versiune franceză) ale celebrei opere arabe „Cartea celor O Mie de Nopți și O Noapte (le Livre des Mille Nuits et Une Nuit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
le trăiască În celula aceea din arestul Siguranței clujene. Îl vom lăsa pe Capotă să continue numărătoarea ca să vedem, În nararea autoarei, cum era mâncarea la arestul Siguranței din Cluj. „La prânz, se servea «masa», care consta Într-o zeamă chioară, sărată și piperată, În care pluteau câteva frunze de varză tocate ca pentru rațe. Nimic altceva și asta doar o dată pe zi. În scurtă vreme foamea a devenit chinuitoare, dominantă, noaptea se transforma Într-o sarabandă de vise cu tot
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, Însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și se putea lucra. — E grozav locul Ăsta, am exclamat privind Bucureștiul de sus, de la geamul mansardei, În timp ce ea pregătea ceaiul. Am avut un noroc chior, pentru că e și foarte ieftin. Este exact ce-mi trebuie pentru lucru, spuse ea. — la ceva În genul Ăsta visam eu pe vremuri. Ne-am aprins țigări. — Și acum ? Nu cumva visezi la vreun palat ? — Dimpotrivă. Acum nu mă mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
o toaletă comună pe hol. Dedesubt mișuna orașul, însă acolo, la etajul unsprezece, era liniște și se putea lucra. — E grozav locul ăsta, am exclamat privind Bucureștiul de sus, de la geamul mansardei, în timp ce ea pregătea ceaiul. Am avut un noroc chior, pentru că e și foarte ieftin. Este exact ce-mi trebuie pentru lucru, spuse ea. — La ceva în genul ăsta visam eu pe vremuri. Ne-am aprins țigări. — Și acum ? Nu cumva visezi la vreun palat ? — Dimpotrivă. Acum nu mă mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
liniștea unor familii care trecuseră prin ceea ce multe altele nu fuseseră În stare. Capii acestora, mai ales: nu era chiar ușor să știi că nevasta merge la o clinică pentru a fi pătrunsă de sperma altuia, a ta fiind apă chioară sau inexistentă. Chiar dacă În cabinet sămînța țîșnea nu dintr-un penis, asta se petrecuse doar la recoltare, ci dintr-o seringă specială, un fel de pompă ce pătrundea adînc și igienic În uterul femeii tale. Aproape un viol. Nu era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de un bărbat furios, care coborâse din mașina oprită cu greu, după ce trecuse cu peste șapte metri de trecerea pentru pietoni. Țipa și gesticula cu brațele a amenințare, în timp ce se apropia de bietul om căzut pe caldarâm. - Băi, orbete! Băi, chiorule! Băi! De unde paștele mă-tii apăruși tu, cretinule? ... Uite, domnule, cum te bagă-n pușcărie un nenorocit care face umbră pământului degeaba!, țipa tot mai tare bărbatul, părând căși face curaj de unul singur, gesticulând și privind amenințător cei câțiva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se lăsase într-o parte spre câmpul Cuțaridei. Era răcoare și noaptea de septembrie avea o limpezime strălucitoare. În depărtare se vedeau luminile Bucureștiului, ca un policandru atârnat de cerul jos. Numai aproape, spre mahalaua Filantropiei, pâlpâiau felinare cu gaz, chioare și rare, pierdute sub oțetari sălbatici. În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și 1-a chemat pe unul de alături: Florică, de mâine să pleci tu în cartier cu pâinea, s-a înțeles? Împrejur se făcuse tăcere. Nu scotea unul o vorbă. Se uitau numai la fața jupânului, verde în lumina felinarului chior. Mielu s-a trezit dintr-o dată. Cum, adică, de mâine să nu mai ducă punea în cartiere? - Domn' Bică, domn' Bică! s-a repezit spre el. - Nimic! a răcnit acesta. Cum am spus! N-am nevoie de bețivi la ușa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-l iubească, trebuia să mai aștepte, să se deprindă împreună. Praf îl făcuse Sinefta pe pungaș, că era frumoasă, frumoasă! Râdea Gheorghe: - Te-a-ntors pe plătit oafa aia, Nicule! El dădea din cap cu mîndrie: - Da de unde! - Parcă eu sânt chior, nu văz... - Ți se pare. -Mă! - Du-te dracului și lasă-mă-n pace! - Să te arză un foc mare dacă minți? - Gheorghe, acu scot șișul! - Vezi, mă, vezi c-așa-i? Păi tu nu te uiți la ea ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aproape. De la canton săreau zăvozii celui ce schimba macazurile. Tăiau apoi liniile albe de fier. Peste iarba crudă, de primăvară, cădea o bură. Câinii scoteau urlete lungi și se avântau spre drumul Chitilei. Nunta se desfășura înverșunat. Se întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau să moară. Nu le mai priau nici oasele, nici măruntaiele de la măcelării. În iunie, cățelele gâfâiau la umbră și așteptau să nască. Când fătau, muierile le înecau plozii în zoaie. Câte șase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la zdup pentru vreo găină. Treanță le spunea pe nume, se înjura cu ei, ce mai, șnorări de-ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al beciului, venea o lumină chioară de la un bec lunguieț. De mulți auzise: Arsene, de-o omorâse pe mă-sa, Mantă, unul de trosnea la Obor, Mula, care umbla cu gura de lup, Gătitu, ginitor în Rahova, Ilă-Plic, Vizante-Garagață și alții. Codoșul vorbea, vorbea: - Bă, voi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întâi pe Paraschiv 1-a luat în focuri: - Cum îți zice, tolomacule? - Da tu cine-oi fi? Nepotul lui Zmeu? se supără cel tânăr. Nu prea se vedea bine. Celula era lungă și întunecoasă. Într-un zid ardea o lampă chioară. Pușcăriașii cei vechi au înghețat. Nou-lvenit nu le știa obiceiurile. Gheorghe 1-a tras de mână. Vătaful s-a dat jos la ei. Se făcuse liniște. Nu mai mișca unul. - Puișorule, tu n-ai mai fost pe la pension, se vede
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
veșmintele tatălui nu comite niciun delict. Rasa mea se udase și Geronimo, taică-meu, îmi dăduse pantalonii lui vechi și haina. Lui Spinelli îi place să omoare oamenii pentru decorații: pentru el un om nu face nici cât o para chioară. Nu pot să mă tem de un ticălos de șacal ce i-a făcut pe toți să mărturisească ceea ce niciunul dintre ei n-a săvârșit, care a folosit șantajul, mituirea, amenințări felurite pentru a obține mărturii ale unor delicte neexistente
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ți-am cerut-o... Te pomenești că tragi cu urechea... — Fiecare cu meseria lui, se sumeți cârciumarul, întorcând halba cu toarta spre el. Nici nu trebuie să ascult, eu citesc de pe buze. Că tare vezi tu buzele pe lumina asta chioară, bodogăni Petrache ca pentru sine. Și apoi spre cumătru : Ai auzit că a murit Steiner, croitorul ? — Am auzit. Azi-noapte. — Și de ce s-au grăbit așa să-l îngroape ? Unde mai pui că înmormântarea a fost după căderea serii. N-am
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cenușiu. Iar albul cel mai îndrăzneț era un fel de gălbui, ca un gălbenuș de ou care picură. Singurul mod de a vedea negrul ar fi fost bezna, dar în celulele noastre nu era niciodată întuneric. Ardea permanent un bec chior, destul cât să-ți dai seama, când te trezeai noaptea, unde te afli și destul ca aceia care se uitau prin vizor să vadă ce se întâmplă. Și destul ca să știi că nu ai dreptul să te simți singur, ca să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu există decât prin priviri. Îți imaginezi, nemișcat de o săptămână încoace și, dintr-odată, bulbii ochilor închiși încep să-i pulseze, ca cineva care se zbate sub cear șaf. I-am ridicat pleoapele și ce să vezi... Pe cât de chioară e lumina asta din salon, pe atât de încordate îi erau pupilele, de parcă totul în jur ar fi fost poleit în aur. Reacțio nează la lumină, așadar e de partea asta a frontierei. Numai că el vede o altă lumină
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
subsuori... Își împinse, oarecum încurcat, farfuria de tablă mai în față. Cât pe ce să împiedice un trecător, acela se feri, fără să se oprească din drum. Mai tacă-vă fleanca ! se stropși Fane Chioru, care avea, tocmai pentru că era chior, un auz de ogar. Și mai avea și o voce groasă care, adăugându-se bărbii netunse și șuvițelor albe ce i se lăsau de sub căciulă, îi dădea un aer de patriarh. Crede lumea c-am venit aici la taclale... — Oricum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lor, să se odihnească. — Nema... spuse Ologu. Ne-au pierdut... — Poate ți s-a părut doar, spuse Coltuc. Sau poate veneau, dar nu după noi... — Ba după noi veneau, chirtocule ! i-o tăie Costică. I-am văzut bine, ce-s chior ? Dar, văzând tresărirea bătrânului, tăcu. Înseamnă că voiau numa’ să ne pună pe fugă... adăugă Coltuc. De ce să se încurce cu unii ca noi... ? — Om fi și noi buni la ceva... cugetă Costică. Tu ești mai nou pe-aici, habar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu-i dau ăstuia o firfirică, te pomenești că-mi merge rău toată ziua... ori mă blestemă și să te ferească Dumnezeu de blestemul beteagului. Asta pentru ăia care te văd, că cei mai mulți, când se uită la tine, sunt mai chiori decât boșorogul ăsta de Fane. — Eu văd umbre... se apără orbul. — Umbrele seamănă între ele, hotărî Ologu. Poate o să văd într-o zi că, în loc de vreo fufă, iei în brațe un tramvai. Se aplecă și-l bătu pe Coltuc pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Costică Ologu, cu aerul că face o sugestie prea puțin obișnuită pentru unul ca el, așa neîntregi cum suntem, dacă ar fi să iei de la fiecare câte ceva, ce om întreg ar ieși din noi ! Cu ochii mei, cu urechile tale, Chiorule, cu pasul tău apăsat și cu... - ezită o clipă - mintea popârstocului, ce marfă de om am scoate ! Da’ suntem cam mulți și cam neisprăviți pentru ce mai avem... Și-atunci am da și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu m-aș închina la un Dumnezeu șchiop. Cine te oprește ? întrebă Fane. Nu știu, mă gândesc și mi se face milă de el, așa șchiop și știrb... Mai bine iau totul asupra mea. O să fiu eu Dumnezeul șchiopilor. Tu, Chiorule, ai să fii Dumnezeul orbilor. Fiecare cu Dumnezeul lui. Și tu, chiștocule ? Coltuc rătăcea printre florile lui. — Eu, ce ? întrebă, tras îndărăt din lumile încrucișate. — Tu al cui Dumnezeu ești ? — S-o găsi cineva să se închine și la mine
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și la mine, spuse flăcăul, nehotărât. — Tu nu poți să fii Dumnezeu, hotărî Costică, trecându-și cârjele dintr-o parte într-alta. Nu poți să frămânți aluatul, ca noi, ca să-l faci pe Adam cel șchiop sau pe Adam cel chior. Tu n-ai mâini, nici picioare. Ești un fel de înger, asta ești. Încât cei doi Dumnezei și îngerul Domnului își așteptară, în continuare, ofrandele pe care puțini, în graba lor, se opreau să le dea. Cât o fi ceasul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și îngerul Domnului își așteptară, în continuare, ofrandele pe care puțini, în graba lor, se opreau să le dea. Cât o fi ceasul ? oftă Fane. — Uită-te colo, la ceasul din stația de tramvai, zise Ologu, hlizindu-se. Ce, ești chior ? — Ce văd eu nu vezi tu... răspunse, calm, orbul. — E miezul zilei, interveni Coltuc, măsurând după înclinarea lanurilor de floarea-soarelui. — Numai bine, hotărî ologul. Hai că dau o bere. Fac cinste. — Ce-ți veni ? întrebă mirat - și pe bună dreptate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
simt ca un nou- născut. Azi-noapte mi-a căzut ultimul dinte. L-am căutat dimineața pe pernă și nu l-am găsit. Cred că l-am înghițit în somn. Ridică, biruitor, cârja și făcu semn spre stația de tramvai. — Hai, Chiorule, ia piticania la remorcă și să mergem. Colea, pe Moșilor Vechi, la bodegă. Dumnezeul orbilor făcu cerc în jurul lui cu bastonul. Apucă frânghia căruțului și porni, cu pasul lui larg. Venea apoi îngerul cu aripile chircite, pe scândura cu rulmenți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]