842 matches
-
baza sportivă, o sală de conferințe, un restaurant - mai degrabă un club în care se intră numai pe bază de legitimație -, toate formând un campus artistic extrem de căutat de studenți. Sponsorii stipulaseră în contractul original de finanțare ca numele campusului, „Cișmeaua Roșie” - după denumirea primului teatru bucureștean, din vremea domniței Ralu Caragea, Cișmeaua Roșie, la care, în 1819, s-a jucat Hecuba, de Euripide, avându-l ca protagonist pe Ion Heliade Rădulescu - ei bine, numele ăsta să rămână neschimbat și acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în care se intră numai pe bază de legitimație -, toate formând un campus artistic extrem de căutat de studenți. Sponsorii stipulaseră în contractul original de finanțare ca numele campusului, „Cișmeaua Roșie” - după denumirea primului teatru bucureștean, din vremea domniței Ralu Caragea, Cișmeaua Roșie, la care, în 1819, s-a jucat Hecuba, de Euripide, avându-l ca protagonist pe Ion Heliade Rădulescu - ei bine, numele ăsta să rămână neschimbat și acest lucru, evident, trebuie să se păstreze, sunt obligați, au mai vrut ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ceva sigur, căci adevărul minciunilor pe care le cânta se lipea de inimile zburdalnice și de ochii alunecoși, CD-urile cu interpretările lui erau palpabile, puneai mâna pe ele și existau, Maestrul însuși, pe scena Teatrului de la Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, exista, le dădea siguranță oamenilor, muzica e acolo!, își spuneau, credeau în el. Pentru mulțime, îi spunea Loredana, vocea ta este precum Graalul în Codul lui Da Vinci. — Păi, de cartea asta îmi vorbești tu mie, mă, fată, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pui sentiment, să simți aici - și-ți arătam inima -, aveai o bluziță albă, s-a murdărit bluza, căzuseră pe ea câțiva stropi de sânge, că te-a podidit sângele pe nas. Te-am spălat pe unde am putut, era o cișmea pe acolo, n-ai plâns, te uitai numai ascultător în ochii mei, te-am spălat atentă, că un actor trebuie să fie curat. — În toate felurile? Nu cred că se poate, maică, nu sunt îngeri artiștii, că nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu un Maestru. Vrei să fii ca mine, parcă așa spuneai, păi, n-ai să poți, cine or fi fost părinții ăia ai tăi, că niciodată nu-mi spui nimic despre tine, ai apărut așa, pe banca aia din fața Teatrului „Cișmeaua Roșie” și nu știu de unde să te iau, de unde vii tu? Ești din lumea asta? Eu te sărut, nu te pup, O. — Prima lui nevastă a fost muziciană, cântă și acuma la vioară, e la Filarmonica din București, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la tinerețe; la Sala Mare a Teatrului Național, Partidul Național Liberal a aniversat 125 de ani de Axistență, iar premierul Mugur Isărescu a obținut Premiul I.C. Brătianu. În Marea Britanie, Shakespeare a fost votat Omul Mileniului... La Universitatea Centrului de Creație „Cișmeaua Roșie”, se face încă, prin multe săli, curățenie, se apropie admiterea. Maestrul predă aici din 1992, de la înființarea celui mai mare campus universitar din București. În octombrie, vor începe cursurile. Pe holuri sunt saci cu ciment, var, ferestre scoase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nevasta, iese greu printre afișele din ușă. Undeva, în capătul holului, o vede într-o lumină pe fata blondă, înaltă, cu pletele și gâtul extrem de lungi, ești ca o balerină!, îi spusese acum o săptămână, când o cunoscuse, , în fața Teatrului „Cișmeaua Roșie”, o văzuse pe o bancă și ea se ridicase în picioare, ca și cum ar fi vrut să-i spună ceva, să-l salute, bună ziua, Maestre! Au intrat în vorbă, Tina mă cheamă, una-alta, și întrebarea venise imediat: unde stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
lui, Maestrul nu era mulțumit deloc, îmi tot zicea că Regele Lear nu e o piesă despre un bătrân care are două fete ticăloase, nu e numai atât, că spectacolul ar trebui să se joace în sala mică a Teatrului „Cișmeaua Roșie” din București, nu în sala mare, eu n-am înțeles nici acum ideea asta a lui, cum așa un spectacol să fie în sala mică?, de ce?... dar, probabil, știa el ce știa. Premiera s-a amânat cu o săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o mai vede nimeni. Capul ți s-a tăiat demult, apleacă-te puțin și ai să vezi... Nici un munte nu e prea înalt, citise Titus Segovia într-o carte după care el făcuse o dramatizare și o montase la Teatrul „Cișmeaua Roșie”. Până și marele Shakespeare poate fi înțeles și jucat într-o viziune regizorală sau alta, își tot zicea în toamnă, e rândul meu să fac Shakespeare. Titus citise câte ceva despre Regele Lear. Un studiu în engleză despre geneza piesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
bine. Apoi, Titus mersese la direcțiune cu proiectul făcut: echipă, distribuție, muzică, scenografie, costume, mișcare scenică. Eu nu voi schimba un cuvânt din Shakespeare, ar fi o blasfemie! Își expusese punctul de vedere în fața directoarei, o foarte bună manageră, Teatrul „Cișmeaua Roșie”, condus de ea, avea mare succes și la public, și la critică, directoare care, din nefericire, avea toată încrederea în posibilitățile acestui regizor... Îmi ajung patru săptămâni de repetiții! — Măcar de l-ai fi văzut pe Nicolaso Pertusato, clovnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
repede laptopul. Teatrul, Teatrul, Teatrul. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Trebuie să meargă la spectacol, are premieră la Shakespeare, Regele Lear. Alesese Teatrul, nu Iubirea. Timpul trece, e transpirat, negru de supărare. Teatrul. * Sala mare a Teatrului din Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”. Ard toate luminile din campus. La ora 19.00, în București, e încă lumină, dar becurile, lămpile, neoanele, spoturile, toate aprinse la Teatru, creează sărbătoarea Shakespeare. Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cortină, îl așteaptă. Dragostea. Zeul lui. Cum iubim? (Ca sarea-n bucate, spunea Anita...) Regele Lear moare. Teatrul ieșise învingător. Dragoste, Teatru, Moarte, cumplită ecuație. Cortina. Aplauze. Maestrul, singur, iese la scenă. Apoi, toți ceilalți actori. În culise, directoarea Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă acolo pe toți, și pe ei, și pe Loredana, căreia îi spune încet, la ureche: acum știu cine e Tina!, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție ficțională, o întâlnim doar în acest roman. Sau, cel puțin, până am publicat cartea, acest campus cultural nu exista în realitate. * Aluzie la moartea lui Charlie Parker. * Shakespeare, W., Teatru, vol. I, Editura Albatros, 1971, Hamlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
val de ploi care le-a udat până și sufletele și cu un noroi clisos format În jurul maghernițelor ca un aluat proaspăt frământat. Șobolani morți, cu burțile umflate de apă concurează În mirosurile pestilențiale cu maldărele de gunoaie. La singura cișmea din mijlocul ghetoului, care a fost Învelită iarna În câteva straturi de paie ca să nu Înghețe, apa curge amestecată cu particule de rugină, dar locuitorii s-au obișnuit cu ea. O mai fierb când au posibilitatea, o mai lasă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
otrăvesc respirația și sufletul cu aerul fetid al mizeriei, Antoniu e respectat, i se spune ,,profesorul,,. Deși nu le calcă niciodată pragul și nu le cunoaște numele, se mai Întâlnește din când În când cu locuitorii acestui tărâm terifiant la cișmea sau atunci când intervine În câte un conflict, Încercând să-l stingă. Mizeria este pretutindeni, apăsătoare și atotstăpânitoare. Antoniu, aduce puțină lumină și siguranță unor suflete care nu mai au nici puterea să spere, el Însuși fiind o verigă solidă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
al lui Antoniu. Primul gest pe care l-a făcut Plăcințica intrând În viața lui Antoniu, a fost să spele toate cârpele care acopereau priciul ce ținea loc de pat. A umplut ligheanul de aluminiu cu apă, ce curgea la cișmea gata Încălzită de soarele care Înfierbântase totul, a cumpărat apoi o punguță de detergent, și, a Început să spele. O scenă casnică pe care Antoniu n-o mai trăise În anii de parteneriat al mizeriei, cu boschetarul Kawabata. Rezemat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile valutare. Nu te iubesc. ,, -Fantezie și talent, nu glumă!. Ascultă Antoniu, ai publicat cumva vreo carte? Antoniu neagă, dând din cap, apoi iese din Încăpere cu un vas În mână, Îndreptându-se spre cișmeaua ghetoului, izvorul la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
infirmitatea Îi mai pune piedici. Umblă de câteva zile zvonul că or să vină cei de la primărie ca să dea fiecărui locuitor câte un pachet cu alimente de bază: ulei, făină, ouă, mălai, margarină. Or să descarce un microbuz, chiar lângă cișmea, În centrul ghetoului. Dacă se mai laudă mulți cerșetori pe la televizor și prin ziare cu câștigul lor Într-o lungă zi de milogeală, n-or să mai vină ăștia cu nimic. Ce-s proști? comentează o bătrână, care are În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
l-a simțit și Antoniu de câteva ori. ,,Marginea societății,, , cum i se mai spune unui asemenea loc damnat, are la rândul ei o margine, În care el s-a retras, singura legătură cu promiscuitatea din zona dens populată, fiind cișmeaua, de unde se aprovizionează cu apă. Până și locul de cerșit și l-a ales cu prudență, pentru a nu-și Încrucișa mâinile cu vreun locuitor al ghetoului. A căutat să-i evite pe cât s-a putut și, În mod ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe acolo.. Primul strigăt de viață al copilașului a fost atât de puternic, Încât toți copacii din cimitir au tresărit, frământându-și crengile. Antoniu a ajutat-o pe lumânăreasă să taie cordonul ombilical, după ce și-a spălat mâinile la o cișmea de piatră, din apropierea cavoului. Copilul a fost curățat și Învelit În mai multe bucăți de pânză și dat mamei. I-au spus Maria. Așa vroiau să o cheme. Antoniu i-a implorat să-i mai pună un nume: Kawabata. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se plimba Garabet Ibraileanu cu „Adela”. Nu mai există vechea gară, unde Ionel Teodoreanu,venit de la Galați,cumpăra un bilet de tren la clasa a III-a până la Iași. Bulevardul Primăverii este rectiliniu până la Gura Leului.Toponimia a rămas aceiași. Cișmeaua cu cap de leu a dispărut. A dispărut și vechea casă pe a cărei calcan era pictată o lozincă electorală . Poate cândva în acest perimetru se adunau și cavalerii florii de cireș,ale căror aventuri temerare sunt cuprinse în paginile
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
bucurii rotunde nici eu nu mai știu... 96 iată niște ciuture - n pragul primăverii; de petale merii încep să se scuture. E sfârșit de Mai și de anotimp pe-o gură de Rai mă simt ca pe-Olimp. Stau lângă cișmele ca într-o răscruce - nghesuit de iele, m-aș și nu m-aș duce. 1965 Acum, pentru prima oară De-acum, tot mai mult în stup, dragostea își coace mierea și mă umple de puterea unui foc aprins în trup
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
-o cunună. 15. Moment aparent bacovian Totul are un sfârșit inopinat. Nu mai trimit in lume nicio vorbă, botezuri pe furiș, înmormântări c-o ciorbă, un fel de cântăreț și-un preot mascat. Poate, peste ani, aici va fi o cișmea, o masă rotundă, o cană, pahare, nu există răspuns când nu-i întrebare, va ști doar cine va bea... Alături, pe-un copac uscat, un corb va mai stârni îngrijorarea zilei de mâine; temătorule, vino să-ți dau apă vie
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cât am să mai stau eu în vacanța asta, hrănindu-mă numai cu fructe și bere, care, luate împreună, știi ce provoacă... Unde mai pui că în dimineața asta mă simt și infect de n-or să mă spele toate cișmelele care or să-mi iasă în cale până seara. Pe la patru mă trezisem din somnul cel mai bun cu un cârcel la piciorul stâng, de-mi venea să rup în dinți pernă, cearceaf, tot. Arunc de pe mine pledul - nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de mobilă stil, care nu-și găsise loc decât în holul ăsta, ca într-o casă ai cărei stăpâni stau să se mute. Cică din mai nu mai căzuse nici un strop de ploaie în sat, de atâta uscăciune nici la cișmeaua din drum nu mai curgea decât un fir roșiatic. De fapt, după venirea mea a doua sau a treia zi, nu mai are importanță, știu că m-am trezit spre dimineață într-un țârâit familiar, al ploii de toamnă temeinice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]