48,227 matches
-
bucură autorul Nevrozelor în perioada cînd literatura română își îndreptase toată atenția spre orientările literare pariziene. Influența imediată a poetului nevrozelor și macabrului se resimte în varii producții macedonskiene: Nopțile îngrozitoare, În atelier, Imn la Satan, În noapte ori în ciclul Idilelor brutale. Apoi, în Răzmerița morților se înregistrează ecouri din același, în reprezentarea convoiului macabru (imagine reluată în Noaptea de noiembrie). Să reținem, din această zonă, notele naturaliste. Contactul lui Macedonski cu Emile Zola (a citit Les Rougon Maquart și
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
un umor savuros, într-un stil personal binecunoscut cititorilor revistei Dilema în care Daniel Vighi publică săptămînal la rubrica Din fanfare funerare. De altfel volumul de față se constituie într-o culegere de texte de aceeași factură, grupate în două cicluri: Studii în proză și Din fanfare funerare. Retroprozele lui Daniel Vighi, cu titlurile lor lungi și (nu de puține ori) bizare: Indienii sioux de pe strada Cozia, Sunt prost. Ieri mi-a trecut prin cap treaba asta, poartă amprenta fină a
La taifas... by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16228_a_17553]
-
altul, în spate, și de la un/ cimitir la altul: eu semănînd cu oul ei/ și ea, desigur, cu mama - îmbrăcată în negru" (O nouă cădere nervoasă). Penitența pe care și-o ia asupră-și autorul este tocmai această identificare cu ciclurile materiei. Nedepășind limitele vîrtejurilor materiale, el suferă în numele unei transcendențe doar întrezărite, incerte, ca o credință in statu nascendi, care, înainte de-a se proclama, îi încarcă pe oameni cu o vină obscură. Se manifestă aici un amestec de elan
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
zioa, ca fiind pământu rotundu, cum ar fi împotriva noastră, suptu noi acea parte iese." (Miron Costin - De neamul moldovenilor). Numărul III al revistei româno-americane, apărut în decembrie 2000, se pare că dezvoltă cu succes proiectul inițial al redacției: "...un ciclu închinat risipirii câtorva confuzii păgubitoare imaginii țării." Printre studiile de economie comparată (Managementul american, un model posibil - N. Costake, M.V. Petrescu) sau cele de analiză istorică (S.U.A. și Marea Unire a românilor din 1918 - Vasile Stoica) se strecoară în sumarul
Cu mâna întinsă peste Atlantic... în semn de prietenie by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16251_a_17576]
-
de incisivitatea ritmurilor și de diversitatea culorilor timbrale folosite cu peniță fermă ca într-o gravură de secol 18. Marșul funebru articulat cu sobrietate în nuanțe gradate fin are o dimensiune lirică, sublimată mai degrabă decât dramatică, iar finalul încheie ciclul simfonic nu fără momente spectaculoase, însă păstrând tot timpul cumpăna estetică a clasicismului. Să mai adaog că auzul este mângâiat de calitatea sound-ului orchestrei, de maleabilitatea cu care se desfășoară scara intensităților, consistente în nuanțele mici și rotunde în cele
O reușită by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16260_a_17585]
-
epocă și, în consecință, la cîte atacuri și neajunsuri a fost expus. Acum, în cel de al patrulea volum al agendelor, e surprinsă perioada anilor 1933-1936, ani grei pentru E. Lovinescu, pentru felul critic negativ cu care a fost primit ciclul său romanesc eminescian și căderea lui, în 1936, de la Academie, - sprijinit de I. Petrovici și G. Murnu, dar sabotat, cu furie, de N. Iorga, cînd, deși trecuse de secție, a determinat căderea lui Lovinescu în plen. Au fost ani teribil
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
că dr. I. Vlad, cu azi-știutul său studiu, l-a vizitat o vreme, destul de des, pe Lovinescu, încercînd să-l convingă de adevărurile cărții sale respinsă, cum se știe, pe drept de Călinescu). A urmat, în 1935, romanul Bălăuca, întregind ciclul eminescian. În 10 decembrie 1935 nota acru "Impresie tot mai penibilă în chestia Bălăuca". În septembrie 1935 (firește după apariția și a Bălăucăi) mărturisea: "După studiul îndelung, ca om de cultură și critic, al lui Eminescu, am ajuns a avea
Un episod dramatic din viața lui E. Lovinescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16255_a_17580]
-
această idee un detaliu aparent nesemnificativ: m-am ocupat ceva mai îndeaproape de imaginea Germaniei în lume și trebuie să recunoaștem că și ea este grevată de serioase prejudecăți. Fiindcă vorbim totuși despre literatură și fiindcă la mare modă este ciclul romanelor despre Harry Potter, de ce să nu ne amintim că adversarul micului ucenic vrăjitor este un german... Această opțiune a autoarei britanice vorbește de la sine. (Autorul își exprimă asentimentul printr-un zîmbet). Dar acesta este un alt capitol. Să revenim
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
că Ion Pillat, nepot, prin mamă, al Brătienilor și fiul unui consistent moșier moldovean (în Miorcanii Dorohoiului) și-a petrecut copilăria la Florica (domeniul bunicilor materni) și în conacul tatălui, pe care i-a și evocat, cu înfiorare, în poezii, cicluri (Miorcanii în volumul Satul meu din 1925), iar Florica nu numai în volumul cu același nume din 1926. Doar școala primară și primele patru clase de liceu le-a urmat, în particular, în țară (numai clasa a patra la Liceul
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
din 1982 pînă în 1997 în șase corpolente volume, în care aparatul critic e, uneori, egal în dimensiune cu opera. Aflăm, aici, totul, pînă la infinitul mic, despre opera poetului, de la geneză, la variante pînă la receptare adusă, la fiecare ciclu (volum) pînă la data apariției volumului. Dar, firește, se pot închipui și alt tip de ediție, cu un studiu introductiv și mici note, bibliografie, felul cum se prezintă ediția Pleïade. D-na Cornelia Pillat, încă în 1983, a optat pentru
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
din acest număr despre ele vorbesc. Capitolul Și a fost ziua a doua reunește texte despre tranziția în Rusia, despre știutele - și pe pielea noastră - probleme ale trecerii spre statul de drept, despre "costul uman al strădaniilor de a rupe "ciclul infernal"" - cum spune B. Elvin în editorial. Văzute, dinăuntru sau din afară, de sovietologi, scriitori, oameni politici, filosofi, economiști, paradoxurile democratizării, cu rădăcini lungi în regimul totalitar, ne privesc de aproape. Ceea ce se petrece în Rusia acum, de la oligarhia născută
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
istoriei. Istoria apare ca un cîmp de tensiune între două forțe în luptă pentru puterea politică: de o parte o idealizare, de altă parte o neutralizare în serviciul continuității și al conservării. Istoria mai era privită ca permanentă raportare a ciclurilor care cunosc perioade de ruptură și de continuitate. "Îndrăznesc să spun - era de părere Tocqueville - că un mare număr de procedee întrebuințate de guvernul revoluționar au avut precedente în ultimele două secole de monarhie. Vechiul regim a furnizat Revoluției multe
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
mari părți a criticii românești precedente, Al. Cistelecan reargumentează concluziile nu foarte favorabile privind acest volum conformist, în care, rămas la "cartografierea suprafeței", poetul construiește stereotip portrete alegorice ale lumii rurale, îndatorat unei viziuni sămănătoriste retardate. Tot așa, în cazul ciclului Bătrânii, în care se observă pe drept cuvânt că "doctrina e adevăratul protagonist al poemelor" și că poetul "a transformat reveriile într-un lirism de pledoarie". În schimb, universul imaginar din Pe Argeș în sus ar reabilita principiul acvatic, enunțând
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
anamnetic, rememorată, fixată, așadar, - însă ca trecere. Al. Cistelecan comentează amplu ceea ce numește "cooperarea principiului acvatic și a criteriului vegetal" (p. 173), după ce vorbise despre "timpul acvatic" și despre "vegetalul (care) nu e doar agentul acestei permutări a timpului în cicluri repetitive", ci și "cheia de acces spre durata ritualică, văzută ca ritm manifestat al eternității", dar pare a ezita totuși să acorde o mare importanță tocmai acestei "cooperări" în mișcarea dialectică a imaginarului pillatian, fiind mai puțin convins de momentele
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
cu aburul Și va fi, în viitor, și cu electricitatea simplă ori cu energia nucleară extinsă asupra întregei vieți practice... Dacă petrolul se împuținează în lume, înseamnă că el, ca și aburul deci, începe să devină reperul unui sfîrșit de ciclu. Reperul, totodată, al începutului, greoi, plin de convulsii și de sacrificii, anunțînd nașterea altei ere. Un contemporan al epocii sclavagiste nu și-ar fi putut închipui lumea fără sclavi ca sursă de energie a întregii societăți. Robul, sclavul era, vasăzică
Pe brânci by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16578_a_17903]
-
sale au fost traduse în mai multe limbi și s-au bucurat de un succes rapid. Pe lîngă The Great Pursuit (Marea aspirație) sau Riotous Assembly (Gașca cea nebună), Tom Sharpe este faimos în toată lumea în special prin așa-numitul "ciclu Wilt", din care a publicat pînă acum patru volume - Wilt (1976), The Wilt Alternative (1979), Wilt on High (1985), Wilt in Nowhere (2004). Primul din ele urmează să apară în curînd, tot la Editura Polirom, în colecția "Biblioteca Polirom", ca
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
te-ai caracteriza? E.F. Poezia engleză folosește cu încântare ironia pentru a ține sentimentul la distanță. Poemul acela nu e sentimental - spaima pierderii și a despărțirii sunt cât se poate de reale. L.V. Unul din poemele tale are titlul unui ciclu de Ruth Fainlight, Sybil. Ești prietenă cu Ruth Fainlight? Aveți în comun un sentiment de vinovăție, tipic evreiesc, ca și un număr de teme, cu toate că nu aveți voci deloc asemănătoare. E.F. Da, Ruth îmi e prietenă. Pe ea o interesează
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
poezie din România. Nu cred că e vreun poet care să nu-și viseze publicate poemele în eleganța grafică de la Brumar! În fine, volumul lui Radu Andriescu, Punțile Stalinskaya, beneficiază și de grafica lui Dan Ursachi și conține și un ciclu în care cei doi poeți își răspund în e-mail-uri pre versuri tocmite. Nu știu cum se face dar publicarea acum trei ani a antologiei oZone Friendly (Editura T), care își propunea, în câteva cuvinte, scoaterea din anonimat a unor autori moldoveni valoroși
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
grupului și a boemei, chiar un ușor cosmopolitism - căci poetul a fost plecat cu bursă și experiența contactului cu oamenii și mediul occidental nu a rămas neconsemnată -, oarecum inedit este dialogul purtat pe net cu prietenul său Dan Ursachi în ciclul de deschidere al cărții: "Burs, punțile oamenilor mai închiși în ei înșiși/ sunt adesea construite din arcuri întregi/ de puncte de suspensie, prinse în bolțuri de vodcă./ Ceea ce nu le împiedică să fie solide." (Punțile Stalinskaya) - "sunt în fața computerului, am
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
mult, secvențe biografice total insignifiante sunt radiografiate insistent, cadru cu cadru. Recuperarea banalului cotidian nu se face prin resemantizare, ci prin denudare. Neajunsul este al formulei poetice, însă asumarea riscului îi revine fiecărui poet în parte. Versuri precum următoarele, din ciclul dimineața pe răcoare, nu meritau onoarea copertelor unei cărți: "pe diagonală sala e cât marea neagră/ trec printre perechi spre taburetul de lângă bar/ mă așez privesc fix fata de la bar cinci minute/ sau două ore barul e înfundat în dușumeaua
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
mat... dar întâi, trotineta albastră, parcul copou, glifa paternă, glifa lampadar ci abajur tronconic, glifa țâșnitoare, glifa roi de țânțari, glifa seară, glifa bucurie... ș.a.m.d." (marele baraj de la assuan) Formularea directă în poemul AC/DC a semnificației fiecărui ciclu sugerând sensul volumului ca proiect coerent ("punțile Stalinskaya=obsesia comunicării, dimineața pe răcoare=criza personală, psi=recuperarea afectului") nu suplinește deficitul artistic. Căci, în ciuda demersului poetic (destul de) inteligent construit, tocmai comunicarea suferă: e fragmentară, rebarbativă, nefamiliară și, lipsită de emoție
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
Alexandra Olivotto Ciclul de lungmetraje Alien merita demult o cronică, așa că mă voi folosi de pretextul apariției, ca "noutate la închirieri", a filmului Alien vs. Predator, de altfel cea mai slabă peliculă din toată seria. Care este, integral, la dispoziția - am rezerve să
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
filmului Alien vs. Predator, de altfel cea mai slabă peliculă din toată seria. Care este, integral, la dispoziția - am rezerve să spun "cinefilului", așa că mă mulțumesc cu - consumatorului de filme autohton. Dar întâi trebuie să fac o structurare cronologică a ciclului. La început a fost Alien pur și simplu, o combinație de SF, horror și thriller. Regizorul era Ridley Scott. Apoi, în 1986, extratereștrii s-au multiplicat, apărând Aliens, în regia lui James Cameron, viitorul părinte al Titanicului. Ciclul s-a
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
cronologică a ciclului. La început a fost Alien pur și simplu, o combinație de SF, horror și thriller. Regizorul era Ridley Scott. Apoi, în 1986, extratereștrii s-au multiplicat, apărând Aliens, în regia lui James Cameron, viitorul părinte al Titanicului. Ciclul s-a rafinat odată cu următoarele pelicule, cea din 1992 fiind realizată de David Fincher (Fight Club, Seven), în timp ce cea din 1997, intitulată Alien: renașterea era semnată de Jean-Pierre Jeunet. Înainte de Alien vs. Predator a fost omonimul joc pe calculator, din
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]
-
Înainte de Alien vs. Predator a fost omonimul joc pe calculator, din acesta "involuând" filmul regizat de Paul W. S. Anderson, responsabil pentru câteva Mortal-Kombat-uri! Acesta, lipsit de protagonista de până acum, Ellen Ripley (Sigourney Weaver), reprezintă în ochii mei decesul ciclului, mai ales că filmul amintește de două vedete sleite, lipsite de popularitate, care încearcă să-și resusciteze cariera făcînd un duet. Mă refer la acela dintre Alien și Predator. Suntem informați prin trailer că în lupta dintre cei doi monștri
Cafteala extratereștrilor by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11913_a_13238]