6,513 matches
-
Londra‑Berlin. O Încrengătură (conturată pe hartă chiar În biroul său) se extindea peste masivul Ural până la Moscova și Petrograd, „asemenea aortei care duce până În inima problemei“ - va scrie un contemporan nostalgic. Prin lingușiri, mituiri, urmăriri, vicleșuguri, ca și grație cinelor În care „șampania curgea În torente, iar oamenii sporovăiau ca niște coțofene“, Racikovski va descoperi, spre sfârșitul anului 1890, o organizație revoluționară secretă care confecționa bombe În atelierul unui lăcătuș dintr‑o suburbie pariziană. Bombe pentru teroriștii din Rusia. Secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Și Într‑o zi aflându‑mă În redacția Însemnărilor rusești mă pomenesc În fața lui Mendel Osipovici care mă fixa insistent. Mi‑am lăsat mâinile sub masă pentru a nu se vedea cum tremură. A doua zi m‑a invitat la cină Într‑un restaurant rusesc din Montparnasse. Cum despre el circula legenda că, aidoma lui Byron, se uita disprețuitor la femeile care mâncau În locuri publice, mi‑am stăvilit foamea și am băut doar un ceai amărui. Mai târziu, evident, i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
umple camarile cu gustoasă carne de om? Băiatul nu putu să-și stăpânească un fior care-i străbătu șira spinării la gândul că, dacă soarta n-ar fi fost de partea lui, în acest moment ar fi servit, poate, drept cină unui asemenea monstru. Câteva clipe mai tarziu, cănd rânitul scoase un geamăt ușor, țâșni înapoi, de parcă ar fi fost pe punctul de a calcă pe spatele unui nohú, veninosul peștescorpion, care i-a fost dintotdeauna cel mai mare dușman. Simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Auté, iar tu, Vahíne Tipanié. Eu binecuvântez numele voastre, fiicele mele, și mă rog că Taaroa, Creatorul tuturor lucrurilor frumoase, să vă binecuvânteze și el. A doua zi fu rezervată pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După cină, pentru care făcuse mari eforturi împreună cu mama ei și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pentru odihnă, meditații și despărțiri, iar frumoasă Maiana pregăti o cină copioasa pe plajă, exact în locul în care obișnuia să-și conducă nenumărații amanți, deși, de această dată, singurii invitați erau cei trei băieți cărora le promisese mâna ei. După cină, pentru care făcuse mari eforturi împreună cu mama ei și cu cele mai bune prietene, fata se ridică în picioare și lasă că fustița din frunze și flori să-i alunece până pe nisip, rămânând complet goală în lumina tremurătoare a focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
sufletul unora se năștea convingerea că sarcina pe care și-o propuseseră le depășea cu mult posibilitățile de victorie. Femeile își dădeau toată silința să le facă viața bărbaților cât mai plăcută, cântând, dansând și străduindu-se să transforme fiecare cină într-un adevărat banchet, după care Omul-Memorie obișnuia să povestească vechi istorioare, insistând asupra faptelor eroice ale strămoșilor lor. Înțelegând că sosise momentul să ridice moralul echipajului sau, însuși Miti Matái lua cuvântul într-o seară, pentru a face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nu se întâmplă nimic în afară de faptul că-l doare. Apoi maică-sa îi strigă puștiului că-i gata masa. Îi zice să coboare, chiar acum. El își scoate morcovul și îl ascunde, lunecos, împuțit, între hainele murdare de sub pat. După cină se duce să caute morcovul și ia-l de unde nu-i. Toate hainele murdare le-a luat maică-sa când el era la masă, să le spele. Nu se poate să nu fi găsit morcovul, cioplit grijuliu cu un cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ceara nu se mai vede. Tija subțire de ceară a alunecat înăuntru. De tot. Așa de adânc încât nici n-o mai simte în uretră. De jos îl strigă maică-sa să vină la masă. Îi strigă să coboare la cină imediat. Puștiul cu ceara și puștiul cu morcovul nu-s același tip, dar cu toții trăim cam aceeași viață. Abia după cină începe să-l doară burta. E vorba de ceară, așa că puștiu-și închipuie că poate se topește înăuntru și-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mai simte în uretră. De jos îl strigă maică-sa să vină la masă. Îi strigă să coboare la cină imediat. Puștiul cu ceara și puștiul cu morcovul nu-s același tip, dar cu toții trăim cam aceeași viață. Abia după cină începe să-l doară burta. E vorba de ceară, așa că puștiu-și închipuie că poate se topește înăuntru și-o s-o dea afară când se pișă. Apoi începe să-l doară în spate. Rinichii. Nu mai poate sta în picioare. Puștiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
oxigen. Scoteai pliculețul și vărsai înăuntru câteva căni cu apă fierbinte. Aveam un cuptor cu microunde. Aveam furculițe și lunguri de plastic. Farfurii de carton. Și apă curentă. Abia apucai să citești zece pagini dintr-un roman cu vampiri, și cina era gata. În loc de vreascuri și apă fierbinte, în perna argintie găseai chiftea de casă sau tocană de vită Stroganoff. Ne așezam pe covorul albastru al scărilor din hol, o cascadă cu falduri albastre, cu fiecare treaptă îndeajuns de lată încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a făcut evadarea prea ușoară. Lumea pare atât de strâmtă și de secătuită. Învârtitul în jurul lumii îți dă doar șansa să te plictisești în alte locuri, tot mai repede. Un mic-dejun plictisitor în Bali. Un prânz previzibil la Paris. O cină searbădă la New York, și adormi beat în timpul unei felații în L.A. Prea multe experiențe culminante, prea aproape unele de celelalte. — Ca o vizită la Muzeul Getty, spune Inky. — Săpuniți, clătiți, repetați operațiunea, spune bețivul de la Global Airlines. În lumea plicticoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și colorat, cu umbreluță. Am avea și ocazia să tragem cu ochiul la caraghioșii ăia cu parale multe și cu prostituatele după ei. Din și-a tras scaunul mai aproape de birou și a deschis un caiet. — E prea devreme pentru cină, a spus el luând un stilou și scoțându-i capacul. Îl ținea deasupra foii, fără să scrie. și apoi, pe mine n-o să mă lase să intru la Java. Oricum, nu În ținuta asta. și-a prins o clipă gulerul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nu le cunoștea, prin urmare a rămas mai dezamăgit ca niciodată. Avea să descopere doar mai târziu că În toate limbile, cu excepția limbii lui, ar fi fost un orfan oarecare, fără nimic deosebit față de ceilalți. Într-o seară, chiar Înaintea cinei, Karl a pus un disc cu un cântec popular keroncong cu note prelungi și repetate și s-au așezat să mănânce un curry de berbec cam prea fiert cu o garnitură de orez. Băiatul tatii, nu ți-e foame? Adam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să spună unde-l duc. Adam a privit fruntea Încrețită a lui Karl și ochii lui Înroșiți și obosiți. S-a Îndepărtat, iar mâna lui Karl i-a alunecat de pe braț și a căzut moale. Karl a rămas În fața resturilor cinei din farfuriile ciobite, sub lumina crudă a becului care atârna până jos, deasupra mesei. Era ca și cum ar fi știut amândoi că a doua zi În zori Adam avea să fie plecat și că nici un gest n-ar fi avut cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o tot reclădea În minte pe când Își vedea de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se entuziasmeze pentru acele felurite gustări râncede, fiindcă nu contribuiseră decât cu prea puțin la umplerea golului chinuitor din burta lui. Micul dejun din Perdo nu ținea să și-l amintească, erau niște porții copioase de orez cu resturi de la cină, fructe și cafea. Pe atunci, când le avea pe toate acelea, i se părea doar ceva modest și cumpătat, acum Își dădea seama că ori de câte ori se așeza la masă cu Karl urma un mic festin. Numai că Din Își dădea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să rămână treaz. Într-o noapte, târziu, devenise atât de fierbinte, Încât Johan s-a dat jos din pat ca să-l lase să se mai răcorească. Stătea pe marginea patu lui, privea pe fereastră pustietatea Întunecată a câmpurilor cu mără cini, când Adam l-a strigat: Johan, ești aici? Iar Johan i-a răspuns: Da, nu-ți fie teamă, nu te părăsesc. Promiți? Sigur că-ți promit. Te rog, Johan, să nu mă lași niciodată singur! Îți promit, Adam! Așa se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să plec. Sunt așteptat la un dineu. Nu mai pot să pierd vremea cu asta. Mă conduci și rămâi cu mașina. Nu mai e nevoie s-o șterpelești. Au străbătut veranda pe lângă bărbați cu cămăși frumoase de batik așezați În fața cinei cu pui și cu supă de coadă de bou. În conti nuare, nici o boare de vânt nu răcorea noaptea, Însă lui Johan Îi era mai bine. Într-o clipă avea să fie În mașină, din nou În mișcare. Ai dreptate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Întâmplat, de fapt? Am auzit doar frânturi. Karl a oftat și a Înclinat capul. — E groaznic. Nu Înțeleg cum e cu putință să facem altora așa ceva! A stat pe gânduri un moment, cu ochii la picior. Eram la Walter, la cină. Tocmai ne așezasem la masă, când am auzit po liția. Au intrat În casă și l-au luat. N-am putut să fac nimic. Le-am vorbit În olandeză, am țipat la ei. Era ceva sălbatic și fără rost. Le-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și traducători - au făcut adevărate minuni cu Hartini. Admirația și recunoștința mea sunt nemărginite. Le mulțumesc lui Adam Thirlwell, Clare Allan și Diana Evans pentru discuțiile avute și pauzele de cafea petrecute Împreună; lui James Arnold și Alistair Griffin pentru cinele luate Împreună și găzduirea oferită uneori; lui Francis Hétroy pentru la douceur de vivre; lui Philip Goff pentru comentariile sale. și, În cele din urmă, le mulțumesc părinților mei, pentru sprijinul și Înțelegerea lor.
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scape un oftat sonor, prelung, înveninat, ce se lățea în toată încăperea fulgerând respirația Carminei, a mamei. Se auzea cum jarul mușcă încetișor din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura lui acrită cu un fel de triumf răutăcios: na, mănâncă, îmbuibă-te, îi turna ea în pahar vinul, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mocnind între degete. Deodată, în timpul unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
răchită, fără nici o ceremonie, se îndreptă de șale. Nu-i prea plăcea să fie trezit din somn noaptea. Vă doresc poftă bună. Le adusese două conserve, un cuțit, o lămâie, câteva felioare de costiță, ridichi de lună și bere. O cină pe cinste, se entuziasmă Ovidiu la vederea bucatelor. Chiar îmi era foame. Reveniră acasă a doua zi, spre seară. Intrară în apartament braț la braț. Carmina se gândea din când în când la serviciu, ce va spune oare, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tăcerile, era plăcut să-și regăsească liniștea alături de ei. Privea încântată la legănarea unui ciucure de la perdeaua croșetată, cu îngeri. Se gândea la silueta grațioasă a Fanei traversând miriștea, având culoarea aurului turcesc, la pălăria ei albă. Își amintea de cina încropită pe terasa hanului, de încântarea lui Ovidiu, de păduricea aflată în apropiere, în beznă, mai mult ghicită. Rememorări dispersate fără nici o legătură una cu alta, toate trecute, ofilite, lipsite de orice pericol, parcă venind de foarte departe... Duminică seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că pe vremea când luptăm pentru nemurirea literară, nu-mi stătea capul prea mult la ideea morții, spuse Adrian. Când eram romancier, țineam o pipa în colțul gurii cât era ziulica de lungă, la micul dejun mâncăm numai prăjeala, la cină beam aproape o sticlă întreaga de vin și nu făceam mișcare aproape deloc. Acum mă uit cu grijă la fiecare pachet de mâncare, să văd ce E-uri conține, evit sarea și zahărul, îmi măsor unitățile de alcool ingerate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]