1,031 matches
-
că Mironeasca, adică madam Ioaniu, a trăit dinainte cu Ioaniu, c-o știa tot Bucureștiu. De la mă-sa lu Cristide, de la soacră-sa, ar ști astea, că la noi toate se știe și nimic nu se uită. Da gura lumii cin’ s-o astupe ? Și când o vezi pe madam Cristide, vopsită ca o paparudă, cum să pui bază pe vorbele la o stricată ? Un lucru e drept, că nu prea vorbea madam Ioaniu de bărba-su dintâi, rar, cine știe când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și femei care au o asemenea soartă. Sau poate, cine știe, aș fi călcat și eu pe de lături, cum fac atâtea... Dacă vorbea așa, poa’ să fi și călcat... Vezi, c-o ducea mintea la rele. Da de știut, cin’ s-o știe ? Că de-ale ei tăcea ca mormântu... Bietu bărba su, îl văzuse-n poze, cu el seamănă Ivona, cap tăiat : slab și-nalt, și cu nasul lung, nu prea vorbea de el madam Ioaniu. I-o fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa’ să râdă cât vrea, nu-i țipenie de om p-aciia. N are cin’ s-o vadă. Și ea râde cu gura pân-la urechi, așază cu grijă portofelu în fundu țoaștei, p ormă pungile goale de plastic. Dumnezeu, săracu, care-a văzut ce era-n sufletu ei.... Și ea, care dân an în Paști
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când te uiți la ei ! Parc-ar fi rufe pe sârmă când le bate vântu. Ale dracu lighioane, n-o pune jigodia de motan ghiara pe voi ! Vezi că s-a cuibărit și ei pe un’ s-a putut, că cin’ să le mai puie la geam mâncare ? Pe vremuri, le punea madam Ioaniu, ea era care-i înnădise. Ea le punea și grăunțe, ea le punea și fărâmituri de pâine : Muti parc-ar fi Sfânta Vineri, se miorlăia Ivona cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
câmp, de ziceai că-i iadu, donșoară ! Și urletele care scotea toți, și care mai ajungea pe jos se tăvălea și ardea, și ăia dinăuntru urlau, uite-așa-nchiși, ca-n borcane, urlau ca din gură de șarpe, și nimeni, cin’ să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc tot câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
că-i iadu, donșoară ! Și urletele care scotea toți, și care mai ajungea pe jos se tăvălea și ardea, și ăia dinăuntru urlau, uite-așa-nchiși, ca-n borcane, urlau ca din gură de șarpe, și nimeni, cin’ să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc tot câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce săculeți de aur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scotea toți, și care mai ajungea pe jos se tăvălea și ardea, și ăia dinăuntru urlau, uite-așa-nchiși, ca-n borcane, urlau ca din gură de șarpe, și nimeni, cin’ să sară ? Cin’ să sară și să-i ajute ? Cin’ să fie nebun să s-arunce-n foc ? Că luase foc tot câmpu, și uite-așa, ca lumânările de Paști ardea vagoanele, cică era un negustor gras, într-o blană, care-arăta ce săculeți de aur avea el și răcnea să vină cineva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cap și picioru scrântit, asta numa drăguțu de Dumnezeu a făcut minunea ! A zis El, las-o, să-și mai ispășească păcatele și pe pământ, că prea are multe... Ori poate s-o-ndurat de bietu Spiridon, că știa că n-are cin’ să mai aibă grijă de copilul meu pe lume. Ce-a vrut El, aia a ieșit. Că al meu a fost singuru vagon de-a treia care-a scăpat, și-am zis, mare-i puterea Celui-de-Sus, pupa-i-aș tălpile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și tot pe bâjbâite mă-ncotoșmănam cu flendurile rămase de la biata mămica. La urmă, m-aplecam să-mi înfășur ghetele-n cârpe, mă lăsase pingelile și, copil-copil, da știam că dacă nu-mi am singură de grijă, nu mai e cin’ să mi aibă. Și mă văd cum închid încet-încet ușa la casă, să nu trezesc toată liota de frați care doarme, și tot într-un clănțănit o duc pân-la brutărie. Acolo, și mai frig, și mai întuneric, șade toți ciuciți
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ochii închiși și-mi fac cruce în gură cu limba, mi-e frică de cimitir, măcar că ce a trecut ?, o lună, două, poate nici atât de când a dus-o acolo pe biata mămica, p-ormă câți a mai dus după ea, cin’ să mai știe unde e fiecare ? Și când s-a-ntors tăticu n-am știut să-i spunem unde o fi, biata de ea, nici dacă are, dacă nu are cruce... — Că asta e ce nu-ți mai dă nimeni înapoi în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici dacă are, dacă nu are cruce... — Că asta e ce nu-ți mai dă nimeni înapoi în viață, părinții și sănătatea, astea dacă le-ai pierdut, înapoi nu ți le mai dă nimeni ! Și așa rămâi, să n-ai cin’ să te apere și la cin’ să te plângi, și cin’ să te crează ! Ș-acu, cât mă vezi de bătrână, da dacă-mi vine asta în gând, odată mă pornesc... Ce faci, Vico, dai apă la șoarici ? zice-al
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cruce... — Că asta e ce nu-ți mai dă nimeni înapoi în viață, părinții și sănătatea, astea dacă le-ai pierdut, înapoi nu ți le mai dă nimeni ! Și așa rămâi, să n-ai cin’ să te apere și la cin’ să te plângi, și cin’ să te crează ! Ș-acu, cât mă vezi de bătrână, da dacă-mi vine asta în gând, odată mă pornesc... Ce faci, Vico, dai apă la șoarici ? zice-al meu când mă vede. D-aia
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu-ți mai dă nimeni înapoi în viață, părinții și sănătatea, astea dacă le-ai pierdut, înapoi nu ți le mai dă nimeni ! Și așa rămâi, să n-ai cin’ să te apere și la cin’ să te plângi, și cin’ să te crează ! Ș-acu, cât mă vezi de bătrână, da dacă-mi vine asta în gând, odată mă pornesc... Ce faci, Vico, dai apă la șoarici ? zice-al meu când mă vede. D-aia te țiu și pe dumneata
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acolo, striviți ! Așa vorbea p-ormă lumea, c-a murit femei, c-a murit copii, de căldură, de frig, de tifos, ei știe de ce-o fi murit pân s-ajungă unde vrea ei s-ajungă ! Și dac-a murit, cin’ să stea și cum să stea să-i îngroape ? Zice că i-a scos pe geam și i-a aruncat în câmp, afară. O fi fost, n-o fi fost, io așa o vând, cum am cumpărat-o. Io numa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
când m-am măritat io și-am deschis prăvălia în Coriolan ! C-acu ajunsesem să am banii pe mână, vâram mâna-n tejghea și scoteam banii și-i plăteam lu Ilie taxele. Și la internat - că stetea la internat, că cin să mai vază de el ? Și la ce să mai bată drumu din capu Pantilimonului pân-la Școala comercială ? Vâram mâna-n tejghea și-i plăteam lu Ilie taxele, ce mă mai certasem cu tăticu să-l lase la carte ! N-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acu mai e că are și copiii belele cu părinții, c a ajuns de pățește copiii pentru tot neamu. Din neam în neam trage, și până într-a noua spiță, asta e la comuniști lege. Doar că cine știe pe cin’ să mai ai care să puie o vorbă bună, să mai treacă de la ei : că și d-astea se-ntâmplă. Astea le știu de la Zahareasca. Știi ce, madam Delcă, zicea ea, știi ce ? O mână mai spală pe alta ! Ehei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Să șază și să se uite... Să vie și rudele, să le dai și lor ceva să ronțăie, că din toată sărăcia tot ai ce să vâri în gură, să ședem cu toții la televizor... Să vază și vecinii că are cin’ să ne calce pragu. Acum (spun vecinele) s-a obișnuit Vica să dea, dar nu prea mai are ce. A ajuns că umblă prin casă și tot ce vede ar da. Umblă prin casă și pune mâna pe câte un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e, zi ce mai face ăilanți... Nu i-ai văzut, nu i-ai văzut, dar de vorbit tot ați mai... Niculaie ? Măciuca de fie-sa ? Ziceai că se desparte și-aia ? Nu ? Nici vorbă ? Mai face un copil ? Da mie-atunci cin’ mi-a zis ? Nu tu ? Atunci cin-să-mi fi zis ? Niculaie ? Da când ?... Că pe Niculaie, uite, s-a făcut anu de când nu l-am mai văzut la față !... Dacă-ți spui ! Las’ că nu le-ncurc io ! Păi de când s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniștită, n-aveam habar ! Că ce po’ să faci ? Nu po’ să faci nimic, n-ai pe lumea asta nicio putere, și nici nu poți, ditamai omu, să te așezi jos și să urli ca lupu... N-ai nici la cin’ să te plângi, n-ai nici la cin’ să spui, asta o știu de la biata Ivona, n-ai, dragă Vica, făcea, după ce s-a prăpădit bărba-su, n-ai cui să te plângi ! Și n-ai nici la cine, pentru că nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
faci ? Nu po’ să faci nimic, n-ai pe lumea asta nicio putere, și nici nu poți, ditamai omu, să te așezi jos și să urli ca lupu... N-ai nici la cin’ să te plângi, n-ai nici la cin’ să spui, asta o știu de la biata Ivona, n-ai, dragă Vica, făcea, după ce s-a prăpădit bărba-su, n-ai cui să te plângi ! Și n-ai nici la cine, pentru că nu te-nțelege nimeni ! Eee, care Ivona ! Ivona Scarlat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de grele ca mai târziu. D. Clerul, acoperind în mare număr țara, dar neavând nici o știință și departe de orice cultură mai înaltă, apoi, afară de clericii din mănăstiri și de la biserici catedrale, fără suficiente mijloace de subsistență, potrivite cu cinul lui, nu era în genere potrivit ca să joace vreun rol însemnat în privire politică sau socială; apoi chiar în popor se bucura de-o vaza mică și nu avea nici aptitudinea, nici puterea de-a exercita vo înrîurire invederată și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și eparhi, se trimise un edict patriarhal în anul 1401 cu ordinul că, după curățirea clerului și poporului din Moldova de escomunicarea rostită, preotul Isidor venit din Moldova, ce fusese interzis dar acuma curățit, să fie admis în toate drepturile cinului preoțesc, deși primise hirotonia din mâna episcopului Iosif, căci acestuia din urmă, deși încărcat c-o crimă, nu i se luase dreptul hirotoniei; în același edict patriarhul poruncește mitropolitului de-a dispune toate cele de cuviință pentru a instala în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mulți, cu atât are dreptul la mai puțini. Fracția se micșorează invers proporțional. Celor cu mai puțin de trei sclavi nu li se aplică. Dacă ai zece, poți dezlega până la jumătate. Sunt vizați mari proprietari. Reduși la cel mult o cin cime. Iar bătrânul, deși sărac la început, se pusese pe câștig. A jupuit, în buna tradiție a aristocrației romane, provin ciile pe care le-a guvernat. Libo râgâie: — Nu l-a menționat însă îndeajuns de explicit în testament. Avocatul dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adevărat. Anumite persoane vor să-i acopere pe cei care l-au plasat pe Ash printre membrii echipajului lui Nostromo, iar cea mai bună metodă este să mă scoată țap ispășitor. De acord, perfect. Dar ceva nu poate fi "aranjat", Cin fapt ce nu se poate șterge. Aceste creaturi există. Eu voi dispărea, ele nu. Acolo, pe planeta aceea, se află o navă extraterestră la bordul căreia se găsesc mii de ouă. Mii. Mă-nțelegeți? Vă sfătuiesc să trimiteți acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
din șolduri și-o întindea după plată, zicând încet către măruntul însoțitor: — Uite împrejur, la amărâții ăștia, și spune dacă voiești să ajungi ca ei. Ori nu-ți place că te fac domn? — Da’ cine e Buhuș ăsta? întrebă Metodiu. — Cin’ să fie? - oftă Parnasie. Ia acolo, un copil de pripas, l-a crescut Stăniloaia pe lângă ea de mic, o mai ajută, mai toarnă ici, mai toarnă colo, că de, așa gospodărie nu-i ușor de ținut. în vremea asta, hangița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]