1,373 matches
-
avut curajul. S-ar putea să ți se pară oarecum nepotrivit și te rog, nu te simți obligată să accepți, asta n-o să schimbe nimic - Fran se simți cuprinsă de speranță -, dar mă întrebam dacă n-ai vrea să luăm cina împreună cândva? Fran renunță la perioada obișnuită de ezitare. — Da. Mi-ar plăcea foarte mult. — Bine. Asta e foarte bine. Săptămâna viitoare poate? Când ieși din birou, Fran își închipui că toată lumea plecase acasă și că n-avea s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
piele? — Da, cred că îți va plăcea foarte mult. Asta e o ușurare. N-aș suporta să te pierd în favoarea unui bărbat care nu mi-ar plăcea. Fran râse. — E încă prea devreme. De-abia m-a invitat să luăm cina împreună. — Lucrurile se pot întâmpla foarte repede când sunteți oameni în toată firea. Sper, se surprinse Fran dorindu-și, sper sincer să fie așa. — Și acum, celălalt lucru pe care voiam să ți-l spun. De ce am venit de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu greu să nu înjure. La celălat capăt al salonului, chiar dincolo de scara în spirală cu covor roșu ce ducea spre interiorul hotelului, Jack Allen era prins într-o conversație animată cu șeful lui, Murray Nelson. Gândul că prima ei cină cu Laurence avea să fie tulburată de prezența în carne și oase a lui Jack o înspăimână pe Fran. Cu delicatețea lui recunoscută, lui Jack s-ar putea chiar să-i treacă prin cap să li se alăture la cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în momentul ăla. Când ajunse acolo își dădu seama cu groază că, deși era de-abia douăsprezece fără un sfert, la Tawny Beeches era ora prânzului și camera comună era pustie. — Dar e aberant de devreme. La ce oră serviți cina? o întrebă pe intendenta iritată. — Ceaiul se servește la patru și jumătate, biscuiții și cacaua la șapte. Dar tatăl meu detestă să mănânce devreme. E obișnuit să ia cina la nouă. Asta face foarte rău la digestie. Nimeni nu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui să ajungem la ei În mai puțin de cinci minute. Nu, nu trebuie. Am contramandat. — Chiar așa? Și mai ești Încă viu? — Ha, ha, ha. Nu Întinde coarda. După schimbul nostru de „amabilități“, din tren, m-am hotărît că cina cu ei n-ar fi Însemnat decît că dregem busuiocul. S-a supărat? Nu, sigur că nu. Și-n tot cazul, dacă Înainte nu eram epuizat complet, acum cu siguranță sînt. — Deci, asta Înseamnă că ne culcăm devreme? zîmbesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Dan), dar e foarte ciudat și Încîntător că sarcina poate avea asemenea efecte. — Jur că toți bărbații ăștia au un fetiș legat de sarcină, i-am zis odată lui Fran, cînd Dan și cu mine ieșiserăm În oraș să luăm cina cu ea și cu Marcus. Băieții o porniseră Înaintea noastră, lăsîndu-ne să lenevim În soarele de mai, să ne uităm la vitrine și să sporovăim Într-o doară. — Nici pomeneală, Îmi spusese ea cu seriozitate. Arăți incredibil. Pe bune. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe un ton plictisit. Nu-mi datorezi nici o explicație. Nu-mi datorezi nimic. SÎntem despărțiți. — Ellie, nu e ce crezi tu, zice el. Femeia e Lola Smith, prezentatoarea noului serial pe care-l produc. Era o cină de afaceri. Numai cină de afaceri nu era aia. — Nu contează, zic. Era clar că ea nu o considera o Întîlnire de afaceri și, oricum, e dreptul tău să ieși cu cineva, cu o prietenă. Cuvîntul aproape că-mi stă În gît, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
că e aici, acum că fantezia mea a devenit realitate, seara se dovedește a nu fi apăsătoare și Încărcată de senzualitate precum mi-o imaginasem. Mă distrez. Nu flirtăm, ci discutăm. Nu ne sărutăm, ci rîdem. Am senzația că pregătesc cina Împreună cu un prieten. Brusc, realizez că mă simt cu adevărat bine și că, de fapt, nu vreau să mă culc cu Charlie. Ba chiar mai mult, nu sînt obligată să o fac. Îmi fac un nou prieten, iar gîndul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lecțiile de citit și de scris cu Rotari, și, imediat după asta, el mă instruia pentru luptă sub comanda lui Gundo, despicând pari și străpungând împletituri de trestie. O alergare până la marginea așezării, apoi o nouă baie spre asfințit și cina la căderea întunericului. Așa că, seara, mă prăbușeam în pat de oboseală. Uneori adormeam fără să mă mai dezbrac și mă trezeam dimineața cu mari dureri în tot corpul, încât de-abia mă mai mișcam. Dar, puțin câte puțin, totul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plecat capul sub zeflemisirea de care au avut parte sau au sfârșit în temniță sub falsă învinuire, dar atât de infamantă încât să-i dezonoreze pentru totdeauna. Ori și-au pierdut viața în accidente extrem de ciudate. Terminasem de ceva vreme cina, când un slujitor a venit să-l vestească pe Giuliano despre sosirea primilor oaspeți, doi senatori. Ne-am spălat pe mâini și i-am întâmpinat în odaia de studiu. Au mai venit apoi și alții, tot din partida albastră, bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De-acum toate magazinele erau Închise. — Stați liniștiți, vi le cumpăr mâine, Îi liniști Antonio. Pipăindu-și temător pieptul, se gândea că, dacă inima i-ar fi căzut din cămașă ca un bănuț, nici măcar nu și-ar fi dat seama. Cinară la McDonald’s-ul din Piața Spania, Îngrămădiți În jurul unei măsuțe de pe colț, sub lumina generoasă care evidenția bronzul fals al lui tati - folosea o cremă specială, căci nu avea răbdare nici măcar să stea liniștit sub lămpile autobronzante. Devorară hamburgerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
avusese camera lui și tati construise veranda cu ajutorul bunicului În zece zile. O cutie de sticlă cu acoperiș de tablă și cu ramele din aluminiu lucios care sclipeau la soare de parcă ar fi fost de aur. Era minunat să iei cina seara pe verandă, când totul Împrejur era cufundat În Întuneric, iar ei patru stăteau În jurul mesei pătrate, sub lumina becului - ca și cum ar fi fost singuri pe pământ, Îngrămădiți Într-o rachetă de lumină, o cutie de sticlă suspendată deasupra acoperișurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
decolorate de soare, de praf și de timp: sunt vechi de ani de zile. În verandă, lumina e aprinsă. Cu pereții aceia transparenți pare o cutie de sticlă. Se gândește că trebuie să fie foarte intim și frumos să iei cina acolo. Agentul simplu e ghemuit sub masă. Vrea să-l Întrebe ce dracu’ face acolo, când acela murmură „a omorât-o“. O fată cu părul prins În coadă de cal pe umerii delicați, Într-o bluziță albă de bumbac a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de prietenii pe care îi aveam de când eram mică. Acum mă simțeam încă singură și rătăcită într-o lume imensă. Dar era minunat că părinții erau lângă mine, deși aveam senzația că nici măcar aceștia nu mă mai înțeleg. După ce am cinat, am plecat în camera mea, tristă, fără să mai scot măcar un sunet. Îmi era din ce în ce mai greu, așa că imediat am sunat-o pe Sabrina. Era alarmată de faptul că o sunam la acea oră. Cunoștea foarte bine momentele în care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ei fuseseră blocați În grotă, Stéphane Îl Încuiase În celulă ca să-l trezească din beție În noaptea uciderii lui Gildas, apoi se aflase la Paris cînd Fersen fusese atacat pe faleză; cît privește uciderea lui Yves, Chantal și Nicolas, Ryan cinase atunci la familia Kersaint, apoi Îi venise În ajutor Mariei cînd ea se lupta cu crabii În mașină. Lucas se văzu silit să admită că, În urma verificărilor, alibiurile lui Ryan stăteau incontestabil În picioare. Păcat, Ryan avea totuși profilul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mutra Îmbufnată a lui Armelle. - Stați un pic... Vorbiți serios? Dar asta ar Însemna... că sînt fratele unui ucigaș? - Și poate complicele lui, zise Lucas. Pierre-Marie se Întunecă. - Hai, spuse el apucînd-o pe Armelle de cot, tata detestă să ia cina tîrziu. - Ce v-a făgăduit Ryan ca să-l ajutați? Întrebă Fersen. Jumătate din lingourile rămase? - Care lingouri? Și dumneata Îți pierzi capul? exclamă Armelle, depășită de evenimente. Marie Îi lansă lui Lucas o privire pe cît de stupefiată, pe atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ar fi vrut desigur să-l ajute, cu condiția să nu-i ia prea mult timp; se simțea oarecum vinovat. În weekend, când venea În vizită Bruno, se abținea În general să-și aducă amantele. Cumpăra mâncare de la restaurant și cinau În doi; apoi se uitau la televizor. Nu știa să joace nici un joc. Uneori Bruno, se trezea noaptea, mergea la frigider. Vărsa Într-un castron fulgi de cereale, adăuga lapte, smântână; acoperea totul cu un strat gros de zahăr. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
din internatul de băieți. Îi povesti despre adolescență și masturbările din tren, la câțiva metri de fete; Îi povesti despre verile din casa tatălui său. Christiane asculta mângâindu-i părul. Își petrecură săptămâna Împreună, iar În ajunul plecării lui Bruno cinară la un restaurant din Saint-Georges-de-Didonne, specializat În fructe de mare. Aerul era calm și cald, flacăra lumânării ce lumina masa aproape că nu tremura. La picioarele lor se Întindea estuarul Girondei, În depărtare se zărea capul Grave. Când privesc luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mânca ceva..., zise ea deodată. E două noaptea, dar la Paris cred că se poate, nu? — Bineînțeles. Vrei să ți-o iau acum sau preferi să te masturbez În taxi? Nu, acum. 15 IPOTEZA MACMILLAN Luară un taxi până la Hale, cinară Într-o braserie deschisă toată noaptea. La antreu, Bruno comandă fileu de scrumbie marinată. Își spuse că, acum, orice era posibil; dar imediat Își dădu seama că exagerează. În mintea lui, da, rămâneau posibilități numeroase: putea să se identifice cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lucra Într-o mare librărie din Hamburg. Veneau la Cap d’Agde de vreo zece ani, aveau doi copii mici, dar anul ăsta preferaseră să-i lase la bunici și să plece o săptămână În doi. În aceeași seară, au cinat toți patru Într-un restaurant specializat În pescărie, ce oferea o ciorbă de pește excelentă. S-au dus apoi În apartamentul cuplului german. Bruno și Rudi o penetrară succesiv pe Hannelore, care-o lingea pe Christiane; apoi schimbară pozițiile celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
apoi Își spuse că e foarte obosit; apoi se Întoarse și o luă de-a lungul cheiului, pe lângă tarabele buchiniștilor. Timp de un minut-două, Djerzinski Îl privi pe omul care se depărta În lumina asfințitului. 2 A doua zi seara, cină la Annabelle și Îi explică foarte clar, sintetic și precis, de ce trebuia să plece În Irlanda. Pentru el, programul pe care trebuia să-l realizeze era acum stabilit, totul se lega cu claritate. Esențialul era să nu se concentreze exclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
noștri. Și înainte să-ți petreci toată dimineața aranjându-ți părul. Poftim ? E atât de nedreaptă că nu am replică. — Sinceră să fiu, Samantha, mă aștept la mai mult din partea ta. În seara asta vei rămâne acasă și ne vei servi cina. Îmi aruncă o privire otrăvită, ridică o revistă și iese maiestuoasă din bucătărie. Mă uit lung după ea și mă copleșește încet o resemnare binecunoscută și apăsătoare. Mi s-a întâmplat de atâtea ori că m-am obișnuit. O să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Cred că papagalii i‑au reținut atenția pentru că nu se mulțumeau să se hrănească, ci se ghiftuiau hulpavi, or și el era un mâncău vorace. Sau așa fusese cândva. Acum mesele lui erau mai curând pretexte mondene de conversație. Serile cina În oraș. Nikki nu putea găti pentru toți cei care veneau să‑l vadă pe Ravelstein. Abe lua medicamentul uzual prescris pentru maladia lui, dar nu voia să se știe. Îmi aduc aminte cât de șocat a fost când infirmiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se subordoneze visurilor. Te gândești la un anumit loc și În câteva ore poți descinde acolo. În secolul al XVI‑lea, călătoriile spaniole pe mare durau uneori luni și luni de zile. Astăzi poți să joci golf În Venezuela, să cinezi În aceeași seară În Yucatan, dimineața să fii din nou În Pasadena la timp ca să prinzi știrile matinale. Când Începi să te gândești la oameni atât de bogați Încât pot să zboare unde li se năzare, să‑și alcătuiască itinerariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un geamantan): Iar trece ziua și n-am făcut nimic. GRUBI: Să fac focul? BRUNO: Fă-l. GRUBI: Unde-s lemnele? BRUNO ( Deschide un geamantan uriaș.): Îs ude. GRUBI: N-are-a face. (Aprinde focul.) BRUNO (Încălzindu-și mâinile.): Ce zi! GRUBI: Cinăm sau prânzim? BRUNO (Uitându-se la cer.): Mi-e foame tare. Eu zic să prânzim. GRUBI: N-o să plouă? BRUNO: N-are cum. (Cei doi încep să-și scoată gamele, conserve, instrumente potrivite pentru foc și își încălzesc mâncarea.) GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]