3,709 matches
-
Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 1198 din 12 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului S-a așezat pe altarul gândurilor mele înserarea, din larg, chemări de valuri înspumate îmi trimite marea, pescăruși cu aripi pudrate de întinderea albastră bat cu ciocul la a nopții mereu închisă ferestră... Herghelii de vise chemate de o stranie lumină pornesc în magicul lor zbor într-o liniște deplină, iar praful stelelor adormite înainte de vreme stă pe gândurile pe care n-are cine să le cheme
NOAPTEA GÂNDURILOR MELE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347806_a_349135]
-
apă. Cineva trebuie să facă mâine curățenie, altfel aceste alge vor degaja un miros insuportabil când vor intra în putrefacție. Pescărușii au pus stăpânire peste plaja plină de tot felul de resturi. Căutau micii crabi pe care îi luau în cioc și îi înghițeau cu totul, sau alte resturi comestibile pentru ei. „Păcat că nu am o camera de filmat sau un aparat foto să-mi amintesc de această după amiază când voi privi imaginile” își spuse ea cu regret. Uitase
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
liliac, care își combină mirosurile cu cel al florilor și atunci ai impresea că te afli într-un colț de rai, în natură. Îmi place primăvara, pentru că soarele cheamă din nou păsările călătoare și astfel apar rândunelele viu colorate cu ciocurile micuțe și ascuțite, care își construiesc cuiburile migălos și cu măiestrie, berzele cu picioarele și ciocurile lungi, albe si cu penele negre, care revin la cuiburile de pe coșurile caselor și le reconstruiesc cu vreascuri și cu paie. Se spune despre
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
într-un colț de rai, în natură. Îmi place primăvara, pentru că soarele cheamă din nou păsările călătoare și astfel apar rândunelele viu colorate cu ciocurile micuțe și ascuțite, care își construiesc cuiburile migălos și cu măiestrie, berzele cu picioarele și ciocurile lungi, albe si cu penele negre, care revin la cuiburile de pe coșurile caselor și le reconstruiesc cu vreascuri și cu paie. Se spune despre ele că aduc noroc și belșug celor care locuiesc acolo unde își fac ele cuib. Mai
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
vedea atât în natură, cât și în viața normală, o observa doar prin prisma iubirii. Zborul unei păsări era un simbol al dragostei. În viziunea sa, fâlfâind din aripi, pasărea străpungea văzduhul în întâmpinarea perechii. Doi porumbei, care își apropiau ciocurile pe coama unui acoperiș de clădire, erau tot un simbol al dragostei. O frunză desprinsă de pe ram, în zborul ei planat într-o zi însorită de toamnă, era un semn de iubire, când frunzele ruginii se despart de copaci iar
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]
-
gestioneze veniturile. În doi, soț - soție, viața pare mai ușoară. Mai ai din salariu și-un ban de-un ruj, de-o floare, de-o seară în doi la o șampanie. Poate atunci se creează progenitura. După ce barza aduce-n cioc bebelușul va fi o nouă gură de hrănit, dese ori foarte costisitoare. Venitul este întotdeauna suficient (nu insuficient cum susțin cârcotașii), oricât de mic ar fi. Dar implică dese ori la mici renunțări. Făcute treptat se instaurează noul regim. Apar
MENTALITĂŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347866_a_349195]
-
jeans cum stă agățat cu toate puterile un pui de rândunica. Abia s-a lăsat desprins . Era lovit , răvășit și ținea un ochi închis.... L-am dus repede în bucătărie ,l-am pus pe masa și i-am picurat pe cioc puțină apă. Nu mai putea să-și țină aripile strânse... Rănit într-o încăierare picase la mine în balcon. Îl hrăneam la 2 ore, așa zgribulit cum era mă privia cu celălat ochi și nu opunea rezistență. Au trecut o
BAIATUL RANDUNICA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347492_a_348821]
-
îmi sângeră, pielea unei propoziții se usucă pe băț umbra ei indică ora exactă aici în Dumnezeu stau ca o săgeată în arcul întins precum verbul într-o propoziție de adio guguștucii încâlcindu-mi literele cu raze de aur în cioc își rotunjesc cuibul în nuc și apoi își rotunjesc oul în trupul lor ca o corabie sub rădăcinile nucului dintre două milenii visează o stea. Neliniștea câinelui Câinele își roade labele neastâmpăratelor vremi. Contorsionate sugestii ale subconștientului mureau unele în locul
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348804_a_350133]
-
-se de burtă... Când s-a întors umflatul încă râdea „El e, Saladine” i-a zis celui de lângă el. Când am ridicat privirea, stătea în tocul ușii, un tip cu barba lungă și rară, sprâncene dese, nasul căzut ca de cioc de vultur și ochii... ochii!... În ochii lui am revăzut cerul senin și Marea Arabiei... era într-adevăr Saladin al meu. Am izbucnit în plâns. „Saladin, fiule...” „Taci, bătrân prost!” Când l-am auzit rostind aceste vorbe m-am simțit
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
Bunul său tovarăș, simțind că-i adorat, se ridica în picioare, lătra scurt, ca în secunda următoare să sară treptele scării în fugă. Se repezea la poartă, unde văzuse o coțofană că se așezase chiar în potecă. Tărcata scotea din ciocul prevestitor, negru mat, niște sunete „caț-caț-caț!..” de mai mare dragul, că i se adresa ca unei școlărițe. - Ce veste mi-aduci, fetiță scumpă? „N-o fi azi, dar poate marți îmi vine scrisoare sau mai știi ce rudă ne calcă
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
din cartoane, Vântul întețind tirajul Mușcă sticlă și betoane... Scuipă toamna groasă spută De pădure desfrunzită, Gol pământu-i ca o plută Pe o apă nesfârșită... Doare toamna, dorul doare Ca o voce fără voce Când privighetoarea moare De al toamnei cioc feroce... Rupe toamna satul, crângul, Crapă munților povara, Și românu-l rupe, plângu-l!, Rupe-n hălci de țară țara... Cade toamna și mânjește Cer, pământ și apă-n griul Morții care prevestește Disperarea și pustiul... http://www.youtube.com/watch?v
DE TOAMNĂ ŞI DE ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 659 din 20 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346444_a_347773]
-
Mă simțeam liberă că vântul, îmi plăcea să privesc lumea de sus și eram tare fericită. Reușisem !!! Nu a durat mult bucuria mea. În raza vizuală, mi-a apărut un pescăruș. Așa imens cum era, mi-a atins capul cu ciocul, m-am dezechilibrat și am picat în iarbă. A durat mult până mi-am revenit...Se făcuse deja seară.. La un moment dat am auzit aproape de mine un glas de băiat care strigă ,,Amigo, unde ești?" Din partea opusă a străzii
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
ajungă m-a pupat pe aripi. Eram foarte veselă. Scăpasem ! Nu devenisem hrană la câini și pisici. În familia în care intrasem, observasem că în total acum eram ,,patru". Mama băiatului, timp de două luni mi-a picurat apă pe cioc și m-a hrănit . Uneori o vedeam cum i se prelinge o lacrima pe obraz.... După ce am mai crescut, am inceput sa ciugulesc singură, unori dădeam de trei- patru ori într-un loc cu ciocul până reușeam să înghit. Nici
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
mi-a picurat apă pe cioc și m-a hrănit . Uneori o vedeam cum i se prelinge o lacrima pe obraz.... După ce am mai crescut, am inceput sa ciugulesc singură, unori dădeam de trei- patru ori într-un loc cu ciocul până reușeam să înghit. Nici cu apă nu mai era o problemă. Beam singură din castronul alb pătrat. De fapt este preferatul meu. Diminețile mi le petrec uneori pe pervazul de la bucătărie. Privesc pe geam afară cum de partea cealaltă
BITA, PORUMBITA de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/348419_a_349748]
-
Acasă > Versuri > Farmec > CARTIERUL NUCILOR Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Cartierul nucilor Într-o zi de toamn’-amară Pe când domnișoara cioară Se plimbă cu-o nucă-n cioc, Se-ntâmplă, nu mint deloc, Pe când doctoru-i zicea Ca să spună și ea A Fiindcă el, om priceput, Văzu c-are roșu-n gât. Nucă plină de noroc Căzu fericită foc Într-un gang al unui bloc, Asta zic și eu
CARTIERUL NUCILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348476_a_349805]
-
oceane, conturează țărmuri. Glasul tău curge molcom. Eu și Suflețel stăm cu gurile căscate. Florile din chenarul covorului se adună încet, încet, mai aproape de noi să te asculte; doar păsările măiastre, sfioase, rămân încadrate în romburile țesăturii. Au muțit cu ciocurile deschise; poveștile tale sunt minunate! Uneori ești trist, dar nici atunci nu ne plictisim, chiar dacă nu avem internet. Avem patefonul cu o singură placă: Non, je ne regrette rien”, avem radioul cu tranzistori, avem și tv-ul alb-negru... sau ne imaginăm
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > DUPĂ CE PLEACĂ CIRCUL, POEM DE AL.FLORIN ȚENE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 814 din 24 martie 2013 Toate Articolele Autorului După ce pleacă circul Femei dansând pe sărmă sub cupola albastră, Porumbei aducând în cioc ramura de măslin, Sunt toate rămase tăcute în memoria noastră Povesti spuse prietenilor la un pahar cu vin. Acrobați sărind la trapez, lei cu botul pe labe, Femei frumoase zburând prin aer ca un vis, Emoțiile noastre și aplauzele tot
DUPĂ CE PLEACĂ CIRCUL, POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345381_a_346710]
-
învățat. Nepotul posibil al lui Moș Teacă. 3.IZMAIL: Fuge dintr-o singurătate în alta. De frică. De sine. Mare cultivator de viezuri. Pe care-i necinstește. La maturitate. 4.TURNAVIRU: Fost ventilator. De cafenea. Atât (?) 5.GRUMMER: Introvertit, cu cioc. Preferă dedesubturile. Mare consumator de literatură. Încă ,nedigerată. 6.ALGAZY: bătrân.Cutreierat, când și când, de fiorii literaturii viitorului. Îl consumă pe Grummer până la os. 7.COTADI: prin păr, amintește de Miorița. Transparent la cele două solstiții.Negustor. Amintește de
URMUZ ABREVIAT DE PERSONAJELE SALE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 819 din 29 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345476_a_346805]
-
ar fi auzit și când s-a dus la cârciumă s-ar fi lăudat: bă, voi știți că eu am o cotiha cu magare? Ocolite mai sunt căile Domnului, de comunicare și îmbogățirea lexicului românesc! DEX-ul cu barza-n cioc Limba albaneză: Nu! N-a venit la noi niciun albanez cu desaga plină de cuvinte. S-au deplasat acolo autorii DEX-ului, știind că limba ălora este ...daco-moesică. Și astfel ne-au înzestrat cu „origini”albaneze pentru multe cuvinte, precum
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
cuvinte. S-au deplasat acolo autorii DEX-ului, știind că limba ălora este ...daco-moesică. Și astfel ne-au înzestrat cu „origini”albaneze pentru multe cuvinte, precum: brad (bradh), vatră (vatreo), brâu (bres), barză (bardheo), căciulă (kesuleo), cioară (sorrio), copac (copacio), cioc (ciok) ș.a. Apoi, ne-au „explicat” că din cuvântul „cioc” provine și cuvântul „ciocârlie”. Ah...lie ciocârlie! N-am știut că ne-ai venit pe limbă tocmai din zările albaneze. Cât despre celelalte cuvinte...le-a adus DEX-ul cu
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
limba ălora este ...daco-moesică. Și astfel ne-au înzestrat cu „origini”albaneze pentru multe cuvinte, precum: brad (bradh), vatră (vatreo), brâu (bres), barză (bardheo), căciulă (kesuleo), cioară (sorrio), copac (copacio), cioc (ciok) ș.a. Apoi, ne-au „explicat” că din cuvântul „cioc” provine și cuvântul „ciocârlie”. Ah...lie ciocârlie! N-am știut că ne-ai venit pe limbă tocmai din zările albaneze. Cât despre celelalte cuvinte...le-a adus DEX-ul cu barza-n cioc sau cu cioara vopsită-n albaneză. Strachina
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
Apoi, ne-au „explicat” că din cuvântul „cioc” provine și cuvântul „ciocârlie”. Ah...lie ciocârlie! N-am știut că ne-ai venit pe limbă tocmai din zările albaneze. Cât despre celelalte cuvinte...le-a adus DEX-ul cu barza-n cioc sau cu cioara vopsită-n albaneză. Strachina grecească Pentru multe cuvinte, DEX-ul a găsit „origini” în limba neogreacă. Exemple: strachină (ostrachinos), stradă (strata), buzunar (buzunara), condei (kondili), cucoană (kokkona) ș.a. O fi! Totuși, dați-mi voie să mă întreb
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
mai apoi cuvântul să-mi recreeze chip, În urma mea cocorii se prăbușesc pe ape, Din drumurile zboruri ce nu știu să adape, Lăsați-i să coboare, ca în a lor cădere, Copaci să deseneze, cu aripi mângâiere, Cu rădăcini în ciocuri, cu penele drept frunze, Să-mi deseneze roșii doar ale mele buze Să- ncremenească chipul în ceea ce eu sper Iar pentru ochi să lase un simplu gol, de cer. Silvana Andrada Tcacenco 12.11.2016 Referință Bibliografică: GOL DE CER
GOL DE CER de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376953_a_378282]
-
Mai demult, când vlaga nu-l abandonase, exersa imbolduri ancestrale de vânător... Ultima oară, își amintea lehămetit, deja cu brațe slabe și vedere istovită, depășise imposibilul. Ochise o pasăre sleită de puteri ca și el, căzută pe-o parte, cu ciocul întredeschis după aer și apă. O prinsese și-i răsucise cu iuțeală gâtul, azvârlindu-i capul rupt. Și-astâmpărase cumplita sete cu picurii sângerii, iar cu trupșorul despuiat de pene și pârlit la un foc firav își stăvilise grozava hămesire
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
cu desăvârșire de prezența ei. Mona înghiți cu noduri o gură de apă, după care începu să se joace cu degetele, împăturind șervețelul din dreptul ei, după tehnica origami care reușea întotdeauna să o calmeze. Cocorul strâmb care își ridică ciocul sub mâinile ei, avea aripile frânte, exact așa cum se simțea ea în acel moment, frântă și înfrântă. - Putem să depunem actele vineri? Glasul profund, lipsit de emoție, o făcu să își ridice capul. Era un străin, doar un străin. Era
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377061_a_378390]