884 matches
-
un maidan. De câte ori mă duceam să cumpăr ceva în oraș, treceam prin dreptul curții lui, străjuită de o poartă grea de fier, vopsită în negru, dincolo de care se vedeau, ca într-o margine de cimitir aglomerat, mai multe cruci, gata cioplite, și bucăți de marmură. Am avut noroc. Omul, un sfrijit, bolnav de plămâni, vroia să-și mai cruțe puterile. M-a pus la încercare, a strâmbat puțin din nas văzând că nu mă prea pricepeam, dar la sfârșit m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte, și a zis: 2. "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei. 3. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. 4. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pămînt, sau în apele mai de jos decît pămîntul. 5. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de tine cu leacul tămăduitor, la care cuget cu spaimă, atunci când te urăsc mai mult. Sârboaica mea cu părul cânepiu plângea, nefericită. Lacrimi îi curgeau din ochi și din nas. Din nasul acela mic, cu linia concavă și aripile palpitânde, cioplite inegal și grosolan. - Lacrimi de crocodil! Continuai întunecat, împingând violent farfuria cu mâncarea aproape neatinsă. Se ridică brusc, oprindu-se din plâns și mă privi cu dispreț. Apoi își scoase batista din buzunarul șorțului și-și suflă nasul zgomotos. - Ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pod”. Apoi, de la lutul în care atunci când ploua intra roata carului până în butuc sau nu se mai vedea soarele de atâta colb cât se ridica pe vreme de secetă, s-a trecut la poditul ulițelor cu bârne de stejar bine cioplite și potrivite. --De ce era nevoie de atâta grijă la cioplitul și așezatul bârnelor? --Vorba ceea, “cap ai, minte ce-ți mai trebuie?” --Bagă de seamă cum... căăă - m-a atenționat gândul de veghe. --Mai domol cu vorba și mai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
trimite un cuvînt împotriva lui Iacov: cuvînt care cade asupra lui Israel. 9. Tot poporul va avea cunoștință de el, Efraim și locuitorii Samariei, care spun cu mîndrie și îngîmfare: 10. "Au căzut niște cărămizi, dar vom zidi cu pietre cioplite, au fost tăiați niște smochini din Egipt, dar îi înlocuim cu cedri." 11. De aceea, Domnul va ridica împotriva lor pe vrăjmașii lui Rețin, îi va stîrni pe vrăjmașii lor: 12. pe Sirieni de la răsărit, pe Filisteni de la apus; și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
neștiute le ei, voi preface întunericul în lumină înaintea lor, și locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: Voi sunteți dumnezeii noștri!" 18. "Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! 19. Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
un drug de fier, și că ai o frunte de aramă, 5. ți-am vestit de mult aceste lucruri, ți le-am spus mai înainte ca să se întîmple, ca să nu poți să zici: "Idolul meu le-a făcut, chipul meu cioplit sau chipul meu turnat le-a poruncit!" 6. Ai auzit toate aceste lucruri pe care le vezi acum! Și nu vreți să le mărturisiți acum?... De acum, îți vestesc lucruri noi, ascunse, necunoscute de tine. 7. Ele se fac în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ape-n golfuri ; A uitat să curgă fluviul, Să vuiască mari cascade... (61, p. 264). întors la schelăria bărcii neterminate, Väinämöinen glăsuiește mitul cosmogonic și luntrea este complet săvârșită fără ajutorul uneltelor : Se născu această luntre Fără-a fi deloc cioplită, Fără-o așchie să sară (61, p. 266). Imaginea este analoagă cu cea din legenda românească a poto pului, în care Noe, în fața arcei surpate de diavol, bate toaca de paltin până ce „lemnele, unul câte unul, s-au așezat fiecare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
De altfel, concluziile la care am ajuns par să fie adeverite de unele datini și credințe care au supraviețuit până în zilele noastre în practica și mentalitatea constructorilor rurali din unele zone ale Transilvaniei. Astfel, „dacă vreun meșter se taie în timpul cioplitului unui lemn, lemnul acela nu mai e folosit la construcție, deoarece e considerat ca nenorocos” (37, p. 227). Pe de altă parte, rănirea meșterului în timpul ridicării unei case noi este considerată ca fiind de rău augur. Se crede că oamenii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
proastă încât să nu spui cine a scris-o. * Arderea pe rug nu se mai practică; Inchiziția - da! * Atunci când ne răstignim unul pe altul, folosim cuvinte în locul cuielor. * Vai de steaua celor care și-au făcut din stele căzătoare chip cioplit. * Erupțiile vulcanice sunt crize de furie ale Pământului. * Peștii sunt ființe care nu au vrut să evolueze în oameni. * Necuvântătoarele au avantajul de a nu spune prostii. * Animalele domestice au acceptat sclavia pentru a ușura viața omului. * A stăpâni lumea
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
afluenții! Conu Mihai era un om bun, foarte, foarte bun, și așa mai departe. Astfel de admiratori totali pot opri un cititor să intre în universul unei mari creații pentru simplul motiv că o operă literară nu seamănă cu una cioplită sau zidită, pe care o poți privi în câteva ore și să-ți dai seama de măreția ei. Trebuie s-o citești și, dacă e compusă din mii de pagini, cum e cazul lui Sadoveanu, îți trebuie timp ca s-
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
decât să condamne creația la uscăciune și dulcegărie. Și asta tocmai într-o perioadă de mari convulsii sociale și de răsturnări spectaculoase. Întărirea prestigiului artei nu e posibilă decât prin crearea de opere durabile, în care cuvântul, asemeni unor pietre cioplite, să se așeze unul lângă altul până ce edificiul se va ridica trainic și impunător. Nu exista altă cale pentru destinul creator al cuvântului. Arta creează în inamicul ei reținere. Opera de artă dă naștere la o temere superstițioasă, ca în fața
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ale izbăvitorilor tăiați În bucăți, Înconjurat de un șir de dealuri pietroase, goliciunea pantelor pline de grote și canale, măslinii părăsiți care aproape Încetaseră să mai fie copaci și se alăturaseră Împărăției lucrurilor neînsuflețite, căsuțele de piatră printre pliurile văilor cioplite parcă Între dealuri, iar după ele deșerturile uriașe, care se Întindeau spre sud până la Babel-Mandeb, În est spre Mesopotamia, spre nord până la Hama și Palmira, țara viperelor, teritoriile de calcar și sare, adăposturile nomazilor cu turme de capre negre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cum îl scria mă interesa. — Ce legătură are Antropologie 101 cu asta? întrebă Susannah. —Explică-i, Peter. Nu a trebuit să îi explic lui Susannah. Știa la ce făceam aluzie eu și sora ei. La superstiții, practici primitive și chipuri cioplite. Cuvintele pluteau în aer, gata să fie smulse de acolo. O înspăimântau pe Susannah. O intrigau pe Madeleine. Faptul că le invocasem o înfiorase. De asta nu a obiectat când i-am adus florile. Noaptea trecută ieșise din dormitor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Începe o iarnă grea... 15 decembrie 1475, Istanbul Corabia căpitanului Morovan intră În golful Cornul de Aur cu un singur catarg, sub pavilion genovez. Cu o zi Înainte, două din cele trei catarge fuseseră coborâte pe punte, În lăcașuri special cioplite și acoperite cu mărfuri. Pavilionul Moldovei fusese coborât și el imediat după ieșirea În larg din portul Varna. Genova era aliată a Imperiului Otoman, Moldova era cel mai aprig dușman. Cei doisprezece Apărători se Îmbrăcară În noile costume de negustori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar se mai gândeau la ele, erau acolo dintotdeauna, făceau parte din peisaj. Apoi, Într-o bună zi, apare un geolog, un om de știință. Etica profesională Îi interzice să ia cu el ceva de pe insulă, dar zărește o piatră cioplită, un fragment din chipul unei zeități, nasul, o parte din buze și dintr-un obraz, destul ca să-i transmită sensul unei seninătăți desăvârșite. Privește În jur și-i dă drumul În rucsac. Ghidul din partea locului nu zice nimic, pentru că asta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să se aleagă cu o nouă suprafață lucioasă, în care avea să fie dăltuită o nouă perioadă de viață odată cu cioplirea numelui și a datelor și prin care aceasta avea să fie nemurită până la expirarea stabilită oficial; astfel refolosibile, pietrele cioplite sunt fundamentul vieții noastre de apoi limitate în timp. Numele trec, inscripțiile, însă - de pildă aceasta: „Moartea este poarta spre viață“ - au voie să dureze în formă de casetă dăltuită, nu trebuie rase, aneantizate. Și, așa cum despre un material declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că ar fi crezut că din jale pentru plecarea mea, s-ar fi aruncat Genoveva pe șine, sub roți. În primele mele luni la firma Moog am avut de îndeplinit, împreună cu alți ucenici și calfe, o muncă ale cărei rezultate cioplite în piatră nu urmau să fie puse în slujba aurei cimitirelor. Mai mult, urma să fie înlăturate pagubele produse de război și care durau, urât, în interiorul parcărilor din oraș și în grădina castelului. Acolo unde personajele din gresie fuseseră decapitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult brăzdat din loc în loc de dungi zimțuițe, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
nici o înclinare, pînă la o înălțime de peste 200 de metri, ori poate mai mult, brăzdat din loc în loc de dungi zimțuite, pe care se clătinau în bătaia vîntului copaci piperniciți. Undeva, pe la mijlocul părții superioare a colosului, se puteau distinge niște bolți, cioplite parcă de mînă omenească, aidoma unor uși deschise spre tainica lume a umbrelor. Pe vîrful stîncii făceau popas soliile albe ale norilor. Nefirească, ori mai degrabă părînd răsărită din lutul albastru al înălțimilor, o pădurice de brazi ținea tovărășie norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Cu fiecare pas tavanul se ridica formînd o boltă uriașă și, după scurtă vreme, li se înfățișă ochilor o priveliște cum nu mai văzuseră niciodată și cum nu crezuseră că poate exista. De sus, din vîrful unui zid de piatră, cioplit parcă de mînă omenească, se desprindea un șuvoi de apă care cădea în bulboana de la baza stîncii, născînd acel zgomot înfiorător. Și, cît vedeai cu ochii, în toate părțile se deschideau alte bolți, care mai de care mai mare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intrare? O găsim noi, strigă Bărzăunul fericit că i se dă dreptate. Și porni ca din pușcă spre pietrele așezate în formă de unghi ascuțit. Nu departe de ele, rezemată de blocul uriaș de stîncă, zări o altă lespede, dreptunghiulară, cioplită parcă de o daltă măiastră. Se apropie de ea și o privi ca pe-o pîine caldă, dar nu descoperi nici un semn pe ea. Ceilalți, care-i urmăreau fiecare mișcare, se apropiară numaidecît, nerăbdători. Bărzăunul încercă să răstoarne lespedea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și aici pereții erau perfect șlefuiți, dar lacul utilizat era diferit fără îndoială, căci nuanța lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Nu trecură decât câteva secunde și o ciocănitură răsună în ușa ce dădea în coridorul principal. Apoi aceasta se deschise și în prag apăru Thorson. 13 Bărbatul cel înalt era așa cum și-l amintea Gosseyn, un chip, cu trăsături parcă cioplite, un nas coroiat, un trup puternic. Chiar de la început, poziția lui Thorson îi fusese evidentă. Omul de care toată lumea se teme, agentul lui Enrc. Acum ochii lui întunecați îl cercetau pe Gosseyn. ― Încă nu te-ai îmbrăcat! ― zise el tăios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Dar anestezia care-i tulbură simțurile, îi perturbă și activitatea cerebrală. Când vederea i se limpezi din nou. constată că decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]