3,124 matches
-
Lăsă arma jos, fixându-l și nevenindu-i să-și creadă ochilor. Prietenul său purta un coif cu panaș, demn de un Împărat roman, și o platoșă groasă din piele. Însă, pe dedesubt, se zăreau vesta bufantă și obișnuiții săi ciorapi violeți. Jumătate zeu al războiului, jumătate satir. Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea un câine care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ea ce vrei... Era amuzant ce mi-a spus atunci, iar cuvintele lui mi-au răsunat multă vreme în minte. Ce ai putea să faci cu o carabină? Să cultivi andive, să cânți, să mergi la bal, să-ți cârpești ciorapii cu ea? Carabina e făcută pentru a ucide, atâta tot, nu a fost inventată pentru altceva. Nu am avut niciodată gust pentru sânge. Am luat totuși arma, spunându-mi că dacă i-o lăsam lui Edmond, voi avea poate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe cei ce‑și întrețin familia. Le smulg servieta jerpelită din mână, sufertașul uzat și termosul. Lumea mai bună le smulge câte o mapă cu acte, ziarul, resturile de cârnat afumat, hârtiile unsuroase etc. Apoi capul familiei se bagă în ciorapii rupți de casă, care până nu de mult mai erau purtați încă la serviciu. Oamenii știu ce înseamnă să economisești, deși nu toți sunt nevoiți s‑o facă. Nu‑ți permiți să cumperi imediat ceva nou, atâta vreme cât există încă lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
La fiecare adiere se înfoiază puțin pentru că o suprafață destul de mare e lăsată la discreția vântului, lucru pe care, în mod obișnuit, Sophie nu l‑ar face niciodată. Când materialul se ridică, Sophiei i se văd picioarele subțiri îmbrăcate în ciorapi foarte fini, care sunt cu atât mai scumpi cât te gândești cât de ușor se deteriorează. Dar să te gândești la trăinicia lor când vezi strălucirea asta mată e pură perversiune, iar Rainer se străduiește din răsputeri să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici nu vor ajunge să afle de existența poeziilor. Sophie culege gânditoare (să sperăm că măcar ea se gândește la aceste poezii, deși, nu, evident că nu se gândește) o crenguță ascuțită de pe jos, cu care face o gaură în mijlocul ciorapului, lărgește gaura și țac: s‑au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e totul distrus și nu se mai află nimic. S‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că măcar ea se gândește la aceste poezii, deși, nu, evident că nu se gândește) o crenguță ascuțită de pe jos, cu care face o gaură în mijlocul ciorapului, lărgește gaura și țac: s‑au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e totul distrus și nu se mai află nimic. S‑a destrămat. Faptul că părul ei lucește se explică prin pieptănatul îndelung cu peria, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gândește) o crenguță ascuțită de pe jos, cu care face o gaură în mijlocul ciorapului, lărgește gaura și țac: s‑au și dus firele, așa de fin e ciorapul, că e aproape invizibil. Totuși e clar că unde mai înainte a fost ciorap, acum e totul distrus și nu se mai află nimic. S‑a destrămat. Faptul că părul ei lucește se explică prin pieptănatul îndelung cu peria, de sute de ori. Părul se cere îngrijit astfel, așa cum untul se cere uns pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
explică prin pieptănatul îndelung cu peria, de sute de ori. Părul se cere îngrijit astfel, așa cum untul se cere uns pe pâine, cu condiția să nu fii nevoit să folosești, acasă la tine, margarină. Sophie și‑a distrus de tot ciorapul drept, oare să‑i cer la timp o pereche pentru Anna, se gândește Rainer, dacă tot le strică cu atâta dezinvoltură, până când nu e prea târziu, sau mai bine nu, orice numai să nu cerșesc. Acum o să intru iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nou (Hans). Până acum au mai exersat de câteva ori și merge deja mai bine decât la început. Mai întâi faci un soi de preludiu, apoi intri în Anna și cotrobăi pe acolo, de parcă ai căuta într‑un sertar cu ciorapi vechi perechea unei șosete, pe care n‑o găsești. Nu te opintești prostește, ci freci inteligent și rafinat de jur împrejur. Ceea ce nu pot adesea să spun cu gura, fiindcă furia mă lasă fără grai, spun cu inima și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
scurt timp, aerul de adineauri să devină opac. # În vestiarul sălii de sport explodează o bombă cu focos percutant. Multe vise neomoderne ale generației postbelice sunt distruse total. Printre altele, sunt distruse fuste Conny, pantaloni gri de flanel, blugi, șosete, ciorapi trei sferturi, pulovere, bluze, blazere și temuta fustă ecosez. S‑a aranjat în așa fel încât să nu fie rănită nici o persoană, căci, altfel, persoana rănită l‑ar fi văzut pe cel care a aruncat bomba. Și nu se găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
persoană era exagerat de mult. În momentul În care am sunat la ușă, am avut un presentiment neplăcut care s-a concretizat de Îndată ce s-a deschis ușa și În fața ochilor mei a apărut o fată care purta un portjartier albastru, ciorapi lycra și tocuri Înalte. Avea ochii oblici și o expresie de cruzime pe față. Lângă ea, o altă fată, Îmbrăcată doar Într-un body din dantelă neagră. De la fereastra camerei de o sută de mii de yeni se putea admira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Femeia cea Înaltă Îi privea disprețuitor pe Noriko și pe bărbat, cu o privire ca de gheață, apoi Începu să geamă pe măsura ce limba bărbatului aluneca printre degetele de la picioare. — Am Început să mă excit, o să-mi dau jos ciorapii și bikinii, am spus eu și atunci Noriko și-a Întors privirea. În astfel de situații privirea spune cel mai mult. — Noriko, dacă-ți mai Întorci privirea de la mine și de la el, dacă nu ești În stare să ne privești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mă copleșise cu câteva secunde În urmă. Lumina care pătrundea pe fereastră cădea oblic pe fața asimetrică a chelneriței. Stătea aplecată peste o masă și debarasa paharele. Mi s-a făcut brusc poftă să-i sărut picioarele strânse În niște ciorapi negri cu firul fugit pe alocuri. În minte mi-a apărut clar imaginea mea luând În gură vârful degetelor de la picioarele ei inegale ca mărime. În momentul În care m-am gândit că nu știam limba, că puteam astfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
braț homosexualii skinhead. Mi-aduc bine aminte de ele pentru că, de Îndată ce le-am văzut, mi-a venit poftă să mănânc sushi. În partea de jos a trupului purta ceva la fel de cool. De sub pantalonii extrem de scurți și mulați se vedeau niște ciorapi din plasă și portjartiere. M-a mirat expresia nobilă de pe chipul ei. Era chiar drăguță. Spunea că a petrecut multă vreme În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
festivalul de film din Italia... și când spun noi, mă refer la mine, la el, la Reiko și la neisprăvitul ăla de Gan... În mintea mea se amestecau imagini disparate: sfârcuri Întărite și țuguiate, gambe strânse Într-o pereche de ciorapi de damă, un spate acoperit de un puf de un auriu palid, degetele picioarelor vopsite cu ojă de culoare metalizată. Dintre toate acestea se degaja imaginea fotografiei primite de la Gan. Privisem Îndelung acea fotografie de atâtea ori Încât puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
gâtul meu și le-am sărutat amical. Miroseau a săpun cu iod și zău că există afrodiziace olfactive mai bune decât ăsta. Fetele Evonei intrară încet în cameră, ca o trupă de cai de circ. Unele purtau numai furou și ciorapi, dar majoritatea erau dezbrăcate. Ocupară poziții în jurul meu și al lui Becker și începură să fumeze sau să-și toarne de băut, aproape ca și când noi nici nu am fi fost acolo. Era mai multă carne de femeie decât văzusem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să aibă un efect profund asupra lui. Și așa cum știți din propria lectură a cărții lui Berg, Kürten însuși era de părere că relatările despre cele mai lubrice crime îl afectaseră în mod cert. Își încrucișă picioarele, sunetul șuierător al ciorapilor ei ducându-mă cu gândul la ce se afla sus, la jartiere și, în cele din urmă, la paradisul de dantelă pe care mi-l imaginam acolo. Mi s-a strâns stomacul la gândul de a-i ridica fusta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai bun remediu pentru ceea ce o frământă. Dar, la urma urmei, sunt multe femei așa. — Nu-i nici un deranj, i-am zis, ochii mei urmărindu-i picioarele în timp ce se urcă în mașină, bucurându-mă pentru puțin timp de priveliștea marginilor ciorapilor ei și a jartierelor. Mută-ți gândul, mi-am spus în sinea mea. Asta e prea scumpă. În plus, avea alte lucruri pe cap. Cum ar fi dacă pantofii se potrivesc cu geanta și ce se întâmplase cu fiica ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să-i desfac nasturii de la bluză. Când n-o mai avu pe ea, oftă și căzu pe spate pe cuvertură: s-a amețit un pic, m-am gândit, desfăcându-i fermoarul fustei și trăgându-i-o în jos peste netezimea ciorapilor care îi îmbrăcau picioarele. Trăgând în jos de furoul ei, am sărutat-o pe sânii mici, pe abdomen și apoi pe interiorul coapselor. Dar chiloții ei păreau să fie ori prea strâmți, ori prinși între fese, căci nu am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nostru? Păi, dorel din popor, cine să fie?... Looser-ul, naivul, ingenuul, neaoșul, nesofisticatul, cum și produsul pe care îl consumă tot nesofisticat este. Muncitorul din construcții. Dorele, ne auzi, Dorele? Cum, nu-l știți pe Dorel? Dorel e ăla cu ciorapi & bocanci de sconcs, din alte ediții/episoade. |la, "șmecher" doar prin ricoșeu. Cu mult mai tare e aia, deh, cu situl arheologic. O reclamă de te doare-n șpiț. Mîrlănia întruchipată. Un profesor, ori arheolog, ce-o fi el, se
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
imaginea ei ar fi incompletă dacă nu am pomeni și un episod din perioada Revoluției din anul 1989, când preoteasa din Botiza, împreună cu doi credincioși din sat, a dus pe 28 decembrie 1989 militarilor de la Otopeni sute de perechi de ciorapi și mănuși confecționate de botizence, eveniment despre care "România liberă" din 31 decembrie scria că sunt "Ciorapi de la Botiza - Maramureș, pentru cei care au călcat în picioare dictatura". În altă ordine de idei, familia Părintelui Isidor Berbecar trăiește în localitatea
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
1989, când preoteasa din Botiza, împreună cu doi credincioși din sat, a dus pe 28 decembrie 1989 militarilor de la Otopeni sute de perechi de ciorapi și mănuși confecționate de botizence, eveniment despre care "România liberă" din 31 decembrie scria că sunt "Ciorapi de la Botiza - Maramureș, pentru cei care au călcat în picioare dictatura". În altă ordine de idei, familia Părintelui Isidor Berbecar trăiește în localitatea Botiza din anul 1974, când a venit "cu misiunea precisă", cum spune Părintele, să construiască o biserică
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
apropiat de mamaie căreia îi adusesem o ciocolată. I-am dat-o și am întrebat-o la ce lucrează, iar ea mea spus că la niște ,,cioareci,, I-am spus că nu știu ce înseamână, iar ea m-a lămurit că erau ciorapi de lână, deoarece se apropia iarna și îi înghețau picioarele de frig. M-am gândit în sinea mea că o să-i cumpăr eu o pereche de papuci îmblăniți și ciorapi, dar nu i-am spus nimic atunci și am intrat
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
că nu știu ce înseamână, iar ea m-a lămurit că erau ciorapi de lână, deoarece se apropia iarna și îi înghețau picioarele de frig. M-am gândit în sinea mea că o să-i cumpăr eu o pereche de papuci îmblăniți și ciorapi, dar nu i-am spus nimic atunci și am intrat apoi în camera mea dorind să mă odihnesc. După câteva minute s-a dezlănțuit infernul. Cocuța tuna și fulgera împotriva mea spunându-i mamei ei. -Ai văzut maman ce obrăznicătură
GAZDA MEA COCA de SILVIA KATZ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364440_a_365769]
-
Pădurii mi-e dor... Mi-e dor să chem ploaia. Mi-e dor să-mblânzesc vântul. Să încalec fluturi ca să fur cheile Raiului. Mi-e dor de mirosul de gutui. Mi-e dor de picioarele mele înghețate în opinci și ciorapi aspri de lână, din vremea când mergeam la colindat pentru un pumn de nuci și o straiță de mere. Mi-e dor de părinții mei tineri. Mi-e dor de mâinile bunicii mele frământând pâine. De mâinile bunicului meu frământând
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]