5,993 matches
-
sanguină cu ajutorul unui factor de eliberare a corticotrofinei, denumit corticoliberină (CRF sau corticotrophin releasing factor), secretat de eminența mediană. Aceasta este un neurohormon, cu structură peptidică, a cărui secreție apare stimulată atât pe cale nervoasă, cât și umorală. În timp ce lipsa glucocorticoizilor circulanți activează secreția de CRF, excesul lor în plasmă o inhibă. Blocând sinteza și secreția de CRF de către neuronii eminenței mediane, dozele mari de cortizol împiedică secreția de ACTH în stres. Rezumând, se poate spune deci că reglarea secreției de ACTH
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de către oxitocină intensifică troficitatea și mobilitatea tubilor seminiferi, favorizând steroidogeneza și formarea spermei și deplasarea acesteia în timpul ejaculării. II.7.4.3. Reglarea hormonilor corticosuprarenali Ca produși de secreție a glandelor corticosuprarenale, hormonii corticosteroizi sunt compuși sterolici formați din colesterolul circulant cu ajutorul unui echipament enzimatic diferențial celor trei categorii de corticoizi (glucocorticoizi, mineralocorticoizi și sexoizi). Asocierea topografică a zonei corticale cu cea medulară are la bază sinergismul existent între hormonii glucocorticoizi secretați de zona fasciculată a corticosuprarenalei și cei eliberați de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aceștia participă la creșterea glucozei sanguine și la asigurarea substratului energetic necesar reacțiilor de apărare și adaptare ale organismului la diversele solicitări stresante normale sau patologice. Hormonii glucocorticoizi naturali sunt cortizolul (hidrocortizonul) și corticosteronul. Cortizolul asigură 90-95% din activitatea glucocorticoizilor circulanți. Ca principal hormon glucocorticoid, cortizolul acționează asupra metabolismului hidrocarbonat crescând conținutul în glucoză al sângelui prin mecanismul stimulării procesului de gluconeogeneză dublat de accelerarea degradării proteinelor tisulare. Accelerarea degradării proteinelor și creșterea conținutului în aminoacizi al plasmei sunt însoțite de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biologic sau mental provoacă creșterea rapidă (în câteva minute) a secreției de ACTH și cortizol, ca urmare a stimulării axului hipotalamo-hipofizo-suprarenal. Hipersecreția indusă de diverși factori stresanți dispare după distrugerea prin electrocoagulare a eminenței mediane. Prin acțiunile metabolice multiple, cortizolul circulant exercită efecte feedback negative directe atât asupra hipotalamusului, pentru a inhiba formarea de CRF, cât și asupra hipofizei anterioare, în vederea frânării secreției de ACTH (fig. 140). În afara feedback-ului lung realizat de cortizol asupra complexului hipotalamo-hipofizar, există și un feedback
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
privește îndeosebi aldosteronul. Reglarea secreției de aldosteron. Principala funcție a mineralocorticoizilor fiind asigurarea volumului lichidelor extracelulare prin conservarea sodiului în organism, secreția acestora este controlată și autoreglată de semnalele produse la nivel renal de modificarea echilibrului electrolitic și volumului sanguin circulant. Aldosteronul, ca principal mineralocorticoid, este reglat de concentrațiile sodiului și potasiului din plasmă și celelalte lichide extracelulare, precum și de sistemul renină-angiotensină. Depleția sodată de diferite cauze (alimentară, renală, sudorală etc.), reducând lichidele extracelulare și volumul sanguin, determină scăderea presiunii și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Reglarea glandei medulosuprarenale Glanda medulosuprarenală ca principal component atât al sistemului endocrin cât și al sistemului nervos vegetativ deține un loc aparte în reglările neuro-endocrino-metabolice. Celulele cromafine ale țesutului glandular medulosuprarenal posedă capacitatea de a sintetiza și elibera în sângele circulant trei hormoni: adrenalină, noradrenalină și dopamină denumiți generic catecolamine. Dintre cele trei catecolamine, adrenalina este de proveniență exclusiv medulosuprarenală. Aproximativ 80% din conținutul granulelor cromafine medulosuprarenale este reprezentat de adrenalină și doar 15-20% de către noradrenalină. Biosinteza, eliberarea și acțiunile hormonilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
prelungind în timp efectele activării nervoase simpatico-adrenergice. La producerea reacțiilor adrenergice integrate participă și factorii umorali activatori ai secreției de catecolamine, cum sunt acetilcolina, ionii de potasiu, histamina, bioxidul de carbon și cataboliții acizi, în general. La rândul lor, catecolaminele circulante provoacă - prin intermediul zonelor reflexogene sino-carotidiană și endocardo-aortică - reacții cardiovasculare și metabolice compensatoare de tip depresor, în vederea restabilirii tonusului simpatico-adrenergic bazal. La autoreglarea neuro-reflexă se adaugă reglarea locală atât a biosintezei catecolaminelor hormonale, cât și a sensibilității receptorilor adrenergici, anterior menționate
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca principali hormoni tiroidieni. Realizată în trepte, sinteza se efectuează sub influența unei iodinaze care fixează iodul oxidat de către peroxidază pe nucleul fenolic al tirozinei dând naștere prin condensare compușilor iodurați activi. În timp ce tiroxina reprezintă peste 90% din hormonii tiroidieni circulanți, triiodtironina nu depășește 10%. Eliberarea zilnică este de aproximativ 90 mg de tiroxină și de până la 35 mg triiodtironină. Deși se eliberează în cantități mai mici, acțiunile metabolice ale T3 sunt de 3-4 ori mai puternice decât ale T4. În
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de diferite grade. Un rol important revine sinergismului dintre hormonii tiroidieni și sistemul nervos simpatic. Adaptarea secreției tiroidiene la necesitățile metabolice variabile ale organismului se realizează pe cale neurohormonală cu participarea complexului hipotalamo-hipofizar, pe de o parte, și a hormonilor tiroidieni circulanți, pe de alta. Rolul principal revine hormonului tireotrop adenohipofizar, denumit tireotrofină (TSH), de natură glicoproteică și cu greutate moleculară de 28.000 daltoni. În timp ce hipofizectomia este urmată de atrofierea glandei tiroide și aplatizarea epiteliului folicular, administrarea TSH intensifică producerea și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de predominanță simpatică generalizată. Dispariția acestor reacții după secționarea tijei hipofizare demonstrează că atât frigul, cât și stările emoționale acționează asupra hipofizei prin intermediul releului hipotalamic. În afară de TRH, un rol important în autoreglarea secreției tiroidiene revine T3 și T4 din sângele circulant. Creșterea acestora în sânge sau LCR determină scăderea până la dispariție a secreției de TSH. Efectul inhibitor al hormonilor tiroidieni asupra TSH hipofizar se realizează prin reacții de feedback negativ exercitate atât la nivelul hipotalamic, cât și asupra hipofizei anterioare (a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
factor umoral stimulator de lungă durată, denumit LATS (long acting thyroid stimulator). Acesta este o imunoglobulină prevăzută cu proprietăți de anticorp, cu afinitate deosebită pentru receptorii membranari sensibili la TSH. Proprietățile sale activatoare asupra secreției tiroidiene supleează deficitul de TSH circulant al majorității hipertiroidienilor și se realizează prin mecanismul stimulării sistemului adenilat ciclază-cAMR cu acțiune lentă și de lungă durată (aproximativ 12 ore față de 1 oră în cazul TSH). Excesul de hormoni tiroidieni rezultat inhibă secreția de TSH hipofizar. Fenomene similare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
glicoreglatori din hipotalamus, care vor fi discutați ulterior. II.7.7.3. Somatostatinul Somatostatinul este secretat de celulele delta din insulele Langerhans. Ca și somatostatinul hipotalamic, este un polipeptid format din 14 aminoacizi, cu durată de viață scurtă în sângele circulant, doar de 2 minute. Secreția sa este stimulată de aproape toți factorii umorali influențați de ingestia alimentelor, începând cu creșterea glucozei, aminoacizilor și acizilor grași în sânge și sfârșind cu concentrația crescută a unora din hormonii gastro-intestinali (secretina, pancreozimina etc.
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
secreției de testosteron. În timpul gestației, placenta secretă mari cantități de gonadotrofină corionică cu structură aproape identică cu a LH și cu acțiune stimulatoare asupra celulelor Leydig ale fetusului, în vederea producerii de testosteron necesar dezvoltării organelor sexuale masculine. Excesul de testosteron circulant inhibă secreția de LH atât direct, cât și indirect, prin intermediul LHRH hipotalamic. Astfel, testosteronul își limitează propria-i secreție prin relațiile sale de feedback cu complexul hipotalamo-hipofizar. Când concentrația testosteronului circulant este scăzută, lipsa inhibiției hipotalamice duce la revenirea secreției
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
testosteron necesar dezvoltării organelor sexuale masculine. Excesul de testosteron circulant inhibă secreția de LH atât direct, cât și indirect, prin intermediul LHRH hipotalamic. Astfel, testosteronul își limitează propria-i secreție prin relațiile sale de feedback cu complexul hipotalamo-hipofizar. Când concentrația testosteronului circulant este scăzută, lipsa inhibiției hipotalamice duce la revenirea secreției normale a acestuia. Prin intermediul releului umoral hipotalamic se realizează nu numai autoreglarea secreției exocrine și endocrine testiculare, ci și apariția și instalarea pubertății. II.7.8.5. Pubertatea Pubertatea pare odată cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
derivații acizilor grași polinesaturați de tipul prostaglandinelor, prostaciclinelor, tromboxanilor și leucotrienelor. De precizat că unii hormoni locali pot îndeplini roluri diferite în funcție de structurile asupra cărora acționează. Peptidele opioide de pildă fac oficiul de neurotransmițători în sistemul nervos cerebro-spinal de hormoni circulanți după metabolizarea POMC și eliberarea din hipofiză sau de hormoni locali în tractul gastrointestinal. Aceeași dublă sau triplă funcție îndeplinesc histamina, serotonina și dopamina. II.8.1. MONOAMINELE BIOGENE Dintre monoaminele biogene mai bine cunoscute sunt histamina, serotonina și dopamina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a angiotensinei II active prevăzută cu multiple acțiuni fizio-farmacologice. Având în vedere că SRA de origine renală a fost expus deja, va fi prezentat doar succint SRA sistemic, de origine predominant renală. Acesta este un sistem enzimatic cu rol hormonal circulant, prevăzut cu acțiuni periferice și centrale bine cunoscute. Angiotensina II circulantă, ca produs final al SRA, este considerată un veritabil „hormon al homeostaziei hidroelectrolitice”, intervenind în reglarea aportului și eliminării de apă și electroliți. Efectele sale sunt datorate atât acțiunilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vedere că SRA de origine renală a fost expus deja, va fi prezentat doar succint SRA sistemic, de origine predominant renală. Acesta este un sistem enzimatic cu rol hormonal circulant, prevăzut cu acțiuni periferice și centrale bine cunoscute. Angiotensina II circulantă, ca produs final al SRA, este considerată un veritabil „hormon al homeostaziei hidroelectrolitice”, intervenind în reglarea aportului și eliminării de apă și electroliți. Efectele sale sunt datorate atât acțiunilor la nivelul musculaturii netede vasculare inclusiv renale, cât și la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de peptid prin activarea unui mecanism adrenergic. În cadrul acțiunii vasoconstrictoare generalizate, angiotensina intervine și în autoreglarea fluxului sanguin renal și a filtrării glomerulare în limitele variației valorilor presiunii arteriale cuprinse între 80 și 200 mmHg. În cazul în care SRA circulant are o activitate exagerată, ca urmare a ischemiei cronice a parenchimului renal, este posibilă apariția hipertensiunii. b) Prin acțiune directă asupra zonei glomerulate a corticosuprarenalei, angiotensina stimulează biosinteza de aldosteron, cu care se află în relație de feedback. În același
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatice, de potențare adrenergică prin mecanismul inhibării procesului de recaptare neuronală a mediatorilor simpatici. Acțiunile stimulatoare cardiace ale angiotensinei sistemice (ca factor inotrop și cronotrop pozitiv) sunt, de asemenea, mediate în mare măsură de terminațiile nervoase postganglionare adrenergice. d) Angiotensina circulantă stimulează eliberarea atât de ADH neurohipofizar, cât și de ACTH adenohipofizar; ultima acțiune se realizează prin intermediul CRF hipotalamic ca activator al eliberării de hormon adrenocorticotrop. e) Angiotensina activează comportamentul dipsogenic și ingestia de apă prin mecanismul stimulării organului subfornical periventricular
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
eliberării de hormon adrenocorticotrop. e) Angiotensina activează comportamentul dipsogenic și ingestia de apă prin mecanismul stimulării organului subfornical periventricular și a centrului hipotalamic al setei. SRA, deși este bine reprezentat la nivelul țesutului renal, asigurând suficiente cantități de angiotensină II circulantă în organism, acest sistem se află răspândit și în alte țesuturi și organe ca: vase, cord, glandă suprarenală, creier și glande anexe (hipofiză și epifiză), glandă submaxilară, uter, placentă, lichid amniotic etc. Acestea conțin toți factorii necesari sintezei locale de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organul vascular al laminei terminale, nucleul supraoptic, nucleul preoptic median și aria postrema, cu un rol important în homeostazia volemică; acest tip de acțiune este inhibat de stimularea receptorilor de întindere auriculară eliberatori de factor natriuretic atrial (ANF). Ang II circulantă ar participa la producerea setei prin concentrații mult mai înalte și în situații extreme, cum sunt deshidratarea intensă și hipovolemia severă. Comportamentul la sete implică, de asemenea, activitate motorie și memorare. Unele din structurile nervoase răspunzătoare de aceste funcții, precum
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
corpul celular și prelungirile din neuronii unor zone ale sistemului nervos central, fiind, se pare, implicate atât în comportamentul alimentar, cât și în funcționalitatea tractului digestiv. Peptidele sistemului endocrin difuz pot acționa atât ca mediatori chimici, cât și ca hormoni circulanți. În continuare este prezentată fiziologia principalilor hormoni gastro-intestinali, cu excepția gastrinei, care a fost deja descrisă la reglarea umorală a secreției gastrice. II.8.3.1. Colecistokinin-pancreozimina (CCK-PZ) În 1964, Jarpes, Mutt și Toczko izolează din mucoasa duodeno-jejunală un peptid cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
durată ale termoproducției de până la 1000%. Sistemul nervos simpatic, deși acționează mai slab, provoacă atât stimularea termogenezei prin mecanismul eliberării și oxidării acizilor grași, cât și reducerea pierderilor de căldură, ca urmare a efectelor vasoconstrictoare periferice ale adrenalinei și noradrenalinei circulante. Pe de altă parte, hormonii tiroidieni stimulează oxidațiile biologice mitocondriale, determinând creșteri ce pot depăși 100%. Însăși creșterea temperaturii corporale intensifică reacțiile chimice producătoare de căldură, prin același mecanism al activării enzimelor oxido-reducătoare mitocondriale. Între reacțiile chimice celulare generatoare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
densitate mai mare a mitocondriilor, favorizând extracția oxigenului și mărirea cu aproximativ 40% a cavităților inimii. Paralel cu creșterea volumului-bătaie, urmată de cea a debitului cardiac, fenomenele de predominanță simpatico-adrenergică determină vasoconstricție în teritoriul splanhnic, succedată de comutarea masei sanguine circulante spre musculatura în stare de activitate. Tendința la creștere a presiunii arteriale în timpul efortului fizic contribuie la distensia și reducerea rezistenței vaselor din mușchii în stare de activitate și la potențarea vasodilatației metabolice de la nivelul acestora. Datorită factorilor locali și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
performanțelor organismului, sunt etichetate eustres. Cele inadecvate, insuficiente sau producătoare de reacții comportamentale negative, oboseală sau boală poartă numele de distres. S-a propus diferențierea eustresului de distres în funcție de concentrația plasmatică a hormonilor medulo- și corticosuprarenali. Creșterea numai a adrenalinei circulante, ca factor sensibilizant la efectele tisulare ale hormonilor corticosupranrenali, ar caracteriza eustresul. În distres apare crescută secreția ambelor tipuri de hormoni suprarenali (catecolamine și cortizol), ducând la epuizarea rezervelor energetice și la insuficiența reacțiilor de apărare locală și generală a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]