1,246 matches
-
oniric. Confuzie în care credem ca rezidă chiar punctul de rezistență al nuvelei (deși nu puțini critici i-au imputat tocmai acest "amestec incoerent de realitate și închipuire", considerându-l drept principala cauză a "eșecului"6 cezarpetrescian). Însăși descrierea mediului citadin, cu care se deschide nuvelă, anticipează viitoarea degradare prin eversiune a protagonistului; descindem în același oraș provincial, similar cu cel din Paianjenul negru sau Omul care și-a găsit umbră. Toate, peisaje citadine oferind variante ale unui scenariu spațial prin
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
a "eșecului"6 cezarpetrescian). Însăși descrierea mediului citadin, cu care se deschide nuvelă, anticipează viitoarea degradare prin eversiune a protagonistului; descindem în același oraș provincial, similar cu cel din Paianjenul negru sau Omul care și-a găsit umbră. Toate, peisaje citadine oferind variante ale unui scenariu spațial prin care autorul-regizor intenționează să restituie viziunea unei lumi fizice în prăbușire, care să anticipeze, prin dublare, decăderea lumii psihice. Cezar Petrescu vede, si aici7, orașul că un hibrid monstruos, ca un spațiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
între cele două planuri. Este motivul pentru care incearca, disperat, o nouă, la fel de inutilă tentativă de evadare din această realitate alterată, constituită din aliajul extrem de puternic de real și oniric, de fapt. Fugă de pe moșia campestra și revenirea în spațiul citadin, regăsit la fel de sumbru că odinioară, nu face altceva decât să-i ofere o iluzorie senzație că a scăpat de obsesie. Mai mult, se readâncește în viciul pe care îl vede, iarăși, ca pe o metodă eficace de uitare, de cufundare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
la tradición, comentează cât de uimiți erau prietenii lui când întâlneau referințe metaforice la Buenos Aires în povestiri că La muerte y la brújula. Carlos Fuentes semnalează mai târziu că orice zbor fantastic al lui Borges își are originea în solul citadin al Buenos Aires-ului, așa cum era acesta în copilăria scriitorului. Sábato amintește în 1984, când i se decernează Premiul Miguel de Cervantes 51, un sondaj pe care ziarul francez "Le Monde" îl realizează a cinci scriitori în legătură cu literatura hispano-americană și locul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pentru tango "ceea ce este Cervantes pentru literatură spaniolă". Pentru Gardel poeții scriu poezii ce vor deveni scurte melodrame cu elemente de tragic, satiric sau de reflexie despre condiția umană, dar văzută cu ochii locuitorului din Buenos Aires: dragostea problematică din labirintul citadin, destinul, prietenia, timpul inexorabil, moartea, temele liricii în general și ale metafizicii populare argentiniene în particular: "existența este un vis care are ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai spus, numeroase expoziții personale și a participat la un număr impresionant de expoziții colective, reprezentând adeseori arta noastra și peste hotarele țarii - la Moscova, Sofia și Varșovia, la Ankara și la Cairo, la Alexandria și la Damasc. Peisajele naturale, citadine și industriale, florile și naturile statice, portretele și compozițiile - în special cele cu scene de muncă - sunt temele pe care artistul le abordează cu cea mai mare frecvență. Sub penelul său, materia se transfigurează activ încărcându-se de un lirism
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
reflexe albastre și violete uneori, contaminate de zările adânci în care sunt proiectate. Dar nu numai peisajele ne întâmpină cu o asemenea ambianță cromatică și cu o asemenea încărcătură lirică. Fire de poet, artistul transfigurează în viziuni similare și peisajele citadine (Iașul cultural, Case pe strada Hotin, Peisaj citadin etc.), precum și pe cele industriale (Uzină auriferă de la Zlatna, Remiză singuratică, Iașul industrial ș.a.), ambele categorii tematice conducându-l totuși, într-o masură mai mare sau mai mică la o anume geometrizare
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
adânci în care sunt proiectate. Dar nu numai peisajele ne întâmpină cu o asemenea ambianță cromatică și cu o asemenea încărcătură lirică. Fire de poet, artistul transfigurează în viziuni similare și peisajele citadine (Iașul cultural, Case pe strada Hotin, Peisaj citadin etc.), precum și pe cele industriale (Uzină auriferă de la Zlatna, Remiză singuratică, Iașul industrial ș.a.), ambele categorii tematice conducându-l totuși, într-o masură mai mare sau mai mică la o anume geometrizare a formelor, a petelor de culoare chiar ca
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
compoziția din colecția Pinacotecii ieșene, intitulată La cuptorul Piltz, sau din diverse colecții particulare și de stat (Oțelari, Oprirea materiei cuproase, La cuptorul Lurgi din Zlatna, Granularea cuprului, Agitarea soluției, etc.). Dacă avem în vedere faptul că, pe lângă peisajele naturale, citadine și industriale, pe lângă scenele de muncă și de odihnă în aer liber sau în diferite interioare industriale, Mihai Cămăruț a abordat frecvent în acuarelele sale și o mare varietate de subiecte cu naturi statice și flori (Cană pe fond policrom
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate" în Nicolescu, Basarab, Moartea azi (editor), traducere din limba franceză de Mihaela Fătu, București, Curtea Veche, 2008. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, București, Editura Minerva, 1971. Vancea, Viola, Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, București, Piața Scâteii 1, Editura Eminescu, 1980. Vartic, Mariana, Anton Holban și personajul ca actor, București, Piața Scânteii 1, Editura Eminescu, 1983. Vax, Louis, L' art e la littérature fantastiques, Paris, Presses Universitaires de France, 1963. Opere
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de suferinți,/ Ce mi-i lăsară din bătrâni/ Părinții din părinți. Dacă am semnalat atmosfera eminesciană, se impun și câteva amendamente. În mod categoric, romancierul Camil Petrescu nu este preocupat de descrierile de natură, adeziunea sa la proza de factură citadină îl îndreptățește să evite un atare subiect. Și totuși, în puținele cazuri când natura pigmentează paginile sale, fragmentele dobândesc un anume farmec eminescian. Iată un peisaj eminamente romantic, constituit dintr-o enumerație polisindetică și care amintește de tabloul fabulos din
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
oricărui lucru. Ironia dezvoltă în noi, mai întâi, un fel de prudență egoistă care ne face imuni față de exaltarea compromițătoare și împotriva extremismului sentimental..."347 În sfârșit, din aceeași perspectivă strict a cochetării cu "artele", interesul lui Fred pentru primenirea citadină bucureșteană nu este deloc întâmplătoare, ci voluntară oferă indicii pentru cititorul/privitorul avizat (v. fragmentul în care este descris traseul preferat prin București pe lângă locurile unde "se deschide o stradă nouă"348 și "casa căreia i se ridică acoperișul"349
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
grotești ...” Deasupra fondului împrumutat mai naiv, mai simplu, trebuie să se înalțe personalitatea de o alcătuire bogată, mai fină, mai complicată a artistului. Așa au înțeles artiștii mari inspirarea dim popor”. În continuare revendică dreptul de existență pentru o literatură citadină: „De ce numai ce e la țară ar fi adevărat românesc ? Dar n-avem și viața noastră orășenească, nu găsim și în oraș ceva caracteristic, ceva care să aibă dreptul să fie trecut în artă?” Ovid Densusianu denumește și denunță defectele
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
se întâmplă în Alger, Rabat, Marrakesh, Fes, Tripoli, Tunis, Cairo, Damasc, Homs, Riyad, Mecca, Masqat ș.a. În toate aceste orașe, planul haotic este prost adaptat la condițiile traficului modern, uneori fiind chiar o piedică în calea dezvoltării armonioase a spațiului citadin. De aceea, în unele state, autoritățile au adoptat soluția “tăierii” unor noi artere moderne, mai largi, prin mijlocul țesutului urban întortocheat, procedură aplicată la Tripoli, Tunis, Bagdad, Damasc, Ryad, Dubai, Masqat. Planul rectangular, caracterizat printr-o rețea de străzi perpendiculare
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
mai săracă, a făcut ca acest Liban periferic și această cantonizare să se regăsească în structura cartierelor defavorizate din Beirut. Petromonarhiile din peninsula arabă au cunoscut o urbanizare accelerată în ultimele decenii în urma dezvoltării economiei petroliere. Arabia Saudită cunoaște o societate citadină de dată recentă, caracterizată printrun model spațial urban cu orașe de mari dimensiuni situate pe litoral sau ancastrate în plin deșert. În celelalte state arabe, radical transformate după șocul petrolier, situația evoluției rural/urban este similară. În Irak creșterea masivă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
și sistemului de prețuri adoptate în ultimele decenii mai ales în statele bogate petro gazeifere, care au folosit importantele dividende petroliere pentru susținerea importurilor agricole și nu pentru investiții în ameliorarea sistemelor productive proprii. Practica subvenționării produselor alimentare la consumatorul citadin (prețuri subvenționate) și nu la producător, a creat o spirală a dependenței de importurile agricole. Degradarea patrimoniului funciar datorită eroziunii solurilor, despăduririlor și suprapășunatului în stepele semideșertice, constituie de asemenea amenințări la adresa unui cadru natural și așa fragil, accelerând restrângerea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
Bârzoience, despre care învățam la școală că reprezenta ridicolul clasei exploatatoare și disprețuitoare de popor, maimuțărind maniere franțuzești. Ca orice pescar serios, bunicul evita malul dinspre oraș (unde se afla debarcaderul și de unde plecau spre traversarea lacului sau făceau "trempette" citadinii) astfel încât înotătorii erau pentru mine elemente ale unui spectacol, niște "chestii" care agitau apa la distanță, nu le vedeam niciodată chipurile, puteam bănui sexul și vârsta după morfologia corporală și după aspectele cinetice ale imaginii lor și care de obicei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mare efect sunt descrierile (cu etimonul într-o memorie afectivă intensă) de peisaje și locuri (Torino, Roma și împrejurimi), reliefuri și spații periferice, deșertice, misterioase prin cromatica și vibrația lor de sfârșit de lume. Nu lipsesc interioarele, barurile, trenurile, climatul citadin, siluetele crepusculare, portretele eficiente prin simbol și obsesie. Se cuvine totuși să revenim la istoria apariției romanului Petrol, ce ne este detaliată de nota filologică a lui Aurelio Roncaglia, îngrijitorul ediției italiene de la Einaudi, 1992. Aflăm că acest manuscris, parvenit
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Laurențiu, Ioanid Romanescu, Nichita Danilov, Emil Brumaru, cărora, în funcție de vârstă, afiliere, gust sau interese, li se adaugă și alți câțiva poeți, oricum mult prea puțin numeroși atât în raport cu celelalte mari orașe ale poeziei, București, Cluj, Timișoara, Brașov (de alte nuclee citadine nici să nu mai vorbim!), cât și cu realitatea de fapt a liricii ieșene. La ora actuală, "dulcele târg" bahluvian adăpostește mai bine de două sute de autori de cărți subintitulate poeme, versuri, poezii sau stihuri. Adăugându-le cei aproape o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
așteptărilor, această a doua secțiune a cărții, Emoția orașului, nu conține decât puține poeme ale "marelui oraș". În fapt, exceptând primele texte (Când străzile marelui oraș visează câmpii nesfârșite, Somnul orașului, Amiaza orașului respectiv Și dacă, totuși), în care mediul citadin este surprins în note simboliste sau expresioniste apăsate, dar și trimiterile sugestive la imaginarul tehnic al polis-ului din alte poeme (vă rog, ***), ciclul întreg este mai degrabă consacrat emoției poeziei, deprinse, de bună seamă, de tânărul Nicolae Manea odată cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
doua a secolului al XIX-lea, femeile încep să iasă tot mai mult din cercul lor obișnuit, manifestându-se tot mai activ în acest spațiu. Scenă la teatru Teatrul, în tradiția franceză, a făcut întotdeauna parte din viața mondenă a citadinilor. Mersul la teatru a devenit în românul francez unul dintre motivele frecvente, mai ales începând cu secolul al XVII-lea. Verva și agitația de teatru îmbinate cu piesele de succes ale timpului, tot ce se întâmplă pe scenă și în
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
deschidere a lumii, se întrepătrund tot mai mult. Ne propunem să urmărim aceste fenomene în societatea franceză și repercusiunea lor asupra femeii pariziene. Metropola este stratificata în sferele aristocrației, burgheziei înalte, mijlocii și mici și a clasei a treia. Universul citadin se caracterizează printr-o multiplicare a rolurilor fiecărui individ 338. Fiecare societate concepe și condiționează rolurile sociale ale femeilor și bărbaților într-un anumit mod. Atunci când suntem în reprezentare în fața altora, suntem prinși în jocul social și jucăm roluri dinainte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
carnaval) cu condiția să scoată în evidență anumite avantaje ale siluetei, care au rămas în urmă până acum. Femeile rivalizează între ele în privința modei și stilului, la fel de mult ca în privința frumuseții sau amantului. Modă este, in geneză să, un fenomen citadin. Până la jumatatea secolului al XIX-lea provincia a fost destul de rezistență, în marea ei majoritate, la evoluțiile toaletelor. În jumătatea a doua a secolului însă, modă molipsește chiar și cele mai conservatoare paturi, precum cele religioase. Aici haină este simbol
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
par leș grands couturiers du règne" [Zola, L'Argent, p.29]. Femeile cele mai extravaganțe tind să se singularizeze și prin toaletă lor. Clorinde, care rivalizează cu bărbații în ambițiile sale politice, are și în toaleta detalii masculine 397. Femeia citadina rămâne în orice circumstanțe elegantă, chiar si îmbrăcată în doliu: "Hélène venait, pour la première fois, de quitter le deuil. Elle portait une robe grise, garnie de nœuds mauves" [Zola, Une page d'amour, p.78]. Îmbrăcămintea este un cod
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din secolul al XVIII-lea este într-un anume fel un actor care pretinde că prezintă natură să și emoțiile sale în public, dar se mulțumește de fapt să le reprezinte. Diderot explică faptul în mod clar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]