105,754 matches
-
ziar să devină o experiență fundamentală pentru un film sau pentru o carieră. Alteori, desigur, stimulentul poate fi Dostoievski. În rest, problema cu cititul cred că se pune la toată lumea în aceiași termeni: se pare că e mai bine să citești decît să nu citești. Vreți să spuneți că Filantropica a răsărit dintr-un articol de ziar? Parțial da, dintr-un articol de ziar, în care se descria un personaj real, a cărui afacere lucrativă constă în a compune texte pentru
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
experiență fundamentală pentru un film sau pentru o carieră. Alteori, desigur, stimulentul poate fi Dostoievski. În rest, problema cu cititul cred că se pune la toată lumea în aceiași termeni: se pare că e mai bine să citești decît să nu citești. Vreți să spuneți că Filantropica a răsărit dintr-un articol de ziar? Parțial da, dintr-un articol de ziar, în care se descria un personaj real, a cărui afacere lucrativă constă în a compune texte pentru cerșetorii profesioniști - deci, un
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
Luminița Marcu Nu sînt prea multe femei în sistemul literar actual de soiul Martei Petreu. Am citit mai demult despre cum a reușit de una singură, la capătul unor insistențe incredibile, să înființeze o revistă, să-și împlinească deci concret și durabil un vis vechi. Revista o știm astăzi cu toții și, chiar dacă nu întotdeauna sîntem de acord
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
despre cum a reușit de una singură, la capătul unor insistențe incredibile, să înființeze o revistă, să-și împlinească deci concret și durabil un vis vechi. Revista o știm astăzi cu toții și, chiar dacă nu întotdeauna sîntem de acord cu ce citim acolo, e o revistă vie și nu e doar o revistă. O mulțime de cărți cu personalitate au apărut în Biblioteca Apostrof, cărți care, pe lîngă subiectele de multe ori incendiare, au un ceva al lor specific, sînt obiecte compuse
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
de teză de doctorat, scris în 1991, deci cu zece ani înainte de eseurile care îi urmează, toate scrise în 2000-2001. Stilul doctoral se simte, dar, mult mai important din punct de vedere editorial, dă o anumită greutate celor ce se citesc după. în acest prim capitol se discută despre sofistica lui Eugen Ionescu așa cum apare în Nu și în articolele publicistice din tinerețe, dar și în textele dramatice. Autorul se înscrie de bunăvoie și de la început în linia manieristă a culturii
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
în textele dramatice. Autorul se înscrie de bunăvoie și de la început în linia manieristă a culturii europene, în făcut, în artificial, și mai cu seamă într-un fel de amoralitate care-i permite jocul cu atitudini contradictorii. Eugen Ionescu e citit în paralel cu textele marilor sofiști și ceea ce noi percepem astăzi la suprafață ca fiind gestica teribilistă a tînărului nonconformist e raportat la o întreagă tradiție filosofică: "Componentele manierist-sofistice din opera lui Ionescu sînt de două feluri: în primul rînd
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
de muzică din toate genurile. A dirijat orchestre, coruri, operă și un concert de jazz, alături de formația lui Sile Dinicu. A concertat în toate țările est-europene, în Germania, Spania, Venezuela, Cuba, Belgia, Turcia, Norvegia. Comuniștii l-au acuzat că nu citește marxism, ci romane polițiste. A fost criticat, chemat la Securitate, retrogradat, dat afară, rechemat, dar nu și-a schimbat nici stilul, nici convingerile. Nonconformist și plin de umor, Emanuel Elenescu consideră că relația dirijor-orchestră trebuie să fie una pretențioasă, dar
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
cântăm: "Ce mai faci tu, mă, Marine?", la care bașii răspundeau: "Iată, nu mai pot de bine." La care eu adăugam: "Așa un bine să aveți acasă!" N-aveau oameni, că altfel putrezeam în închisoare. N-aveau dirijori care să citească partitura la prima vedere. Acum dirijorii învață pe casetofon... Democrație înseamnă că fiecare își vede de treaba lui Care sunt perspectivele României? România are nevoie de oameni care să facă o politică foarte abilă. Noi suntem o insulă de latinitate
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
de dinți. Am mâncat acolo în fiecare zi o omletă despre care am aflat pe urmă că era din ouă de broască țestoasă! N-am văzut găină acolo, nu exista! Nici câini n-am văzut. I-or fi mâncat. Precis! Citind memoriile dv., două lucruri frapează în mod deosebit. Mai întâi, faptul că îi vorbiți de bine pe marea majoritate a celor pe care i-ați cunoscut și se înțelege că ați avut relații cordiale cu toți. Să vă spun ceva
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
copleșit de premii după 1995, când a publicat romanul Cititorul , este astăzi tradus în 35 de limbi și ecranizat la Hollywood "cu Juliette Binoche în rolul principal". Titlul traducerii nu exprimă, de fapt, conținutul germanului Der Vorleser, "cel care îi citește cu voce tare altei persoane", titlu lămurit corect, dar printr-o parafrază, de Dumitru Radu Popa în postfața numită Cel care îi citea. într-adevăr n-ai cum să traduci în limba română ceea ce, în germană, exprimă tot conținutul romanului
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
Binoche în rolul principal". Titlul traducerii nu exprimă, de fapt, conținutul germanului Der Vorleser, "cel care îi citește cu voce tare altei persoane", titlu lămurit corect, dar printr-o parafrază, de Dumitru Radu Popa în postfața numită Cel care îi citea. într-adevăr n-ai cum să traduci în limba română ceea ce, în germană, exprimă tot conținutul romanului: povestea de iubire a unui tânăr îndrăgostit de o femeie mai în vârstă, un fel de Frau von Stein analfabetă, căreia îi citea
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
citea. într-adevăr n-ai cum să traduci în limba română ceea ce, în germană, exprimă tot conținutul romanului: povestea de iubire a unui tânăr îndrăgostit de o femeie mai în vârstă, un fel de Frau von Stein analfabetă, căreia îi citea cu voce tare marile opere ale literaturii germane după inițierile în amor. Peste acest debut de Bildungsroman cade ca o ghilotină adevărul războiului: iubita era o fostă criminală, paznică de lagăr, care ajunsese în această situație tocmai pentru că fusese analfabetă
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
această femeie, care ar fi putut fi un om esențialmente bun, o unealtă a răului. Iubirea și lecturile o transformă, după proces, în închisoarea pe viață, unde tânărul care o adorase cândva continuă să-i trimită casete pe care îi citește cu voce tare marile opere ale literaturii universale. Femeia învață să scrie, învață să citească, dar, fără a mai putea depăși alegerea ei greșită, deschiderea ochilor - înțelegerea vinovăției - o duce la sinucidere. Ce anume face din romanul lui Schlink o
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
Iubirea și lecturile o transformă, după proces, în închisoarea pe viață, unde tânărul care o adorase cândva continuă să-i trimită casete pe care îi citește cu voce tare marile opere ale literaturii universale. Femeia învață să scrie, învață să citească, dar, fără a mai putea depăși alegerea ei greșită, deschiderea ochilor - înțelegerea vinovăției - o duce la sinucidere. Ce anume face din romanul lui Schlink o carte imposibil de lăsat din mână? Nu numai erotismul "curat", puternic, care pune mai presus
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
învață. O cunoștință mai veche este Basarabia (literatură, artă, cultură), mensual coeditat de Uniunile de Scriitori din România și Republica Moldovenească al cărui redactor-șef este dl Nicolae Popa. Numărul 1-2 pe 2002 cuprinde destule pagini, cum se spune, de citit. În fine, Sud-Est, artă, cultură, civilizație este o frumoasă grafic revistă consacrată celor trei domenii la care se referă titlul, redactată de d-na Valentina Tăzlăuanu. Printre semnatarii numărului 1 din 2002, Eugen Coșeriu, Umberto Eco, Michel Foucault, chiar dacă nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15360_a_16685]
-
în mîna poștașului și deschide iute coletul. Privește, iar în colet - un borcănel cu cenușă și un răvaș: Asta e tot ce-a rămas din soțul Dumneavoastră". Soția nu poate să înțeleagă nimic. Zgîlțîie borcănașul, îl privește la lumină, a citit de șase ori scrisorica, în sfîrșit a înțeles care-i treaba, s-a tulburat groaznic. Nevasta profesorului s-a tulburat foarte tare, a plîns vreo trei ore și s-a dus să îngroape borcănașul cu cenușă. L-a învelit în
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Ci pentru că noul cititor nu mai suportă deghizarea, fardarea inutilă a literaturii, așa cum se făcea ea cîndva, în alte vremuri. Țepeneag a avut o ieșire benefică din literatura română, pentru că, iată, avem în față un roman, Maramureș, care poate fi citit și comentat fără a decoda vechi reflexe "esopice". Țepeneag se arată neașteptat de vioi, de plin de viață, atunci cînd vine vorba de ficțiune de dimensiuni mari (sau chiar foarte mari - Maramureș face parte dintr-o trilogie, poate chiar tetralogie
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
doar români... O problemă extrem de interesantă apare enunțată original în roman. Este vorba despre diferența dintre cărțile populare și propriile cărți. Personajul-autor urcă într-un autobuz 52 din Paris și simte o mare frustrare: nu și-a luat nimic de citit, iar restul pasagerilor sînt cufundați în lectură. Se citește și L'Equipe, și La Nouvelle Héloïse. Orice merge citit, se pare, în mijloacele de transport în comun (Borges citea Dante în tramvai, nu-i așa?). Lipsa unei cărți într-o
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
în roman. Este vorba despre diferența dintre cărțile populare și propriile cărți. Personajul-autor urcă într-un autobuz 52 din Paris și simte o mare frustrare: nu și-a luat nimic de citit, iar restul pasagerilor sînt cufundați în lectură. Se citește și L'Equipe, și La Nouvelle Héloïse. Orice merge citit, se pare, în mijloacele de transport în comun (Borges citea Dante în tramvai, nu-i așa?). Lipsa unei cărți într-o astfel de ambianță provoacă aproape atacuri de panică - pînă
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
și simte o mare frustrare: nu și-a luat nimic de citit, iar restul pasagerilor sînt cufundați în lectură. Se citește și L'Equipe, și La Nouvelle Héloïse. Orice merge citit, se pare, în mijloacele de transport în comun (Borges citea Dante în tramvai, nu-i așa?). Lipsa unei cărți într-o astfel de ambianță provoacă aproape atacuri de panică - pînă la urmă se scotocește prin buzunare, găsește o scrisoare de la o prietenă mai veche și se cufundă în lectură. în
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
de consum și cea artistică. Autorul păstrează distanța de prima deși s-a depărtat vizibil și de a doua ipostază. Singura grijă care pare să-i fi rămas este aceea de se feri de categoria "romane de gară sau de citit în tren, romane pe care le uiți pe plajă ori la dentist". În mod clar, Țepeneag și-a redefinit proza după reguli mult mai pragmatice. Și-a declarat de altfel noua orientare în cîteva interviuri. A scris în franceză din
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
Dan Dediu Un om care a citit toate cărțile privindu-le suveran și mergând pe vârful picioarelor prin lume, prin biblioteci și prin propriile sale lucrări. Anatol Vieru Profesorul Despre Dan Constantinescu am scris în repetate rânduri. Revin acum, când se împlinesc nouă ani de la moartea sa
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
să fie și... "doamna brună din sonete"), cu marile beții de bere (viciu împrumutat de la danezi) atât de necesare ca... "leac contra ciumei", cu mestecarea, la spectacole, de cîrnați uscați, pe post de dropsuri și chips, cartea lui Burgess se citește ea însăși ca literatură. Pline de umor sunt observațiile asupra portretului pictat la câteva decenii după moartea lui Shakespeare, din relatările-amintiri ale unor contemporani (mulți au astfel de portrete, inclusiv Tudor Vladimirescu a fost "zugrăvit" la douăzeci de ani după
Povestiri sau poezii? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15381_a_16706]
-
deconspira finalul romanului) cel care învinge necunoscutul și moartea, cel căruia îi e dat să vadă Cartea este cel mai puțin în măsură să-i deslușească taina: lui Gauche, înlănțuirile de semne nu-i spun nimic de vreme ce el nu poate citi. A nu ști carte devine astfel a nu afla Cartea. Băiatului căruia îi fuseseră refuzate în același timp știința scrisului și darul vorbirii își capătă glasul la contactul cu magicul obiect ascuns printre ruinele mănăstirii. I se păruse totdeauna că
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
seară, singura dată cînd am asistat, într-un teatru, la următorul fenomen: un spectacol - excepțional! - se încheie, iar sala privește înmărmurită, incapabilă să aplaude! Lumea s-a ridicat și a ieșit într-o tăcere totală... Mai tîrziu, în studenție, am citit voluminoasa piesă a lui Hochhuth (jucată în premieră la Berlin, în 1963, și însoțită de vii polemici încă de la lansare); un text, fără îndoială, impresionant, dar mai degrabă literar-istoric-filosofic decît propriu-zis teatral. Spunea autorul: "Am ales teatrul și nu romanul
Restul nu e tăcere by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15405_a_16730]