811 matches
-
vișin și vântul răsucea fețele de masă și se pierdea peste străzile mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor curioase, care priveau prin gard. Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite. Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
simțit sângele cald în palme, o dată parcă m-a fiert... -Lam lăsat acolo și, de câte ori văd de atunci porumbei, îmi aduc aminte de ăla. Caut unu la fel, cu gâtul alb și mătăsos, cu ochiul ca o mărgică, să-mi ciugulească din palmă și să-l aud noaptea: gu-rrruuuu, gu-rrruuuuu. Știu și să le descânt, ehei, îi aduc cu vorbe la cuibarul meu și-i fac să se înmulțească. Aș putea să trăiesc din asta, dar nu mă lasă meseria... Cădea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ia uitați-vă, bă! Strângea din dinți și încorda mușchiul betegit, făcând să joace boabele de plumb sub piele. - Până să plecați, ascultați la mine. - Ce e? întrebase Oacă. - O să dăm gaură la o biserică, s-avem și noi de ciugulit până una-alta. O dată s-a-ngălbenit Gheorghe, că el era credincios. Nicu 1-a văzut. - Ce-ți veni, Treanță? Codoșul nu spuse nimic. ' Lunganul le povesti cum pusese geana pe un lăcaș de la Sfântul Gheorghe, făcut de rege, biserică arătoasă, așezată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în prăvălie și a chemat oamenii împrejur: - Ce vreți, fraților, să beți? Azi plătesc eu! Se mira Chirică, se mira Ilie. N-au zis nu. Afară rămăsese uitată căruța, goală, cu ușile vraiște. În ea intrau brabetii Cuțaridei, gureși, să ciugulească și ei firimiturile rămase din pomana lui Mielu. Târziu, aproape de miezul nopții, -lau urcat în droașcă, de subsuori, doi ceferiști. Mielu era țeapăn și râdea prostește. N-a fost nevoie să dea în cal. Acesta știa drumul singur. 175 Numai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
beregată. Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o săptămână înlemnise lângă uluci... Croitorul 1-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. -Lau dus ucenicii lângă baltă. Ceata s-a risipit, iar pe dulău -lau ciugulit ciorile. I-au lăsat doar blana bogată. Din inima lui neagră mâncase o cățea. "Rudele" lui Bică- Jumate Mulțimea privea tăcută și neclintită ferestrele casei de peste drum. Femeile, atât de vorbărețe altădată, nu scoteau un cuvânt. Geamurile negre, cu perdelele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de ziuă. Prin fereastra murdară se vedea cerul mototolit. Îi cărară în pivniță. I-au mai ținut o săptămână, mai neînfricați, să le treacă arsurile. Pe urmă, tot comisarul i-a chemat: sta crăcit în scaunul lui și mânca struguri, ciugulea câte un bob și plescăia din buzele groase. - Cum e, băieți? i-a întrebat din ușă. Abia se țineau pe picioare de teșmeniti ce erau. Gheorghe, slugos, lipi călcâiele betegite și răspunse pentru amîndoi: - Bine, cum să fie? Să trăiți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lăsat? - Petrecea cu hoții. - Și n-a băgat de seamă? - Da de unde! fi cântă lăutarii. Ușurată, muierea 1-a așezat să-i guste mâncarea. Era flămând pungașul. Știa gagica să trăiască. Pe masă, stăteau câte bunătăți și vinul starostelui. A ciugulit și ea puțin. Se uita mai mult la el. De când îl plăcuse, și-acum d avea alături! Cel tânăr mușca dintr-un hartan de pasăre. Avea gura unsă de grăsime și îi sclipeau ochii când apuca paharul. Râdea fără să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
avanseze un pic. Mi se părea că nu te-ar deranja deloc dacă am face-o. — Dacă n-am mâncat nimic, nu înseamnă că... Când o tipă declară că e dependentă de biscuiții cu unt și după aceea abia dacă ciugulește câte ceva, de parcă ar mânca talaș... ei bine, concluzia e una singură. Și ți-am fumat două țigări. Dacă m-ai fi cunoscut mai bine, acela ar fi fost ultimul indiciu. — Trebuie să țin chestia asta minte, pentru viitor... Oricum, înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
persoane interesate care aveau legătură cu spectacolul se aflau într-o Patisserie Bliss, la Angel, bând capuccino și mâncând cornuri cu ciocolată. Eu îmi comandasem unul cu brânză și roșii, dar atunci când l-am primit n-am putut decât să ciugulesc din el, fiind prea agitată. Îmi pierise cu totul pofta de mâncare. În curând aveam să merg la culcare. Dacă aveam noroc, poate-mi trăgea cineva un glonț în cap înainte să mă arunce la groapa de gunoi. Sophie întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dat de mâncare. ARTUR: Nu trebuia. GUFI: Am greșit... Am crescut trei șerpi la sânul meu. Era cât pe ce să mă sugă de viu. Trei scorpioni. N-o să mă credeți, dar i-am îngrijit ca pe copiii mei... Au ciugulit din palma mea, i-am învățat ce e binele, frumosul... I-am învățat să răspundă, să spună da... Nu știu unde am greșit cu ei. ARTUR: Poate sunt nătângi din naștere. GUFI: Oare? ARTUR: Mai sunt cazuri. GUFI: Bruno, ia spune lu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
o tai... Simțeam ceva greu în mâna dreaptă și în lama cuțitului și atunci dintr-o dată pâinea s-a tăiat singură... PARASCHIV: Cad. MACABEUS: Ce să însemne asta? Și chiar atunci au venit două păsări negre și au început să ciugulească fiecare din câte o jumătate și se făcea că păsările mâncau și din când în când se uitau una la alta... așa cum ne uităm noi acum... Ce să fie asta? PARASCHIV (Urlă furios și isteric.): Cad. MACABEUS: Atunci m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nici n-o putem vedea cu ochiul liber... De aceea e atât de ușoară. IOANA: Pentru că n-o putem vedea? HAMALUL (Lovind cu mâinile într-un agresor invizibil.): Hâși! Hâși! Spurcate! Pleacă! Domnule, luați-o de pe umăr de la mine... îmi ciugulește din umăr... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Încercând să-l scoată pe GRUBI de sub bancă.): Gata, a plecat... S-a dus... Ridică-te, Grubi, trebuie să ne pregătim și noi... HAMALUL (În transă.): Gata? Plecăm? IOANA (Sărind, fericită, în sus.): Plecăm! Plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vechi Blériot, dar avea - și citez din nou - un motor „voltaic“. A zburat numai În visurile lui - și ale mele. În perioada războiului, a lansat o miraculoasă hrană pentru cai sub forma unor turte, un fel de galettes (din care ciugulea și el și le oferea și prietenilor câte o Îmbucătură), dar majoritatea cailor au rămas credincioși ovăzului lor. A făcut trafic cu multe alte patente, toate fanteziste, și era Îngropat În datorii când a moștenit o mică avere, În urma decesului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
opresiune. O umbră uriașă Începea să Învăluie câmpurile, stâlpii de telegraf bâzâiau În tăcerea din jur, iar vietățile care ies noaptea după hrană escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia agale un semicerc, apoi Întinzându-și din nou gâtul și din nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mesei din bucătărie. Făcusem adevărate eforturi în ultimele două săptămâni să gătesc meniuri decente și insistasem să stăm toți trei la masă și să le mâncăm; fusese foarte ușor ca, după plecarea lui Charlie, să ne facem obiceiul de a ciuguli sau de a mânca la ore diferite în fața televizorului. Terminam o porție de spaghete bolognese-Sally ieșise într-un pub cu niște prieteni -, iar Ben se uită la mine peste masă și-mi zâmbi puțin înainte de a se întinde și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la tine acasă. M-am străduit totdeauna să înțeleg femeile pentru care oglinda nu înseamnă nimic altceva decât strada sau o vizită. Trebuie să-ți facă plăcere să te privești. Sorbi din ceașcă, o umplu din nou cu frișcă, apoi ciuguli o stafidă din miezul pufos. ― N-ai idee, Mirciulică, pe cine am cunoscut astăzi! Nu, oricât te-ai strădui, asta n-ai s-o reușești. Închipuiește-ți, chiar pe mister Stanley căruia i-am scris de-atîtea ori. Dacă nu mă înșel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii de spinarea femeii. Valerica Scurtu rămase cu degetul în orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul. Începu să plângă. Melania Lupu suspină ușor. Pe buze îi alunecă un zâmbet de gheață. Bătrâna ciugulea drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Vărsă un pic de alcool: Să le fie țărâna ușoară. Făcuseră cumpărături înainte de a se întoarce acasă. Fiecare își păzise pachetele, iar acum mâncau în hol, păstrând distanțe mari și privindu-se circumspect. Melania Lupu, la un capăt de masă, ciugulea delicat dintr-o indiană cu frișcă. La celălalt, Grigore Popa ungea unt pe pâine și bea suc de roșii. Sculptorul ținea mâncarea pe genunchi. Se descurca perfect, era evident că-i obișnuit cu mesele încropite. Isprăvi primul și făcu hârtiile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
până când au rămas fiecare cu câte doi hamburgeri de patru ori mai mici decât unul obișnuit. Era mai puțină mâncare decât i-ai da unui ștrumf. Este singura mâncare de tip junk food din oraș care nu Îngrașă, spuse Lauren, ciugulind din carne. Super-micșorează-mă. —Mmm, zise Tinsley, sorbind din șampanie. Treaba e că nu vreau să te bag În ceață, Sylvie, dar ar trebui să fii paranoică. Asta nu Înseamnă că există cu adevărat ceva În legătură cu care să fii paranoică. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
școală și s-a întors în comuna natală unde locuia împreună cu părinții. De atunci nu l-a mai întâlnit și nu a mai auzit nimic despre el. Acum, în regiment, își făcea mereu de lucru pe lângă niște ofițeri, cărora le ciugulea câte ceva din palmă. Din fericire, acest Spânu Neculai făcea parte din alt pluton, alt divizion și avea o cu totul altă specialitate militară. De câte ori, întâmplător sau intenționat, îi ieșea în cale, rămânea cu o senzație neplăcută, în special datorită ochilor
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un fel specific de a discuta cu cineva. Nu se uita niciodată în ochii interlocutorului, pentru simplul fapt că, atunci când discuta cu o altă persoană, ticluia câte o poveste care să pară cât mai credibilă, cu scopul de a mai ciuguli ceva mărunțiș. Așa se făcea că în cursul unei luni, dacă dădeai dovadă de slăbiciune și te potriveai lui, te mai ușura de încă douăzeci-treizeci de lei pe puțin, bani pe care nu ți-i mai înapoia niciodată. La fiecare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se minuna ea, când îl zărea, sus pe o cracă, cu penajul colorat de o rară frumusețe. Visa și ea în felul ei și singurătatea îi era străină. Își petrecea ziua scotocind prin liziera de la marginea pădurii, curioasă și surâzătoare... ciugulind mure ori smeură în smeuriș... sau, cățărându-se cu o sprinteneală și îndemanare de maimuțică, după fructe de pădure... Un sturz își luă zborul dintr-un stejar, arătandu-și în soare penajul măsliniu punctat în alb și negru. Ea îl petrecu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
are cu cine angaja o convorbire, a continuat: "Și ce faci tu acolo, măi piciule?" Eu acolo ascult cum cântă lumea, fentez pe mama și pe Nineta, plec, mă rătăcesc printre doamnele care așteaptă să le fie sfințite pomenile, mai ciugulesc una-alta, că-i slujba lungă, iar ascult și abia aștept să cânte corul, la final, ca să văd cât de bun sunt... Dar ce ai tu, piciule, cu povestea asta a corului?... Am, pentru că nu-mi place cum cântă corul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
În registrul unei firme și totuși cuvintele pe care le scrisese el, Q.C. Savory, fostul băiat de prăvălie, aveau un efect pe care nici cea mai grea muncă pe-un scaun de birou n-o putea obține. Și, În timp ce ciugulea din pește și se uita pe furiș la Janet Pardoe, se gândea nu la veniturile curente, la drepturi de autor și procente din vânzări, nici la cititorii care plângeau la patosul său sau râdeau la umorul lui În dialect, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cri”... vezi că în lumea animalelor - din care facem parte și noi - lucrurile sînt destul de încurcate... dacă eu sînt ham iar ea e mac, eu o fugăresc pe ea... dar dacă ea e mac iar eu cri, atunci ea mă ciugulește din iarbă... ei, atunci se pare că trebuie să ne hotărîm cum stau lucrurile. Pînă una, alta, ne-am decis că sîntem amîndoi un fel de piloți de avioane. Am devenit MIG-uri, metafore la zborul ca aspirație și adevăr
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]