797 matches
-
desigur un lucru rău. Sunt țări, unde așa ceva ar înfățișa o stare de mizerie și de umilință. Când m-am întors de sus, unde am avut priveliștea depărtată spre Sudeți și am intrat din nou în târg, am văzut vrăbii ciugulind într-un cotlon al uliței, fărâmături depuse de o mână caritabilă. Este obiceiu aici ca toate fărâmăturile dela masă să se strângă cu grijă și să fie puse la dispoziția păsărelelor. De aceea mierlele și vrăbiile cu care m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bate 12 în turnul cu cei doi soldați romani care bat cu ștangă de fier în clopotul cel mare orele, hulubii cetății se adună în piață ca să-și primească de la administrație rația zilnică de grăunțe. Unii vin la cunoscuți ca să ciugulească din palmă. Ce vor fi spunând guguștiucii (porumbei sălbatici) cu gângăvirile lor monotone? La Split, palatul lui Dioclețian cetate enormă, astăzi lamentabil degradată. Poporul de rând și-a făcut salaș în toate încăperile, împărțindu-le, dărămând și aranjând locuinți după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără curmare în grădina castelului împărătesc”. Apariția ei se conturează ca un act volitiv, al sacrului donator pentru eroul cu puteri întemeietoare: „...într-o bună zi, stând la umbra unui stejar cu oile, vini în fața lui o pasăre și tot ciugulește și tot ciugulește șî el sî uitî la pasărea ceaia da cam o prins dragosti di ea. Parcă pasărea-i făcea ochi dulci și el tăt sî ducea s-o prindî” (Bălți - Basarabia). Tărâmul zânei atrage feciorul în spațiul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
grădina castelului împărătesc”. Apariția ei se conturează ca un act volitiv, al sacrului donator pentru eroul cu puteri întemeietoare: „...într-o bună zi, stând la umbra unui stejar cu oile, vini în fața lui o pasăre și tot ciugulește și tot ciugulește șî el sî uitî la pasărea ceaia da cam o prins dragosti di ea. Parcă pasărea-i făcea ochi dulci și el tăt sî ducea s-o prindî” (Bălți - Basarabia). Tărâmul zânei atrage feciorul în spațiul inițiatic silvestru, potențat aici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe motive politice, economice, de amor, invidie... sau chiar fără motiv. Îmi amintesc în acest context de sărmanul Prometeu care era "asasinat" zilnic de vulturul marelui Zeus (nu al lui Zeus național, care n-are vulturi în echipă), care îi ciugulea "la comandă politică" ficatul. E remarcabilă motivația în acest caz, conform poetului Marin Sorescu întrebat de Prometeu de ce-l ciugulește, vulturul a răspuns: "D'aia"! Pe plan național la asasinatele petrecute "pe-un picior de plai, pe-o gură de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
era "asasinat" zilnic de vulturul marelui Zeus (nu al lui Zeus național, care n-are vulturi în echipă), care îi ciugulea "la comandă politică" ficatul. E remarcabilă motivația în acest caz, conform poetului Marin Sorescu întrebat de Prometeu de ce-l ciugulește, vulturul a răspuns: "D'aia"! Pe plan național la asasinatele petrecute "pe-un picior de plai, pe-o gură de Rai", motivația a fost diversă: econo-mică în cazul ciobanului moldovean din balada "Miorița" "că-i mai ortoman, c-are oi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
atât mai mult. Să-i vadă lumea că muncesc. O babă cu piciorul în gips pe un scaun de pe iarba șanțului. În jur circulă șase curci. Sau șapte. Și un rățoi. Pe rățoi aflăm că îl cheamă Donaldinho. Rățoi deștept. Ciugulește gipsul babei. Îl cloncăne. Nea Ilie, Giudi, Țoc, Mățău, Cârlig, Mosor, Tilică, Mâr, Adrienuș, Lenți. Un trib. Plus Ninel, care a terminat de afumat niște șunci. O masă. Se joacă table. Beau. Trăscău. Genocid. Te-am chelit/gogit se aude
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În viața sexuală - și de unde Încep? Căci anormalul se găsește În normal, pretinde Remy de Gourmont. (Am citit cândva poves tea [aceea] din O mie și una de nopți cu femeia cea frumoasă, frumoasa frumoaselor, mândra mândrelor, care ziua abia ciugulea, cu gurița ei fragedă, câte un bob de pilaf, iar noaptea se ducea prin cimitire, dezgropa cadavrele și se hrănea din carnea lor.) Ca o ultimă supoziție, dintre atâtea, unele mai nevalabile decât altele: neliniștea sexuală a acestor femei și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din trei elemente: tizic, tulpini de floarea-soarelui și de bumbac. Tizicul și tulpinile de bumbac se aflau complet sub stratul de zăpadă. Mai rămânea în discuție doar tarlaua de floarea-soarelui, care nu fusese arată și de pe care se mai puteau ciuguli niște resturi vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea erau seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau scoase bucată cu bucată, degajând zăpada din jurul lor. Era o muncă foarte grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scroafa nou fătată și-a schimbat în timpul nopții poziția alăptării și a strivit doi purceluși, cine va veni să-i ia și să-i ducă? El, șintărul. Dacă vreo găină nu mai răspundea la apelul matinal al cocoșului pentru a ciuguli rația de boabe și era găsită țeapănă în coteț, cine avea obligația s-o bage-n traista încăpătoare și s-o ducă? Tot șintărul. Dacă vreunei pisici i se deschisese apetitul nelegiuit înspre puii de găină ori de altă orătanie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zid! Numai că, într-adevăr, dânsul are baftă: în secolul XX, e declarat doar persona non grata. Dacă trăia știu eu când, zeii l-ar fi pedepsit ca pe cel care le furase focul, dându-l la vulturi, să-i ciugulească măruntaiele. Dar așa-i când omul știe să-și nimerească până și secolul... 15: Când vreun scriitor scrie ceva mai trăsnit; când trăsneala nu-i pricepută imediat - căci regula cere ca orice trăsnaie să fie pricepută imediat, altfel e jale
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
o spună mai că-sii ! Aici toți aveau obiceiul ăsta. De exemplu, cînd mer gea în dosul casei să-și facă nevoile, nici nu apuca să termine să se șteargă cu frunzele de brustur, că găinile se și repezeau să ciugulească înfometate ce făcuse. În ceea ce-l privește pe Colț Alb, cîinele pe care chiar el îl botezase așa, dacă acesta nu se grăbea să-și mănînce imediat bucățelele, rămînea cu buza umflată, căci găinile terminau totul foarte repede... Nu, că
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai obișnuit, a început chiar să mănînce. Cel mai mult îi plăcea gălbenușul de ou fiert, și Dănuț făcea bobițe din gălbenuș, le înfigea în vîrful unui creion ascuțit și i le întindea. Puiul cerceta puțin gămălia galbenă, apoi o ciugulea repede. Mînca, astfel, destul de mult. Ce noroc căzuse pe capul lui ! Frații săi din cuib poate mai fac din cînd în cînd și foamea... Puiul lui Dănuț, cu siguranță, se va face mult mai mare și mai puternic decît celelalte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
siguranță, se va face mult mai mare și mai puternic decît celelalte vrăbii. Cu puțin efort, poate să iasă cît un porumbel mai mic. și, bineînțeles, îi va fi foarte cre dincios lui Dănuț. Va veni la el, îi va ciuguli din palmă, i se va așeza pe umăr și toți băieții din fața blocului se vor minuna. Vrăbioiul îl va însoți tot timpul și vor fi prieteni nedespărțiți. Poate că vor fi și cazuri cînd îl va ajuta la greu... Pînă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și în dimineața aceea cerul era foarte degajat, iar norii care se arătau în înaltul cerului fără margini nu puteau ascunde seninătatea și frumusețea acelei zile. Un stol de vrăbiuțe, una și una, apărute ca din senin se lăsaseră jos, ciuguliră ceva foarte repede, apoi de pe niște frunze mari de brusture înghițeau în voia lor câte o picătură de apă rămasă de la ploaia ce bătuse în rafale în timpul nopții. Carlina mergea pe o străduță îngustă, lăturalnică, pe unde se aflau case
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
interzisă. Când ajunseseră acolo, ochii lor înguști aruncau scântei de frig strigând totodată de bucurie, atât cât să audă ei:Am reușit, am reușit! Respirăm cu toți și nu-i nici o cioară care să croncăne pe aici vrând să ne ciugulească trupurile. Alin își atinse gâtul căutându-și artera principală să vadă dacă inima-i mai bate în parametri normali. - Așadar s-a sfârșit. E de necrezut, dar am reușit. Așai când pleci cu Dumnezeu în gând. Nimic nu avea mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de acea vârstă. - Ai precizat cu nonșalanță că m-ai căutat, dar de unde știai că ai să mă găsești aici?, întrebă ea, curioasă ca un copil. - Mi-a șoptit o păsărică ce stătea pe o frunză de ficus și care ciugulea o picătură de apă rămasă după o rafală de ploaie din timpul nopții. - Nu ți-a spus și horoscopul?, zise Nicole cu un surâs dintre cele mai dulci. - Am citit în horoscop că voi cuceri inima unei fete frumoase ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai lătăreț puteau să apuce mai bine boabele din uluc decât pe cele împrăștiate pe jos. După ce le-a împrospătat apa din teucă, începu să numere păsările, cum făcea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și cu modele. Cei mici așezați pe preș se jucau cu niște cuburi de lemn, aduse de frații mai mari iar surorile lor mai mari trebuia să le poarte de grijă, supraveghind în acelaș timp și cloștele cu pui ce ciuguleau prin iarbă. Cele mărișoare auzind gălăgie când tatăl lor fusese luat în primire de mamă și sora lor, Emilia au venit în față să vadă ce s-a întâmplat dar mama lor le-a liniștit și le-a trimis din
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Mâncăm pe la diferite restaurante, în timp ce lângă noi clipocește apa stârnită de valurile în continuă mișcare. Tot furnicarul imens de turiști ai Veneției nu se poate deplasa fără să nu treacă prin celebra „Piață San Marco”, cu puzderia de porumbei care ciugulesc fără teamă boabele din mâinile darnice ale turiștilor. După ce am admirat grandoarea construcțiilor ce mărginesc piața, m-am apropiat de o fetiță din China, care hrănea cu mânuțele ei porumbeii ce-i zburau prin jur abia distingându-se printre sutele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vreo patru zile, vă dați seama, să stai numai acolo, fără baie, fără mâncare, fără WC, s-au rupt salopetele alea... N-aveam ce mânca, de la Athene ne-au dat mâncare o zi, de la Lido, de la Ambasador, ce-am mai ciugulit și noi. S. B.: V-au dat mâncare caldă din banii lor? M. M.: Ei, ne-au dat din ce-au mai găsit pe-acolo! Dumneavoastră credeți că mai erau pe-acolo mulți în zilele alea? Ne-am mai dus
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
toate direcțiile, la nesfârșit. Un lucru deosebit, care te poate obseda, Îl constituie Înmormântarea, bocetele și somnul de veci sub zidurile Ierusalimului, așteptând ca trompetele s) sune, anunțând venirea lui Mesia. Câteva g)ini ale arabilor scurm) În praf și ciugulesc. Nici unul dintre ou)le servite la micul dejun nu a sc)pat de atingerea morții. Grupuri de fete americane coboar) dealul Îmbr)câte În blugi, cu puloverele legate În jurul mijlocului. Deasupra, În partea stâng), un cimitir islamic. Marea Poart) de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
vechi Blériot, dar avea - și citez din nou - un motor „voltaic“. A zburat numai În visurile lui - și ale mele. În perioada războiului, a lansat o miraculoasă hrană pentru cai sub forma unor turte, un fel de galettes (din care ciugulea și el și le oferea și prietenilor câte o Îmbucătură), dar majoritatea cailor au rămas credincioși ovăzului lor. A făcut trafic cu multe alte patente, toate fanteziste, și era Îngropat În datorii când a moștenit o mică avere, În urma decesului
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
opresiune. O umbră uriașă Începea să Învăluie câmpurile, stâlpii de telegraf bâzâiau În tăcerea din jur, iar vietățile care ies noaptea după hrană escaladau tulpinile plantelor În căutarea ei. O omidă cu dungi, superbă, care nu figurează În Spuler, Înainta ciugulind, lipită de lujerul unui clopoțel, croindu-și drum În jos cu mandibulele de-a lungul marginii celei mai apropiate frunze din care ronțăia agale un semicerc, apoi Întinzându-și din nou gâtul și din nou Încovoindu-l Încet-Încet, În timp ce adâncea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta, pe ziduri, legate de metereze, atârnau funii în care, bătuți de ploaie și de vânt, se legănau spânzurate cinci hoituri, care cu limba scoasă, care fără, că le-o ciuguliseră corbii. La picioarele lor, căpetenia, înfiptă într-un par, rânjea cu gura căscată, așa cum își dăduse duhul urlând când îi înfipseseră țeapa. Buza de jos era mâncată de șobolanii ce se cățăraseră până la ea, dezvelindu-i gingiile cu niște dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]