3,264 matches
-
se afla Într-un colț cu Încă cinci-șase identice, toate din bambus, de aceeași lungime și la același preț, Îl Înșfăcă zdravăn și Începu să-l Încovoaie; bambusul uscat trosni, arătîndu-și elasticitatea. Apoi se plesni de două-trei ori peste carîmbul cizmelor, și, ca și cum nu era destul, ieși În fața prăvăliei, pe stradă, și-l Învîrti deasupra capului În aer, așa cum fac căruțașii nărăviți. Biciul șfichiui ca un șarpe, iar fericitul proprietar schimbă atunci brusc direcția de mișcare a biciului, Îl Încordă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul taragotului care se prelingea peste cîmpie, și atunci aruncă țigara pe podea și o stinse cu cizma sa de husar căreia Îi fusese desprins pintenul. „Domnilor, sînt gata!“ Aleasă anume pentru simplitatea-i cazonă, scurtă ca ordin, fermă precum o sabie trasă din teacă, dar atît de rece, acel enunț trebuia să fie pronunțat ca o parolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cam puțin. 10. După ce le va răsfoi nu fără curiozitate și cu un anume frison metafizic - (Dar după noi ce va rămîne, domnilor? Scrisori de dragoste... Și facturi de hotel neachitate.) -X vîrÎ iarăși cărțile În valiză, care mirosea a cizme noi și a lavandă, și Începu să se uite prin cărțulia fără coperte. (Mi-l imaginez stînd ciucit lîngă valiză, Înclinînd cartea după lumina lămpii.) O Întoarse pe toate fețele, după care o duse la nas. Îi plăcea mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în afară de roate, care impunea mersul la rotar (e vorba de roata din lemn cu butuc, spițe, obezi pe care s-a „tras” o ramă de fier - raf, nu de roata tăiată dintr-un butuc!). dacă opincile și le făcea singur, cizmele, încălțămintea elaborată, era făcută de ciubotar (cizmar), tot așa, când a renunțat la râșnița de mână, s-a adresat morarului, nu mai vorbim de toate uneltele de metal care trebuiau ascuțite (trase), înroșite în focă și date la forjă. Dar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țăranul român a fost opinca, pentru care nu era nevoie de meșteri specializați; se confecționau de stăpânăul casei pentru toți ai lui care aveau treabă în gospodărie. Copiii umblau desculți, iarna erau în casă, pe cuptor. Țăranii răzeși au purtat cizme, ghete și bocanci. Pentru ei era o rușine să poarte opinci și, cu siguranță, nici în vechime nu încălțau opinci, doar dacă ar fi căzut la grea cumpănă de sărăcie. Opincile purtate de locuitorii din Lunca, Slobozia și Valea Boțului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
măsura piciorul, se croia bucata de piele, și se făcea gurguiul 217 (vârful) cusut cu fâșie de piele, care apoi erau însăilate pe toată marginea superioară, încrețind pielea după forma piciorului. Dintre clăcașii mai înstăriți, unii au început a purta cizme (ciubote), iar femeile ciuboțele, făcute din piele, preparată în mod special. Cererea tot mai mare de încălțăminte pentru oamenii maturi, dar și pentru tinerii care ieșeau la horă, a dusă la apariția ciubotarilor și cizmarilor, care au confecționat pe lângă cizme
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cizme (ciubote), iar femeile ciuboțele, făcute din piele, preparată în mod special. Cererea tot mai mare de încălțăminte pentru oamenii maturi, dar și pentru tinerii care ieșeau la horă, a dusă la apariția ciubotarilor și cizmarilor, care au confecționat pe lângă cizme și ghete femeiești, pantofi, sandale și papuci. Dintre meșterii mai cunoscuți amintim pe Vasile și Grigore Trandafir (Ciubotaru), Ilie Rusu, Costică Cucu, Vasile Bârgăoanu și Ilie Știrbu. Când industria de pielărie a luat un avânt deosebit, ciubotarii s-au limitat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
categorie social intermediară între boieri și țăranii dependenți de pe moșiile boierești, mănăstirești sau răzeșești și portul reflectă această situație intermediară: unele elemente ale vestimentației sunt păstrate de la starea boierească, ca și felul de a se purta (apucăturile!); încălțămintea din piele, cizmele, apoi bocancii, în locul universalelor opinci, apoi, în locul ițarilor și „cioarecilor”, au purtat pantaloni din aba, stofă de lână dată la piuă, la fel, în loc de bundiță, un ilică din aceeași „stofă”. Răzeșul are „oroare” de opincă, de cojocă de oaie, de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
brumărie. Hainele groase erau confecționate din stofă lucrată în casă, probabil că aveau aplicate „modele” din piele sau lână. în mod obișnuit, bărbații purtau în cap căciuli din blană de miel, iar vara pălării. În picioare, femeile și bărbații purtau cizme, ghete sau bocanci, nu purtau opinci. În locul bundiței se purta o vestă din pănură, cu buzunare în față, peste o cămașă albă care se strângea la gât cu două șnururi cu canafi. Femeile își acopereau capul cu un batică - și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Rusia, și nu Statele Unite, poate că acestea n-ar mai fi intrat în război și n-ar fi eliberat Europa, așa cum n-au eliberat niciodată nici Spania, nici Polonia; poate că Franța, Italia și restul Europei ar fi rămas sub cizma hitleristă cel puțin până pe la sfârșitul anilor ’70. în sfârșit, dacă secretarul general al Partidului Comunist sovietic, Iuri Andropov, n-ar fi murit prematur și dacă succesorul succesorului său ar fi fost, așa cum era prevăzut, Grigori Romanov, și nu Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Aproape după o oră intră primul alegător. Contrar așteptărilor generale și spre dezamăgirea membrului prezidiului celui cu ușa, era un necunoscut. Lăsă umbrela șiroind la intrarea în sală și, acoperit de o pelerină de plastic strălucind de apă, încălțat cu cizme tot de plastic, înaintă spre masă. Președintele se ridicase cu un surâs pe buze, acest alegător, bărbat înaintat în vârstă, dar încă robust, venea să anunțe revenirea la normalitate, la coada obișnuită de cetățeni care-și îndeplineau datoria avansând lent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
el ca și cum brusc ar fi fost atinsă de bagheta magică a unei voluptuozități rareori întâlnită, amestec de dorință carnală și entuziasm politic, dar soțul, conștient de gravitatea momentului și însușindu-și vorbele dure ale poetului, De ce te arunci la picioarele/cizmelor mele grosolane?/ De ce-ți slobozi acuma pletele tale parfumate/și-ți deschizi trădător brațele tale moi?/ Eu nu-s decât un bărbat cu mâini grosolane/și inima sucită într-o parte/ care, dacă e nevoie/să te calce-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu burta plină, spuse căpitanul Nichols, și personal nu m-am supărat niciodată. La urma urmelor ofițerul trebuie să se gândească la disciplină. Parcă vedeam un tablou foarte animat - căpitanul Nichols zburând cu capul înainte pe o pasarelă îngustă în fața cizmei ridicate a unui ofițer furios și, ca un adevărat englez, bucurându-se cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oarbă. Mustața judecătorului era acum galbenă și cenușie. Cojile de ou îi zăceau la picioare. Le zdrobi cu o batistă lată de pânză. S-ar fi zis că sfărâmase oasele de sticlă ale unor păsări. Cojile i se lipiseră de cizmă și arătau ca niște pinteni mici de tot, în timp ce alături, la doi pași, Belle de jour se odihnea în continuare sub giulgiul său de lână udă. Cu toate astea, judecătorului îi priiseră ouăle. Ba chiar sunt sigur că i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
răutăcioase, mie care eram îmbrăcat ca un civil și care păream atât de grăbit să mă îndrept în direcția în care ei înșiși mergeau fără nici o tragere de inimă. Apoi, în sfârșit, am văzut casa. Casa noastră. Mi-am lovit cizmele de perete, mai puțin pentru a scutura zăpada decât pentru a face zgomot, un zgomot familiar ce ar fi anunțat că am venit, că sunt acolo, de partea cealaltă a peretelui, la doi pași, la numai câteva secunde. Zâmbeam imaginându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vadă. Doi copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în toate părțile, cu stomacul gol și pasul nesigur, ținuți de către doi jandarmi adevărați, înalți, puternici și roșii în obraji, cu cizmele ceruite, pantalonul la dungă, cu un aer de învingători. Mulțimea se adună, nu se știe de ce, poate pentru că o mulțime e întotdeauna proastă, devine amenințătoare, îi strânge din ce în ce mai mult pe prizonieri. Se ridică pumni, sunt aruncate insulte și pietre. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Toate astea mi le închipui, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Lucrul sigur e că un pic mai târziu Despiaux l-a însoțit pe colonel, care a ieșit din nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
a ieșit din nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă Matziev îl împinse strivindu-i fața cu cizma. Micul breton gemu, apoi scoase alte urlete, când colonelul îi vărsă pe piept conținutul unei găleți cu apă pe care o avea în mână. Vocea, trebuia să-i auziți vocea, care nici nu mai era cu adevărat o voce, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
certat. Am început să construiesc vila noastră și nu-mi ajungeau banii. Prima ceartă adevărată a venit repede (redă cearta, imitând tonul ei și al lui, pe ecran se derulează certa dintre ei, filmată neprofesionist de fiica lor) : Nici de cizme nu-mi mai ajung banii! Cizmele tale Gucci! (e insinuant-ironic). Nu mă ajuți deloc, eu, după materiale, eu supraveghez muncitorii, nu vezi că li se tot termină adezivul pentru gresie, că n-au chit de rosturi? Nu vezi nimic? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
noastră și nu-mi ajungeau banii. Prima ceartă adevărată a venit repede (redă cearta, imitând tonul ei și al lui, pe ecran se derulează certa dintre ei, filmată neprofesionist de fiica lor) : Nici de cizme nu-mi mai ajung banii! Cizmele tale Gucci! (e insinuant-ironic). Nu mă ajuți deloc, eu, după materiale, eu supraveghez muncitorii, nu vezi că li se tot termină adezivul pentru gresie, că n-au chit de rosturi? Nu vezi nimic? Nu eu am vrut casa, mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în apartamentul ăla al ei și s-a înecat întâi în mirosul de... ce-o fi fost?, i se părea că miroase a lut, ce-o fi fost?, a găsit-o încălțată ca pe o nebună, avea în picioare niște cizme din piele de ren, cu blăniță și talpa groasă, și le comandase undeva în străinătate, purta prin casă numai pantaloni, da’ nu așa, pantaloni de stofă, ci o salopetă de fâș, groasă, matlasată, de-aia ca pentru schi. O nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea aia de spațiu, o grădină... Anita - îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, lungă până la tălpi, deși, dimineața, pe la opt, când apăruse la ușa lui, era în blugi, pulover și cizme - cu pletele ei blonde, ridicate în vârful capului, se pregătise pentru o repetiție pe care o avea de făcut actorul aflat în primul lui an de profesie. Avea să joace Hamlet, premiera trebuia să fie în toamnă, și îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mâncare, mai bine hai să mâncăm la restaurant, îi spune el, oftând, bine că știi să regizezi Shakespeare și nu poți să-mi faci o ciorbă!!! Anita își dăduse jos cămașa albă și lungă, era acum în blugi, pulover și cizme, fata își îmbrățișează iubitul, fluturi pe varză, asta am să-ți fac de mâncare, hai la crâșmă! Se lipesc unul de altul în mijlocul holului, lângă ușa de la ieșire, el o sărută ca un actor care are și suflet, și tehnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
petrecere de adio. — Iar ceea ce lăsăm În urma noastră este mai mult de cât o promoție de absolvenți; este toată zestrea tinereții. Noi nu suntem decât o singură generație - rupem toate legăturile care părereu că ne leagă aici de generațiile cu cizme Înalte și pline de avânturi. Am străbătut braț la braț cu Burr și Light-Horse Harry Lee jumătate din nopțile astea de un albastru profund. — Chiar așa sunt, aprobă tangențial Tom, de un albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]