2,106 matches
-
îți apărea cu fibre și vine de oțel! ... Ce coarde vocale anume sunt puse în mișcare de anume simțiri? . . . dar, mai ales, când oare, pe plăci minunate, Mini va putea privi structura deplină a trupului sensibil? Va vedea coardele și clapele substanței sufletești acum impalpabile? Aste lucruri să le fi știut doctorul Rim? Atunci ar fi putui să se dovedească o higiena preventivă sufletească care să cruțe de atâtea mizerii carnea noastră, în care simțirea își infiltrează răul; . . . Doctorul Rim să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
s-a sfârșit. Ea ne desprinde ca două frunze ce-și deplâng căderea, prin amintiri s-a risipit tăcerea și sunt doritul vis...Ce te cuprinde. lecturi universale dilema mușcătoare mă-ndeamnă spre fobie cu-atâtea paradoxuri ce lunecă pe clape precum infirme gesturi ascunse în cutie când cutezam detalii și osândeam prin ape hulpavul echilibru e-n linii de trolee cu amintiri de coapse trecând pe bulevarde și-n spate de obloane trecutul cu o cheie închide sus pe ziduri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
seară O nuntă a durerii și-a-ntâiului păcat... O lacrimă-n noapte Cerul își frământă nedumnezeirea, Peste toate cerne praful de pe nori; Ai ucis în noapte vise și iubirea Eu m-am veștejit galben până-n zori. Degetele plâng pe clapele arse, Frige nepăsarea ochilor parșivi, Strigă nesimțirea în ciudate farse, Ochii mei albaștri te privesc naivi. Lacrima se roagă să ramână rece, Zâmbetul se strâmbă în oglinda grea, Astăzi, înc-o moarte peste mine trece Mâine va-nflori nebunia mea. Iar
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de exploatatorul poporului. În cetele de țigani cu care ne-a pricopsit norocosul fugar erau și lăutarii din neamul lui Căloi. Urmașii lor dau acuma meditații de pian și o Învață pe fata cea mare a popii să cânte pe clapele nobilului instrument, după ureche, romanțe, cântece ostășești, geamparale și sârbe. Poate cu astea vrea popa să atragă pețitorii mai spălați, cu carte ori chiar cu ceva avere. Am de gând să trec sub tăcere ceea ce se spune despre zgubilitica fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vânt și ploaie Cu mânurile noastre‐nvinețind Că azi, trăsnit de clipă, în odaie Îmi ține mintea un sicriu de‐argint ... Din vol. „Poeme maxime„ , Ed. Cronica , Iași, 2 007 . Comentându‐i versurile în revista “Elanul” nr. 65/2007 Gh. Clapa conchide : “rar se întâmplă ca poezia unui autor să se confunde atât de mult cu viața sa, iar viața‐ i să devină poezie într‐ un grad atât de înalt ... » 66 Nicolae Botezatu Născut la 18 septembrie 1942 la Vorniceni, județul
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
eu la curățenie. întotdeauna am avut sentimentul că făceam totul taman pe dos. Dacă i-aș fi ajutat eu și nu Misty O’Malley, aș fi avut impresia că sunt o fraieră. Dar așa, inversând situația, fiindcă eu le trăgeam clapa și Misty îi ajuta, mă simțeam ca o leneșă. Ca și cum n-aș fi fost bună de nimic. Așa că la întoarcere am început să mă plimb așa, fără vreo țintă precisă, cu o farfurie de unt în mână. Asta până când unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ani, am spus eu râzând ușor, dându-i de înțeles că glumeam. Dar gluma mea nu l-a amuzat deloc pe Chris. —înseamnă că n-am avut niciodată simțul responsabilității. I-am dezamăgit pe cei din jurul meu. Le-am tras clapa... începea să nu-mi mai placă. Era mult prea încorsetat și lipsit de simțul umorului. Ca să-mi pun la adăpost propria piele am spus milioane și milioane de minciuni. Nu voiam ca oamenii să se supere pe mine. Chestia asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
felul de înțelegeri. O viață petrecută în misiuni umanitare dacă accepta fie să abată asupra lui Luke o calamitate de proporții apocaliptice, fie, și mai bine, să facă în așa fel încât să ne împăcăm. Dar, în trecut, îi trăsesem clapa de mai multe ori lui Dumnezeu și poate că nu mai voia să facă afaceri cu mine. Cam cu zece minute înainte de reunirea grupului pentru principala atracție a după-amiezii, am simțit că-mi vine să vomit. Mi s-a întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întuneric, tovarășe. Să nu se creadă că e o conspirație, tovarășe Gafton, să nu se creadă că profităm de obscuritate... Nu se auzi mișcarea gazdei, dar se aprinse undeva un filament. Un bec îngust, cât o lumânare, prins cu o clapă metalică de coperta unui caiet care zăcea la piciorul mesei. O lumină firavă, cât să se întrezărească mutra de consul roman a recepționerului. Perfect ras și parcă prea palid... — Că tot veni vorba... până la urmă ai s-o pățești, musiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui. Nu vedea pe nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
comand pentru Adam, nu? Nu știu ce bea el. Mă întreb dacă e genul care bea Guinness. Greu de spus, nu-i așa? Îmi plătesc băutura și sper ca fata de la bar să nu mă compătimească. Doar nu mi s-a tras clapa. Nu încă, haha. De fapt, ăsta nu e un gând prea liniștitor. Nu e deloc drăguț. Să ți se tragă clapa nu e niciodată grozav. Mi s-a întâmplat o dată. Dar numai o singură dată, slavă Domnului. Cred că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Îmi plătesc băutura și sper ca fata de la bar să nu mă compătimească. Doar nu mi s-a tras clapa. Nu încă, haha. De fapt, ăsta nu e un gând prea liniștitor. Nu e deloc drăguț. Să ți se tragă clapa nu e niciodată grozav. Mi s-a întâmplat o dată. Dar numai o singură dată, slavă Domnului. Cred că am timp să vă spun pe fugă. O prietenă de-a mea a dat o petrecere pentru mine acum câțiva ani. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
stradă. Poate a fost acostat de vânătorii de autografe sau a fost urmărit de paparazzi. Imaginația mea aproape o ia razna, când sună telefonul. —Hei, unde ești? E Adam. Mulțumescu-ți, Doamne. Mulțumesc mult că nu mi s-a tras iar clapa. Nu aș fi făcut față situației a doua oară în viață. —Sunt în Ba Mizu. Stau la bar. Nu ai cum să nu mă vezi. Sunt blonda aia splendidă, deși probabil n-o să mă recunoști fără uniformă. Râd și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Ești pe drum? îl întreb. —Ăă, nu, am fost reținut la o ședință. Unde ești? —La The Conrad, te aștept. Auzi, nu sunt sigur că pot să ajung. Cum adică nu poate să ajungă? Are de gând să-mi tragă clapa? — Trebuie să vorbesc ceva cu tine, spun pe cel mai serios ton. —Și eu trebuie să vorbesc ceva cu tine, îmi răspunde la fel de serios. Nu pare Tim pe care îl știu eu. Pare aproape ostil. Nu-mi place. Nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cantina seminarului teologic. Și pândea, mai departe, fața Îngustă, din ce În ce mai febrilă, a Anei Maria, descoperită de părul greu, strâns la ceafă, și conturul sânilor ascuțiți prin bluza roz, vaporoasă. I se părea indecent că se lăsa privită, așa, arcuită deasupra clapelor albe și negre, toți mușchii zbătându-i-se, orbește. I-ar fi dezgolit trupul firav și ar fi intrat lent, exasperant de lent În ea, până când se va arcui, febrilă, mușchii ei se vor zbate, ritmic, iar el o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o pauză scurtă. Bine. De ce nu? Când și unde? Fusese atât de simplu! Dar când Julia și-a verificat din nou ceasul, a început să se întrebe dacă nu cumva asta avea să fie răzbunarea lui Deborah - să-i tragă clapa, lăsând-o să aștepte într-unul dintre cele mai aglomerate și mai la modă restaurante din Londra. Dar nu. Iată că femeia a apărut în ușă, iar acum se uita prin restaurant. Julia a recunoscut-o pentru că văzuse fotografii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai fi avut cum să i te împotrivești, dar n-aveai încotro. Păi, să te străduiești să alungi duhurile rele, răul, probabil că asta făceai când umblai de chiaun prin oraș, documentându-te, luând interviuri, consemnând pentru sau buchisind pe clapele mașinii de scris ceva ca o melodie scoasă din adâncul tău, pe care s-o combini cu ce auzeai și vedeai pe străzi, la mitinguri, în săli de spectacol, la reuniuni și congrese și conferințe de presă ale partidelor; ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
încă teancul de manuscrise ale bunicului. „Eu am fost ochii lui. Eu am fost ochii lui”, spunea câteodată bunica. „Am dactilografiat totul pentru el. Totul. M-am chinuit cu mașina de scris, asta veche.” Pe urmă, totdeauna apăsa pe o clapă. „Auzi sunetul? Sec. E o continuare a gândului.” Mașina de scris se afla și ea la locul știut. Am apăsat pe clapă. Buricul degetului mi-a rămas pudrat cu puțin praf. Pe mașina asta mă învățase bunicul să dactilografiez, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pentru el. Totul. M-am chinuit cu mașina de scris, asta veche.” Pe urmă, totdeauna apăsa pe o clapă. „Auzi sunetul? Sec. E o continuare a gândului.” Mașina de scris se afla și ea la locul știut. Am apăsat pe clapă. Buricul degetului mi-a rămas pudrat cu puțin praf. Pe mașina asta mă învățase bunicul să dactilografiez, în urmă cu patru ani, după ce ne-am întors din America, eu și cu tata. Călătoria în America... ÎN CĂLĂTORIE CU TATA Trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a uita biblioteca Înaltă unde literatura pare să conviețuiască cu muzica În cea mai perfectă armonie, care azi este știința acordurilor după ce a fost fiica lui ares și a afroditei. Moartea mângâie corzile violoncelului, Își trecu suav vârfurile degetelor peste clapele pianului, dar numai ea ar fi putut distinge sunetul instrumentelor, un vaiet lung și grav mai Întâi, un scurt ciripit de pasăre apoi, ambele de neauzit pentru urechile umane, dar clare și precise pentru cineva care Învățase de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mai murit nici un câine. Bărbatul se mișcă, poate visa, poate continua să cânte cele trei piese de schumann și Îi ieșise o notă falsă, un violoncel nu e ca un pian, pianul are notele Întotdeauna În aceleași locuri, sub fiecare clapă, În timp ce violoncelul le dispersează pe toată lungimea corzilor, trebuie să le cauți, să le fixezi, să nimerești În punctul exact, să miști arcușul cu Înclinația corectă și cu presiunea corespunzătoare, nimic mai ușor, prin urmare, decât să greșești una sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
piese scurte de Bach, Mozart, Scarlatti. Normal că după atâția ani de pauză, m-am obi[nuit destul de greu și degetele nu se mai mișcau ca pe vremuri. Dar eram fericită. Cântam iar la pian! Când eram cu degetele pe clape, realizam cât de mult iubeam muzica și cât îmi fusese de dor de pian. E minunat să poți cânta numai pentru tine! Ți-am mai spus că m-am apucat de pian la vârsta de patru ani, dar abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Te simți bine? — O, Wemedge. Atît de mult voiam asta. Aveam atîta nevoie. Stăteau Întinși Între pături. Wemedge Își lăsĂ capul În jos, Îi atinse gîtul cu nasul, pe care-l duse apoi Între sîni. Era ca și cum ar fi apăsat clapele unui pian. — Miroși atît de proaspăt, spuse el. Îi atinse Încet cu buzele unul din sînii mici. Acesta prinse viață Între buzele sale, sub limba care apăsa ușor. Era copleșit de sentimentul care Îi revenea și, lăsÎndu-și mîinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie că erau ele niște chestii de tinichea, dar mie mi se păreau alămuri demne de o fosă de orchestră. Era un gornet militar, un trombon cu tuburi mobile și o pseudo-trompetă, pentru că avea muștiuc și era aurită, dar avea clape de saxofon. Nu știam pe care s-o aleg și cred că am stat așa mult timp. Le voiam pe toate și am dat impresia că nu voiam nici una. Între timp, cred că unchiul și mătușa s-au uitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]