33,219 matches
-
și problema antisemitismului românesc, văzut de el ca "o pulsiune care, pentru a spune așa, se autoreglează - se situează la un anumit nivel și la un anumit grad de ascundere și pe acestea tinde să le păstreze. În prezența unei clare amenințări, venită din afară sau din partea unei minorități românești - excesivă dincolo de pragul obișnuit -, adresată evreilor, acest antisemitism tinde să se retragă, eventual să dispară, lăsând locul unei evidente bunăvoințe. Românul are cu evreul o relație de dragoste - chiar dacă nu rareori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
Andrei Cioroianu, Vitalie Ciobanu poate reprezenta foarte bine cultura română la un congres internațional. Ca și ei, este încă tânăr (s-a născut în 1964), dar are o pregătire intelectuală serioasă și se mai și exprimă ca un scriitor experimentat, clar și elegant. Vitalie Ciobanu nu s-a format la Paris sau la Londra, ci la Chișinău, urmând Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat și lucrând apoi la Editura Hyperion, ca redactor, și, în continuare, la revista Contrafort, ca redactor
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
ai Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa Cristian Pepino. La sfîrșitul celor patru ani de studiu, o altă promoție de păpușari intră în lumea profesionistă a breslei. Fiecare spectacol de absolvență realizat de Pepino are o amprentă clară, definește o direcție, un stil, o metodă. Direcția artistică este dublată de una managerială, pentru că Pepino s-a implicat dinamic în activitatea Teatrului "Țăndărică", formîndu-și în permanență o trupă, o echipă profesionistă cu care a lucrat în spectacole în care
Sfori de păpușari? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17320_a_18645]
-
chiar în literatură - avem de făcut față unor opțiuni multiple. Căci viața este o grădină a potecilor care continuu se bifurcă. Și mult prea rar știm dacă alegem bine. Ca să nu mai vorbim de faptul că reperele nu sînt întotdeauna clare, iar codul (fie el și al onoarei) e adeseori confuz. Privind înapoi cu stupoare, te întrebi atunci unde ai greșit. Valorile în care crede cavalerul sînt anulate pentru tine într-o asemenea măsură încît îți pare că se termină o
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
cunoscute publicului bucureștean - au apărut pe firmamentul vieții de concert, în acest ultim deceniu al secolului, personalități artistice pe cât de captivante pe atât de diferite cum sunt pianiștii Nelson Goerner, laureat al concursului de la Geneva, Mihaela Ursuleasa, laureată a concursului "Clara Haskil", tot din Elveția, mezzosoprana Elina Garanca, recent laureată a concursului de la Helsinki; am menționat doar distincțiile maxime ale acestor competiții. E drept, căile sunt deschise, dar drumul urmează a fi parcurs de fiecare în parte. Cu perseverență, cu inteligență
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
adesea "ca la Ploiești", mai cu seamă în adeziunile politice, încît omul simplu nu știe de unde să-l apuce, e derutat și confuz. La Eminescu accentul cade, indiferent de nuanțe, pe venerație, pe iubire, pe ură, toate, sentimente puternice și clare. La Caragiale, pe deriziune, pe glumă, pe emoții, așadar mai puțin nete. Chiar dacă artistul din Caragiale e profund serios, temeinic, intratabil, ca și acela din Eminescu, acest lucru e dincolo de pragul de percepție comun și nu cîntărește mai nimic în
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
de vreme ce dl Prodi n-a găsit în România nimic mai atrăgător decât canapeaua desfundată din sediul Guvernului. Faptul că dl Isărescu, mai marele peste fonduri, a făcut o repetiție doar privind forma primirii, nu și conținutul ei, este cel mai clar semn al direcției în care o ia reforma. Ar fi fost de dorit ca, măcar pentru acest prilej festiv, guvernatorul Băncii Naționale să-i împrumute Premierului o parte din somptuosul mobilier care-i îmbogățește anteriorul (și viitorul) loc de muncă
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
Z. Ornea Născut în 1908, după studii hurducate, Virgil Carianopol debutează, în 1931, cu o plachetă (Flori de spin) de clară opțiune avangardistă, accentuată, în 1933, printr-o altă plachetă care avea ca titlu chiar numele poetului. Și o ține așa, cu fronda avangardistă pînă în 1936, cînd, prin placheta Scrisori către plante, se îndreaptă decis spre lirica tradiționalistă, pentru ca, imediat
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
de sfori, ca în teatrul de păpuși. Costumele sînt semnate Janine, coregrafia - Roxana Colceag, iar muzica pune în valoare stilul inconfundabil - atunci cînd este vorba de muzică de scenă - al lui Nicu Alifantis. Avem, una peste alta, cam toate datele, clare de la început, care să asigure un succes. Textul lui William Luce, care l-a avut ca protagonist în anul premierei - 1996 - pe Christopher Plummer la Music Box Theater - este o monodramă construită în jurul biografiei celebrului actor american John Barrymore. Dar
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
Barbu Cioculescu Este primul dintre imperativele lucidității, cu știința clară că acesta mulează pe dinafară eul profund și cu precizarea că, fără a ne juca în vorbe, există urâțenii frumoase (Stendhal, de pildă!) și frumuseți fără miez, pe scara care duce de la urâțenia hidoasă la fericita frumusețe clasică. A considera
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
între cele două există vreo legătură, sau data de 15 ianuarie pe care au avut-o în comun să fi fost doar malițioasă coincidență. Dar și coincidențele au uneori darul de a inspira idei, de a arunca poate o mai clară lumină asupra unor fenomene. "Dilema" în care ne aflăm de vreo zece ani încoace, de cînd discursul critic public a devenit posibil, dacă Eminescu este un scriitor a cărui operă trebuie analizată lucid și fără sentimentalisme patriotarde, sau un fel
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
nu întîmplător eternizați la cină căci ei toate trăirile și le raportează la apetit - fie el gastronomic sau sexual - care le reglează celelalte funcții, devenite secundare. Șarja marionetistică a impecabilității lor este excelent persiflată și de Pompiliu Ștefan și de Clara Flores. La debut, temperamentala actriță se impune printr-o electrizantă forță de polarizare a atenției asupra unei drame conjugale profund introvertită, dar spectaculos expusă la rampă, ca-ntr-un fandango. Redus la o mută prezență, Victor Giurescu își cucerește cu
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
Edmond Rostand. Aceeași manieră delicat ironică preîntîmpină orice urmă de sentimentalism speculînd în schimb la maximum teatralitatea fiecărui tablou compus riguros (conform indicațiilor dramaturgului: scena goală cu doar trei scaune) împreună cu scenografa Andreea Mincic după reguli proprii genului teatru-dans (coregrafia Clara Flores) de care se apropie și prin muzica (Cristian Juncu) executată live la chitară (Daniel Albu). Deși se rezumă la un raport de forțe figurate exclusiv în alb și negru, eclerajul dă relief aparte partiturilor actoricești. Abisala complexitate a personajelor
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
Pentru ce mă tem? Ce pot să-mi facă oamenii?... Ce pot să-mi facă trădătorii?"). Interesat de cazurile de flagrant delict, acest personaj trăiește într-o sete acută de evidențe și se refugiază în lege și ordine cu conștiința clară că "dormim cu toții plini de gravitate", dar că e "cel mai greu să păstrezi rânduiala". Pe lângă toate aceste date, personajul biblic, misterios de schematic la originile sale, se colorează acum cu nuanțe noi. Percepția realității înconjurătoare, în anumite momente de
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
spiritul unui poststructuralism cochet și flirtant (la un nivel intelectual, firește). Cercetarea prezentată în această carte a fost întreprinsă de o anchetă formată din cinci sociologi care au intervievat în jur de trei sute de persoane. Inițial subiecții au manifestat reticente clare de a vorbi despre subiectul propus, pînă cînd anchetatorilor le-a venit ideea fericită de a-si muta investigațiile la locul faptei, chiar pe plajă, unde reticența s-a transformat, în cel mai rău caz, în chicoteala, fără a-i
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
de vietate prin preajmă-i./ Ea-i Talpă europaea sau talpă pămîntului/ sau talpă iadului", sau de adoptare pur și simplu a unui ton abstract-mitologizant (Povară cercului). Legătură cu visul (care are în subtext prăbușirea, coborîrea lentă, interioritatea) e mai clară în cazul simbolului cîrtitei. De altfel, aceste motive fac parte dintr-o rețea mai largă a simbolurilor coborîrii prezenta și în celelalte grupaje ale volumului. Și mă refer, în primul rînd, la cel al "oglinzii de marmură" și al "oului
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
ci ideile maioresciene. Se știe că primul nostru critic a fost filosof și logician. Critică lui era metalingvistica. Deși a făcut unele observații referitoare la limba (batjocorea sarcastic diminutivele romanticilor), critică lui a rămas ideologică, abstractă, sprijinită pe cîteva concepte clare (autonomia esteticului, între ele) de natură teoretică. Maiorescu n-avea plăcerea textului. Așadar, nici a verbalității. Frigiditatea această pare a se fi transmis criticilor următori, clasați de Lovinescu, o jumătate de secol mai tîrziu, în trei generații maioresciene. Le-am
Critica verbală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17942_a_19267]
-
poezia începutului de secol (Apollinaire, Cocteau, Mallarmé, Eluard ș.a.) au un limbaj sonor foarte suplu. Georgeta Stoleriu acompaniata de pianista Vedna Maier, a schițat cu finețe acest univers fragil. Într-o lume ideală însă rostirea textului ar fi fost mai clară lăsînd ascultătorului plăcerea de a se bucură și de farmecul versurilor pe care Poulenc și-a mulat muzică. Cu Fauré, Debussy, Ravel ne-a încîntat formația "Musique oblique" de la Paris, ansamblu modulabil capabil a cuprinde aproape toate variantele camerale. Aici
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
între Türr și Canini, era probabil o obișnuință a ceremonialului de inițiere. Cât dura banchetul tăcu, ascultându-i pe cei doi care păreau că monologhează, vorbindu-i fără a-l privi. ăNoi căutăm adevărul, spunea Canini, și vocea îi era clară, iar adevărul poate fi descoperit în tot ceea ce există. Fă în așa fel încât să cunoști cât mai mult din ceea ce te înconjoară și nu te rușina de va trebui să te afli într-o stare sub rangul tău, căci
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
fie de reviste ("Convorbiri literare", "Simbolul"), fie de volume (1966), fie de apogeul operei unor personalități caracteristice pentru curent (1883, anul de vîrf al lui Eminescu). Etapele se suprapun deseori la capete. E firesc. Întreaga schemă se prezintă simplă și clară.
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
slujitor al scenei, observarea proaspătă, candida pînă foarte tîrziu, a vieții, oamenilor și întîmplărilor și disponibilitatea sinceră pentru admirație îl ajută pe Mircea Ștefănescu să treacă în revistă o întreagă biografie pe un ton plin de umor și vitalitate. Dovadă clară a acestor vîrtuți este chiar titlul pe care autorul găsește cu cale să îl dea primei părți a Amintirilor... sale: " Un ^supliment^ de patruzeci de ani". "Suplimentul" pe care îl are în vedere Mircea Ștefănescu reprezintă darul prin care, dîndu-i
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
trăim. Dorința lui Ceaușescu de a construi omul nou este pe cale să se împlinească. Nu chiar cel pe care il voia el, dar unul destul de apropiat. Omul care în loc să lucreze se face că lucrează. Omul care în loc să facă o lege clară, face una confuză și după aia scoate un manual cu instrucțiuni de aplicare a ei și, deci, si de eludare. Omul care depune un efort inimaginabil să ocolească regulă și apoi să justifice nerespectarea ei. Nu-mi puteam imagina că
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
mii de sfeșnice/ veșnic ard veșnice/ ard fără zăbava/ ard fără răgaz/ ard pentru veșnică slavă -/ mii de glasuri/ într-un singur glas// Ard în albe potire/ peste oraș în somn și cimitire/ ard pe piept și pe buze/ ard clare, difuze/ ard pentru veșnică îndoială/ și pentru veșnicul adevăr/ ard pe pământ și în cer" (Ard mii de sfeșnice). Nu întâmplător, procedeul poate fi identificat și la alți poeți - Ioan Alexandru, Cezar Ivănescu - care vor să transmită cititorilor o ardoare
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
deveni un subiect de investigație de-a dreptul fascinant. Studiul Domniței Tomescu nu e o carte de popularizare: are o miză lingvistică foarte serioasă, oferind prima descriere completă și sistematică a comportamentului morfologic al numelor proprii românești. Prezentarea strict gramaticala, clară și riguroasă, fixează punctele de reper indispensabile pentru a vorbi despre statutul special pe care il au în limba numele proprii. Autoarea a ales drept categorii onomastice reprezentative - care ilustrează de fapt și complexitatea domeniului, în interiorul căruia diferențele de uz
Numele proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18024_a_19349]
-
trupul ei, înainte de a fi vizitată de zburători. Cât despre Emil Codrescu, el joacă rolul zburătorului lacom, care tulbură, pe rând, toate vârstele trupului Adelei"; "Scenele dintre Humpert și Lolita au în plus numai recunoașterea fățișa a erotismului. Cea mai clară dovadă că tânărul și fetița se iubesc și senzual este într-o scenă proiectată parcă în observațiile altui seducător rafinat, Felix Krull (1953), escrocul thomasmannian"; Mai tarziu bărbatul matur o privește mâncând pe tânără femeie: aCe grațios mănâncă o femeie
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]