1,905 matches
-
luminării poporului prin învățătură și culturalizare. El privește orice îndemn la schimbare cu reținere, acțiunile sale sunt prudente. A.r. ilustrează, în bună măsură, această poziție politică. Pe tărâmul culturii și al literaturii, redactorul gazetei este un eclectic. Admirator al clasicismului, dar nu indiferent la armoniile romantice ale poeziei europene a epocii, cunoscător, cum singur mărturisește, al folclorului autohton, precum și al legendelor și tradițiilor istorice naționale, el îmbină în scrierile sale beletristice toate aceste direcții, iar ideologia sa literară încearcă să
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
etapa de după 1835, predilecția unor autori tineri atunci (C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri) pentru o literatură preocupată de realitățile sociale, pentru critica unor stări de lucruri necorespunzătoare. Alături de poezia lui Asachi, al cărei registru include teme variate, specifice atât clasicismului, cât și romantismului, s-a publicat o poezie cu un subliniat caracter educativ, moralizator, pe care o cultivau Gh. Săulescu, D. Gusti, Gh. Sion, și, în spiritul epocii, o bogată producție de fabule compuse de Gh. Asachi, Alecu Donici, Gh.
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
periodice faptul că răspunsul lui Russo apare tot în coloanele A.r., deși articolul respectiv, Critica criticii, punea sub semnul întrebării, în primul rând, ideologia literară a redactorului gazetei. În același spirit, cu argumente care proveneau din estetica revolută a clasicismului, sunt cronicile și recenziile literare scrise de Gh. Săulescu, T. Codrescu sau A. Gallice. La foiletonul literar au colaborat cu versuri și proză Iancu Văcărescu, C. Stamati, T. Stamati, C. Aristia, I. Heliade-Rădulescu, Al. Hrisoverghi, N. Dimachi, V. Pogor, I.
ALBINA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285223_a_286552]
-
anticilor și repudierea întregului aparat răsuflat al expresiei gândirii medievale trebuie să fi venit ca o revelație. Ca și cum mințile obosite de alegorie și de flamboiantism, trebuie să fi înțeles brusc: nu, nu asta, ci cealaltă? Ca și cum armonia de aur a clasicismului le-ar fi radiat oamenilor deodată în fața ochilor ca o salvare, ca și cum oamenii ar fi îmbrățișat Antichitatea cu exaltarea celui care și-a găsit mântuirea. Dar nu e așa. În mijlocul grădinii medievale, printre plantele vechii vegetații luxuriante, clasicismul a crescut
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
aur a clasicismului le-ar fi radiat oamenilor deodată în fața ochilor ca o salvare, ca și cum oamenii ar fi îmbrățișat Antichitatea cu exaltarea celui care și-a găsit mântuirea. Dar nu e așa. În mijlocul grădinii medievale, printre plantele vechii vegetații luxuriante, clasicismul a crescut încetul cu încetul. La început nu este decât un element de fantezie formal. Devine o nouă și o mare însuflețire abia târziu, iar spiritul și formele de exprimare pe care obișnuim să le considerăm ca fiind cele vechi
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sunt rezultatul instruirii prin școli și universități, prin biblioteci și cărturari, prin preoți și învățători, prin profesori și scriitori, prin biserici și societăți. Să luăm spre analiză câteva dintre aspectele orientării ideatice ce declanșează interferențe. În evoluția gândirii, Iluminismul, spre deosebire de Clasicism, este primul curent care dobândește un caracter european, este epoca în care istorismul joacă un rol primordial în formarea conștiinței naționale. Cu toate diferențele existente, specifice fiecărei regiuni, literații, istoricii, filosofii își însușesc, în linii mari, expresii asemănătoare, idei și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Societății Etnografice. În 1920, la recomandarea lui V. Pârvan, fusese ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Analele Dobrogei”, „Cele trei Crișuri”, „Ideea europeană”, „Cugetul românesc”, „Societatea de mâine”, „Universul literar”, „Făt-Frumos”, „Șezătoarea”. Cursurile sale, nepublicate, alcătuiesc o sinteză asupra clasicismului, de mare profunzime și amploare: Civilizațiile italice, Cultura greco-romană, Figuri reprezentative ale culturii latine, Literatura latină sub republică, Latina populară, izvoare, istorie, structură ș.a. În 1925, a publicat Pentru învățământul clasic și, în 1926, Reflexii asupra anticlasicismului. Studiul Originalitatea poeziei
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
spirituală, este afirmat cu un patetism particular și este fundamentul întregii sale activități. B. definește poporul nostru ca pe unul creator de civilizație (Cântece istorice ungurești despre români, Românii în civilizația vecinilor, Kara-Ulah = Valah în „Codex Cumanicus”? etc.) și leagă clasicismul de datoria acțiunii publice (Pentru învățământul clasic). Publicistica - cronica de război din „Neamul românesc”, pledoaria renașterii prin cultură din paginile scrise în ziare și reviste din Ardeal - unește faptul divers cu „principiul etern care-i dă viață”, atingând, prin forța
BOGREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
românește îl așază pe B. printre traducătorii importanți ai ultimelor decenii. SCRIERI: Stupii cu pricina, Cluj, 1962; Când ghitara-i de prisos, București, 1963; Dănilă o ia razna, București, 1963; Judecata, București, 1964; Curcubeul negru, București, 1969. Traduceri: Frederik Antal, Clasicism și romantism și alte studii de istoria artei, București, 1971; Shakespeare, Sonete, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1974; Poezia trubadurilor provensali, italieni, portughezi, a truverilor și minnesängerilor, ed. bilingvă, Cluj-Napoca, 1980. Repere bibliografice: Mircea Tomuș, Cronică teatrală - „Curcubeul negru”, „Facla” (Cluj), 1969
BOSCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285821_a_287150]
-
după apariția Amintirilor din copilărie, pentru că „nu-și dădea seama că tocmai în țărănosul elev de la școala preparandală, pe care-l formase ca pe un fiu din popor bun să instruiască poporul, zăcea clasicul cel mai apropiat de propriul său clasicism”. În ultima parte a vieții sale, sfârșită prematur la cutremurul din 1977, B. a abordat probleme de teorie literară. Un studiu consacrat lui Sainte-Beuve (Ambiguitatea revelatoare a parfumului) e publicat ca prefață la un volum tradus din Sainte-Beuve, Portrete literare
BRATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
unor clasiciști remarcabili, majoritatea dintre ei profesori de liceu sau universitari, A. își propune să mențină viu interesul tinerilor pentru cultura latină. Într-un scurt articol din primul număr, intitulat În loc de cuvânt înainte, se reproduce un fragment din volumul Pentru clasicism (Fapte, idei, oameni) de N. I. Herescu, precizându-se că aici se exprimă motivul care a determinat editarea unei reviste adresate tineretului: „Clasicismul nu este o materie de predare oarecare, la liceu ca și la universitate. El nu este cultivat numai
AUSONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
Într-un scurt articol din primul număr, intitulat În loc de cuvânt înainte, se reproduce un fragment din volumul Pentru clasicism (Fapte, idei, oameni) de N. I. Herescu, precizându-se că aici se exprimă motivul care a determinat editarea unei reviste adresate tineretului: „Clasicismul nu este o materie de predare oarecare, la liceu ca și la universitate. El nu este cultivat numai pentru ceea ce reprezintă intrinsec, ca știință, ci și pentru valoarea sa etică, estetică și pedagogică.” Așadar, se subliniază rolul formativ, modelator al
AUSONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
Racine și despre Ovidiu la Tomis, Maria Marinescu-Himu despre Caracterele lui Teofrast și Observațiuni privind onomastica română, N. Creangă despre Construcția gerundivală și despre Fraza latină. Pe lângă acestea, e de consemnat și o colaborare a lui Nicolae Iorga (cu articolul Clasicismul în școala de odinioară). Un loc esențial îl ocupă traducerile din opera unor autori antici, precum Horațiu, Plutarh, Ovidiu, Prudentius, Properțiu. I. Săvulescu traduce o serie de poeme din Antologia palatină. Revista lansează și un concurs de traduceri pentru elevi
AUSONIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285500_a_286829]
-
prelucrări apropiate originalului sau traduceri propriu-zise dezvăluie surse și filiere ale culturii scriitorului (completate de excerptele făcute de acesta și de lista bibliotecii sale): Antichitatea greacă (Anacreon, Moschos din Siracuza, Bion din Smirna) și latină (Horațiu, Catul, Properțiu), Renașterea italiană, clasicismul francez (Boileau, La Fontaine), preromantici (Ossian, Gray, Gessner, Florian), romantici (Goethe, Schiller, Byron, Lamartine, V. Hugo), scriitori din literatura slavă, apropiată formației galițiene a lui A. (A. Mickiewicz, J. Krasicki, V. Jukovski), sau corespunzători perioadei vieneze - Aug. von Kotzebue, H.
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
și 1796, la Dubăsari sau Movilău, cărțulia de Poezii noo, care dezvăluie un spirit occidental, cuprinde atât încercări originale, cât și traduceri sau prelucrări (din La Fontaine, Cardinalul Fr.-J. de Bernis, Metastasio, Thomas Gray, Marmontel). La confluența anacreontismului cu clasicismul și preromantismul, versurile nu suferă de monotonie tematică. Stihuitorul este un epicureu, celebrând plăcerile vinului și ale amorului. Erotica lui, pastorală sau senzuală, jubilantă sau lacrimogenă, se împletește cu poezia naturii. De o anume grație și prospețime, fragmentul din epitalamul
CANTACUZINO-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286068_a_287397]
-
suprastructură, C. consideră predominant rolul istoriei față de estetic, iar conceptul de realism, pe care-l mânuiește nuanțat în discutarea succesivelor tendințe literare, reprezintă o măsură a „conștiinței istorice” a scriitorilor. C. analizează realismul antic, istoriografia medievală, gândirea istorică renascentistă, anistorismul clasicismului francez, detronarea universalismului clasic de către iluminism, pentru a marca în sfârșit rolul conștiinței istorice a autorilor în romantism și în realismul critic al secolului al XIX-lea. Condamnarea estetismului englez (Oscar Wilde) și a modernismului (Joyce, Proust), cât și evidențierea
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
ca și acel „essai critique”, Palladio (1928), de o pătrunzătoare inteligență analitică. Mai tehnic, un Dicționar de termeni privind arta românească și universală urmărește să precizeze o serie de noțiuni, cu nuanțări implicând perspectiva etică („nu există estetică fără etică”, clasicismul presupune o „atitudine morală”). Conferințele radiofonice reunite în Arcade, firide și lespezi (1932) se constituie într-o voluptuoasă peregrinare printre esențele spiritualității noastre, recognoscibile în construcțiile laice și religioase ce, prin „permanențele” pe care le ilustrează, dau specificitate spațiului carpato-dunărean
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
Traduceri: Shakespeare, Macbeth, Iași, 1864, Othello, Iași, 1868. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 7-12; C. Gane, P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării, I-II, București, 1936; E. Lovinescu, P.P. Carp, critic literar și literat, București, 1941; Mîndra, Clasicism, 85-89; Dicț. lit. 1900, 173-174; Dan Mănucă, Principiile criticii literare junimiste, Iași, 2000, passim; Liviu Papuc, Marginalii junimiste, Iași, 2003, 187-197. D.M.
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
publicistice, alături de eseuri inedite, în câteva volume: Aspecte literare (1965), Eseuri critice (1967), Eseuri despre literatura modernă (1970; Premiul Academiei Române - versiune revizuită și adăugită a precedentului), Fragmentarium (1973). Eseurile trădează interesul timpuriu al universitarului pentru terminologia literară, tratând despre baroc, clasicism, romantism, realism sau fantastic. Deși critica de întâmpinare nu l-a acaparat niciodată și a practicat-o cu intermitențe, C. promovează în cronicile sale nume care s-au impus în literatura română: Cezar Baltag, Mircea Ivănescu, Petre Stoica, Modest Morariu
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
simptomatice dintre un intelectual (Eminescu) și timpul său. În perspectiva conceptualizantă a lui C., eminescianismul devine o categorie largă de sensibilitate, care anticipează o serie dintre opțiunile culturale ale secolului al XX-lea. Dintr-un unghi acuzat perspectivist este abordat Clasicismul european, într-un volum monografic din 1971. Decupajul problematic al cărții nu scapă din vedere făgașele urmate de istoria ideilor în veacurile următoare. Autorul concentrează și dă convergență unor ipoteze asupra clasicismului, dispersate în mai toate sintezele sale. În cartea
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
-lea. Dintr-un unghi acuzat perspectivist este abordat Clasicismul european, într-un volum monografic din 1971. Decupajul problematic al cărții nu scapă din vedere făgașele urmate de istoria ideilor în veacurile următoare. Autorul concentrează și dă convergență unor ipoteze asupra clasicismului, dispersate în mai toate sintezele sale. În cartea despre Eminescu, în cea despre poezia modernă, în teoretizările pe marginea vârstelor și chipurilor modernității, clasicismul este invocat ritual cu funcție de element ab quo: din punctul fix de observație al acestuia, devine
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
făgașele urmate de istoria ideilor în veacurile următoare. Autorul concentrează și dă convergență unor ipoteze asupra clasicismului, dispersate în mai toate sintezele sale. În cartea despre Eminescu, în cea despre poezia modernă, în teoretizările pe marginea vârstelor și chipurilor modernității, clasicismul este invocat ritual cu funcție de element ab quo: din punctul fix de observație al acestuia, devine posibilă percepția optimă asupra diferirii creatoare și asupra normelor sale labile. De altfel, disertația de doctorat a lui C., dezvoltată la publicarea în volum
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
lui Eminescu, București, 1964; Aspecte literare, București, 1965; Eseuri critice, București, 1967; Semn, București, 1968; Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, București, 1969; ed. 2, București, 1971; ed. 3, Iași, 1995; Eseuri despre literatura modernă, București, 1970; Versuri, București, 1970; Clasicismul european, București, 1971; Clasicism, baroc, romantism (în colaborare), Cluj, 1971; Umbre de apă, București, 1972; Conceptul modern de poezie, București, 1972; Fragmentarium, Cluj, 1973; Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Bloomington, 1977; Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Aspecte literare, București, 1965; Eseuri critice, București, 1967; Semn, București, 1968; Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, București, 1969; ed. 2, București, 1971; ed. 3, Iași, 1995; Eseuri despre literatura modernă, București, 1970; Versuri, București, 1970; Clasicismul european, București, 1971; Clasicism, baroc, romantism (în colaborare), Cluj, 1971; Umbre de apă, București, 1972; Conceptul modern de poezie, București, 1972; Fragmentarium, Cluj, 1973; Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Bloomington, 1977; Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism, Durham, 1987; ed.
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
Caragiale pătrunderea unei problematici umane neexplorate anterior, purtătoare către o viziune nouă despre existență, anticipatoare a registrelor moderne. Prin schemele comice realizate Caragiale are o percepție a realității apropiată de a reprezentărilor contemporane. În opera sa, născută la confluența dintre clasicism și realism, se află trăsăturile celei mai moderne arte: „tema dezorientării omului”, „vidul umanității”, „personajul lichefiat”, motivul „lumii pe dos” rezultat din proiecția carnavalescă a vieții, desfășurată într-un „spațiu închis, de dramă circulară”. c. Structura personajului Împletind mijloacele tradiționale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]