1,628 matches
-
piciorușele subțiri căutînd un punct de sprijin pentru a se putea elibera. Iubita nu-l slăbea din strînsoare. Într-o clipită îl strînse atît de tare încît nu putu să mai miște nici măcar dintr-un picioruș. A înfipt în el cleștii săi puternici și i-a supt lacom sîngele. Apoi, am putut să văd cum, după ce s-a săturat, a dat drumul micii grămezi, acum de nerecunoscut picioare, piele și alte resturi amestecate aruncînd-o cu dispreț de pe pînză. Aceasta este dragostea
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
respectiv. Material didactic: material concret/imagini reprezentând unelte folosite în activitățile adulților (pentru grădinar: stropitoare, greblă; pentru bucătar: mașină de tocat, tel, castron; pentru medic: stetoscop, seringă; pentru croitor: mașina de cusut, foarfece, ac cu ață, degetar; pentru tâmplar: ciocan, clește, fierăstrău; imagini ale unor produse: (cozonac, haine, mobilier); șapcă, geantă cu plicuri pentru poștaș; Elemente de joc: surpriza, mimarea unor acțiuni/trăiri, mișcarea, aplauze. Desfășurarea jocului: Un copil numit de învățător va fi poștașul. Poștașul sosește și bate la ușă
Jocul de rol, Universul copiilor by Mirela Bondrea, Lică Prisecaru () [Corola-publishinghouse/Science/1296_a_2061]
-
a fost credincios. — A deprins meșteșugul domniei și a dovedit că este destoinic. Oamenii doamnei Maria nu mai reușeau să spună un cuvânt. — Doar nepotul lui Matei Vodă Bătrânul ne poate scoate la liman, țara e prinsă ca într-un clește, împrejur oști gata să năvălească. Ce ar putea să facă un copil? Să le țină piept? — Constantin Brâncoveanu ar avea grijă de țară, doar el este potrivit pentru asemenea treabă. Și hotărârea fu luată. Au plecat cu toții în frunte cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era încă obișnuită cu locul. În lumina puțină pe care o făcea candela și lumânarea, desluși sipețelul de argint în care ținea lemnul de mirodenii. Îl deschise și luă un bastonaș. Îl apropie de lumânare, dar se răzgândi, deschise cu cleștele ușița sobei, scoase o bucată de jăratic pe lopățica frumos lucrată din fier forjat și puse bețișorul pe jăratic. Fumul subțire și parfumat se ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și marele ban Constantin Știrbei, văr după mamă cu Ștefan Vodă: — Cine spune că au luat clanțele? Nu le-au luat, sunt la locul lor, doar vulturii de aur i-au scos din lucrătură, i-au tras ușurel cu un clește, că erau de aur curat. Am trecut pe acolo și am văzut. Clanțele sunt toate la locul lor. Cum erau să le ia? Doamne ferește! — Hm! se auzi mirarea spătarului și, dacă marelui stolnic Constantin nu i-ar fi slăbit vederea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
istorice, Învățătorul scrie pe bilețele noțiunile istorice, evenimente pe care dorește să și le amintească elevii. Ei sunt solicitați să tragă bilețele și să explice, să definească pe scurt noțiunile sau evenimentele Înscrise. Fiecare elev ales care a tras bilețelul clește cu voce tare răspunsul. Jocul tip Robingo este În esență un concurs pe baza unor Întrebări care necesită ca răspuns un singur cuvânt, timp istoric, o sintagmă. Enunțurile sunt adresate Întregii clase, elevii un grad mare de inteligență ridică primii
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
făcând semnul crucii. Soția și copii îi bombarda cu sare. Au început să fugă, de rupeau pământul. Continuând același ritual al tămâii, mujdeiului și sării, i-am urmărit până în fundul grădinii, când am prins un strigoi, strângându-l ca în clește. Acesta urla ca din gură de șarpe. -Cine sunteți voi pocitanie?De unde veniți? -Lasă-mă că-ți spun. Aici pe malul, Dunării este un cimitir turcesc de pe timpul lui Vlad Țepeș. Suntem turci trași în țeapă. Se iveau zorii de ziuă
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Bacchus un vesel flăcău de la țară, Ariadna o fată cam prostuță, cercetând cu o sfială tembelă cununa iubitului. Satirii și bacantele fac parte dintr-un trib de nomazi, cu o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete de „flaute și tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu i se aservise ? De ce, perpetuu nemulțumit, n-ar fi putut să urmeze motivele mitologice și rigoarea clasică decât atât cât i-ar fi slujit să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi făcea mustrări. Dar în aceeași vreme aștepta să mai afle de la dânsul ceva nespus de important și-i era atât de necaz că nu mai deschide gura, încît îi venea să țipe... Și întunericul umed, înecăcios îi strângea în clește inima, din ce în ce mai fără milă. Apoi, în fața unei case cu ferestrele luminate, se auzi glasul generalului, iar Klapka tresări și zise: ― Eu mă opresc aici... să... Bologa nu răspunse și nici măcar nu salută, ci trecu înainte, mai repede, ușurat, bucuros că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de bubuituri mai furioase. ― Lumina! suspină Bologa. Ispitește, mereu ispitește lumina!... Parcă toate tunurile din lume n-ar mai fi în stare s-o înăbușe... Dar arătarea albă se topi iarăși, și întunericul îi strânse iar în brațe, ca niște clește reci. Numai în sufletele lor buimăcite mai stăruiau scântei multicolore, mângâietoare... O luară pe ulicioară. Noroiul era mai cleios. Bologa simțea cum îi tremură genunchii. I se părea că duce în spinare o piatră de moară. Și inima îi era
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gulerul mantalei, dar Apostol nici nu încercă să înțeleagă, atât îi era sufletul de încărcat cu speranțe... 5 Apostol Bologa porni călare, cu harta în mână... Lunca era sat lung, pe malul drept al unui râuleț gălăgios, strâns ca în clește între două rânduri de dealuri îmbrăcate cu brazi și fagi, amestecați. Șoseaua trecea prin mijlocul satului, iar calea ferată ― prin dosul caselor, prin grădini și livezi ce se urcau pe coastele piezișe. Împrejurul gării valea se lărgea ca un fund
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi topit într-o imensă revelație. În sfârșit, brusc, fără nici o trecere, apăru iarăși gândul roșu că un noaptea aceasta trebuie să plece, și iarăși zigzăguind în vălmășagul altor mii de crâmpeie nelămurite. Acuma însă toate parcă erau strânse în cleștele fierbinte al unei păreri de rău usturătoare. Simțea că încă n-a adormit. I se părea că vremea s-a oprit în loc ca un ceasornic stricat și de aceea nu poate dormi și nici nu va mai dormi niciodată. Pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în Parva. Stătea ceasuri întregi în cerdac, în soare, sorbind albastrul văzduhului, în care își plimba neîncetat gândurile. Deseori ochii lui încercau să se odihnească contemplând crucea înflorită cu raze din turnul bisericii. Dar sufletul lui era îndată apucat în cleștele unor remușcări stranii și, dornic numai de liniște, fugea spăimântat mai departe... Mai mult zăbovea împrejurul mormântului de piatră al tatălui său. Știa inscripția pe de rost și totuși, de câte ori o privea, căuta s-o silabisească, pentru că în vremea aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
adevărata viață? răspunse Apostol cu glas tărăgănat, leneș. Dacă ai fi venit ieri cu portița aceasta, poate că te-aș fi sărutat și mi-ai fi luat o piatră de pe inimă... Căci ieri viața m-a torturat îngrozitor cu niște clește de foc îngrozitoare! Aseară însă am văzut pe Ilona și... m-am regăsit, mi-am regăsit iubirea... Altfel cum aș fi îndurat o noapte întreagă aici, singur?... Acuma mi-e sufletul liniștit... De ce să reîncep chinurile?... Nu mai vreau nimic
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern... Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că schiaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, Să cuget basme mândre, poetice povești. Pe jos să șadă fete pe țolul așternut, Să scarmene cu mâna lâna, cu gura glume, iar eu s-ascult pe gânduri, și să mă uit de lume, Cu mintea s-umblu drumul poveștilor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și negustori, cu sclavele încărcate de poveri venind după ele. Alergau prin piață bărbieri, strigînd: - Cine vrea să-și radă barba? Cine vrea să-l tund? Într-un loc, stătea sprijinit într-un genunchi un ins voinic care trăgea cu cleștele măseaua unui negustor de grâu. Negustorul așezat pe o piatră zbiera și se zbătea. Străinul nu înțelese ce se petrece și se opri să privească, însă văzu cu mirare că după ce răcnetele încetară, negustorul cel rotofei își luă măseaua însîngerată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
este turnatul cositorului. Aceasta presupune interpretarea formelor pe care le ia cositorul (topit și descântat) și apoi turnat în apă sfințită. Mai mult, o mare parte dintre ustensilele vrăjitoarelor folosite în descântece și farmece sunt confecționate din metal (cuțit, potcoavă, clește, vătrai etc.), în urma unui ritual precis. 9.1.3. Croitorul Acesta este cel care vine în contact cu trupul. El vede și cunoaște ceea ce se ascunde în spatele aparențelor și este interzis privirilor celorlalți. Semnele din naștere, cicatricele și toate secretele
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
politicului. El este și efectul acesteia (cum sugera recent Jean-Claude Guillebaud). Dacă gestionarea mediatică a unei decizii ține loc de decizie, nu e pentru că politicul, strivit de dezvoltarea științifică, de interdependența economiilor și de faptul că statul-națiune este prins în clește între regional și mondial, nu mai are mare lucru de decis? Astfel, actul de guvernare, golindu-se, ar umple scena cu gesticulări, beția spectaculară compensând restrângerea marjelor de inițiativă 115. "Cu cât am un cuvânt mai mic de spus, cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spitalizarea prelungită a bolnavilor, ei pot să-și continue viața profesională, deși au parte de îngrijire permanentă, rămân în contact cu medicii. Cancerul nu este o boală nouă (cancer înseamnă "crab" cuvânt care implică ideea că boala strânge ca un clește...), dar abia la începutul secolului XX apare ca o amenințare reală pentru omenire. Cancerul este o boală a "vârstei coapte", a bătrâneții, deci e normal să fie mai răspândită într-o societate îmbătrânită... Frica de cancer este mare (spaimele trecutului
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
aveau cu dânșii prostia cea mai de pe urmă, de a se crede pe dânșii înțelepți, pe când nebunii aceștia își închipuiau că pot să afle prin gândiri omenești ceea ce nu se poate afla decât prin credință. Când fierarul, în loc să tragă cu cleștele fierul înroșit în foc, s-ar încăpățâna să-l tragă cu mâna, noi cu toții vom spune că aceasta este cea mai de pe urmă nebunie; întocmai așa se petrece și cu filosofii aceștia, căci și ei încăpățânânduse a afla totul printr-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
mare; ele aparțin celor mai diverse domenii semantice și multe dintre ele au poziție importantă în lexicul românesc (două sute treizeci și trei apar și în vocabularul reprezentativ al limbii române: bici, boală, bogat, boier, brazdă, ceată, ciocan, (a) citi, (a) clădi, clei, clește, (a) clipi, coajă, (a) coborî, cocoș, comoară, (a) cosi, coș, ( a) croi, cumpănă, drag, (a) iubi, nevastă etc.). Unele dintre aceste cuvinte au stat la baza creării terminologiei feudale românești (boier, ceată, clacă, răzmeriță etc.). În vocabularul reprezentativ al limbii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de feciorul lui... „am îmbătrânit în viața de pădurar, n-am cunoscut frica, nu mi-a tremurat glasul ori mâna niciodată, iar acum?!“... ei acu‟ alta‟i treaba!“, își răspunse tot el gândului. O neliniște îi forfeca inima, ca un clește, o neliniște care pusese stăpânire pe sufletul lui și nu-l slăbea o clipă, trezind în el o suferință aprigă. „Eu sânt bătrân... și, dacă, fata, ferească Dumnezeu, rămâni fărî tată!“ Gândul ăsta îl doborî cu totul... îi venea să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atât cât să permită feței lui de macrou piperat să tragă cu ochiul pe coridor. — A, Herr Gunther, dumneavoastră erați, zise el ieșind din birou. Se apropie Încet de mine, ca un crab care trebuie să se descurce cu niște clești prea mari. — Bună dimineața, Herr Gruber, i-am răspuns, evitându-i chipul. Era ceva În legătură cu el care Îmi amintea Întotdeauna de prestația actoricească a lui Max Schreck În filmul „Nosferatu“, efect care era amplificat de mișcările, de rozătoare care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
polietilenă, și am urcat treptele de ciment către restaurantul-pensiune. înăuntru, figurile tipice: nepoțelul prodigios cu bunica, literatul plin de coșuri strângând între palme sticla de bere, muzicianul celebru încrucișînd dinții a două furculițe și manevrîndu-le ca pe un fel de clește nichelat. In rest, mese goale, cu mușamaua în pătrate albe și roz, cu câte un pahar decorativ cu crenguțe de brad. Pe când mâncam fără să știu ce mănânc, privind absent formele pestriț colorate din sala de mese ai cărei pereți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
rău cu speriet, spune descântul numind ceasurile rele, cu samcă, cu moroi, cu strigoi, cu diavolițe rele, și cu ce-or mai fi fiind, le numește baba Zamfira pe toate apoi le scoate din vârful capului, din creierii capului, din cleștele obrazului, le scoate din toate locurile firave în care răul se poate cuibări, din vederile ochilor, din auzul urechilor, și-ndepărtează a doua oară răul cu toate boalele lui și-ncă o dată, a treia oară, îl îndepărtează din inimă, de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]