1,121 matches
-
de dicționarele franceze și de operele științifice redactate în limba națională se va impune în detrimentul latinei. Modificările de ordin conceptual realizate sub geniul lui Louis Pasteur și Claude Bernard au coincis cu apogeul terminologiei medicale francofone. Pe matricile lexico-semantice existente, clinicienii celebri ai secolelor al XVII- lea, al XVIII-lea și al XIX-lea vor insera inovații lexicale străine de tradiția greco-latină, termeni neologici preluați din limba comună, împrumutați din limba engleză etc. Excerptând datele oferite de textele de specialitate, de
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cu greu mai pot fi recunoscute, motivațiile lor fiind uitate: lat. clin(o) (< gr. κλινο-, κλινειν "a înclina", κλίνη "pat") avea sensul de "înclinat", iar adj. clinicus indica persoana care vizitează bolnavii la pat (E. Mincu, 2009: 39). Metafora conceptuală "clinician" a suportat modificări radicale din punct de vedere conceptual și formal. Fără a avea legături cu patogenia bolii, lat. diabetes avea inițial, sensul de sifon (tub curbat de trecere a unui lichid la un nivel superior), diabena semnificând "a traversa
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
evenimentele de care ne lovim. O producție mintală: analizăm și construim o alternativă la realitate, imaginăm o altă ordine, o punere În scenă a altor lumi posibile. Imaginarul, scrie Cornelius Castoriadis, cunoscutul filosof și psihanalist citat cu voluptate de psihosociologii clinicieni, stă la originea oricărei construcții umane, sociale, istorice și psihice. Imaginile cu care operează actorul social reunesc, Într-o producție proprie, ceea ce a colectat (recenzat, clasat) din fondul comun prin participare la social și efortul său personal de creație și
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
tip de risc, cel politic, care poate antrena violențe de masă. Schimbarea accelerată a economiei mondiale și a valorilor poate destabiliza indivizi, grupuri, instituții. Soluția psihologică este temporizarea, negocierea, reinterpretarea situațiilor. Rol esențial au agenții de schimbare, psihosociologii și sociologii clinicieni, psihoterapeuții de grup, psihanaliștii. Principiile intervenției psihosociologice au fost fondate de Lewin și echipa sa cu mai bine de o jumătate de secol În urmă. Numai că metoda este utilizată numai În țările avansate, unde există o cultură a schimbării
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
soluție, ce trebuie schimbat și cum. Fiecare se simte dator să schimbe ceva, să reformeze după mintea sa. Iar revoluțiile, mari sau mici, conduse de entuziasm sau de inspirațiile unor lideri mesianici, au costuri enorme, antrenează contrarevoluții, Întotdeauna violente. Dimpotrivă, clinicianul social Îi ajută pe oameni să Înțeleagă, să evite rupturile și conflictele, să negocieze. De la sondajele de opinii (nemanipulate!) la dinamica grupului există o multitudine de metode de Învățare Împreună a reflecției, pentru viitorului tuturor. Puteam oare imagina un sistem
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
e vorba doar de un dialog, ci de o inversare a raporturilor existente În psihologia clasică: obiectul de studiu devine subiect, iar cercetătorul evită situarea În prim plan, controlul situației, examinarea rece (= obiectivă) a celuilalt, manipularea. Psihosociologul acționează ca un clinician, pune diagnostic și intervine În Întreprinderi, În mediul rural sau urban, În câmpuri de gestiune economică și socială, În munca socială, În Învățământ și formare, În sectorul asociativ. Apelează la mai multe tipuri de practici sociale, frecvent asociate corpusului teoretic
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a scăzut puternic rata natalității, e o stare de neliniște. Dar eu n-am văzut-o. N-am observat decât decență, multă decență. Scriu acest text pe fondul sonor al imnului Virolai, Înregistrat la Montserrat de soția lui Pedro, psiholog clinician. Se distinge glasul lui Mată, care se suprapune vocilor celorlalți. O familie modernă de intelectuali democrați, o provincie prosperă, imn și drapel, dansuri și obiceiuri populare, ce articulare! (28.09.2009) Valea Jijiei: identități efervescente Cuvântul „identitate”, alăturat termenului „persoană
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
din tulburările genitale la bărbații cu SM au la origine factori psihogeni. 10. Durerea în SM. Atunci când CHARCOT descrie pentru prima dată (1862) simptomele SM, printre acestea se numără și simptomele senzitive. În ultima perioadă, tot mai mulți cercetători și clinicieni abordează sindroamele dureroase din SM. MARCHETTI P. și colab. (2003) descriu amănunțit aceste sindroame dureroase. După acești autori, SM cauzează durere la cel puțin 1/3 din pacienții afectați. Pe măsură ce boala evoluează, durerea poate fi raportată la 50-70% din pacienți
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
a datorat și împărțirii specialității mari de neuropsihiatrie în două specialități, separate, neurologie și psihiatrie, fiecare având tendința de a se ocupa strict de domeniul său. Astfel, SM, fiind o boală care se internează la neurologie a fost neglijată de clinicienii neurologi, privind aspectele psihiatrice ale ei, iar psihiatrii s-au întâlnit tot mai rar cu bolnavi cu SM. Mai sunt și alte motive care explică această situație: pe de o parte discordanța rezultatelor studiilor ce le-au fost consacrate, discordanță
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
ale SM: crize paroxistice cu durată de secunde sau minute, care apar repetat timp de mai multe săptămâni, tulburări sfincteriene, tulburări sexuale și tulburări psihice. B. Diagnosticul clinic al SM Diagnosticul clinic al SM a suscitat multe discuții între mulți clinicieni neurologi, fiecare din ei având păreri multiple despre criteriile de diagnostic clinic. Înainte de a discuta aceste criterii propunem să definim principalele stări clinice ale unor SM: puseul, remisiunea și progresivitatea. Un puseu este definit de apariția unor simptome sau a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
cu majorarea semnelor, fără stabilizare de cel puțin 6 luni. CHARCOT, în 1896 a fost primul care a propus 4 criterii clinice pentru diagnosticul SM. Această tetradă este reprezentată de: mers cerebelo-spastic, nistagmus, vorbire sacadată și tremor intențional. De-alungul anilor clinicienii au sintetizat simptomele SM în trei mari sindroame: piramidal, cerebelos și vestibular, dar prezența acestor trei sindroame nu înseamnă diagnostic sigur de SM. Sindroamele respective se găsesc concomitent și în alte afecțiuni neurologice. După consultații multiple la diferite simpozioane internaționale
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
este strict obligatorie. Atitudinea practică trebuie să fie mai nuanțată. Aplicarea tuturor investigațiilor paraclinice nu-și au rostul, atunci când boala evoluează de mai mulți ani și când examenul clinic aduce dovada diseminării lezionale. Adesea, examenele complementare sunt un lux pentru clinician, o încercare pentru bolnav și o cheltuială în plus pentru asigurările sociale. Această regulă, de a face investigațiile paraclinice în întregime, trebuie să fie respectată la începutul bolii sau când simptomatologia bolii pare focală, progresivă, sau când există o atipie
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
și diagnosticului diferențial între această boală (la debut) și SM. Aici investigațiile de laborator sunt de real folos, SIDA beneficiind de teste specifice de diagnostic. În cele din urmă, cu toate că nu există un test specific de diagnostic al SM, un clinician experimentat poate stabili un diagnostic destul de precis printr-o anamneză minuțioasă și o examinare clinică foarte atentă, bazânduse și pe datele paraclinice ca: rezonanță magnetică, potențiale evocate și analiza LCR. Polimorfismul clinic al SM este atât de mare, încât dacă
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
unei parapareze ne poate orienta, în funcție de vârstă și contextul clinic, spre o patologie a articulației cranio 152 cervicale sau a măduvei cervicale și nu în cele din urmă la o parapareză legată de virusul imunodeficienței câștigate. Sigur, la stabilirea diagnosticului, clinicianul trebuie să apeleze și la examinările paraclinice pentru a pune un diagnostic exact. Contribuie la demonstrarea naturii inflamatorii și imunologice a afecțiunii examenul lichidului cefalorahidian. Totuși, trebuie subliniată absența specificității acestor modificări ale lichidului. Astfel modificări ale LCR comparabile cu
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
indiferent care sunt autorii sau formele clinice evolutive descrise de aceștia, toți au folosit în descrierea lor variabilitatea în succesiune și intensitatea puseului, remisiunii și progresivității. S-au găsit definiții ale acestor noțiuni care să satisfacă pe toți cercetătorii și clinicienii. Un puseu este definit de apariția unor simptoame și (sau) a unor semne neurologice, cu sau fără confirmare obiectivă, ce durează cel puțin 24 de ore, sau de agravarea sau reapariția unor simptome și (sau) a unor semne ce regresează
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
în grupa „RP“ progresia (pe care accesele vin eventual să se grefeze) poate surveni în momente forte diferite ale evoluției (de obicei după 10 ani de evoluție). MARBURG (citat de STAMATOIU, 1989) a recurs la o clasificare acceptată de mulți clinicieni. Astfel descrie: 1 - forma acută malignă; 2 - forma comună remitentă; 3 - forma progresivă cu evoluție cronică rezistentă terapeutic; 4 - forme benigne sau fruste. Aceste forme benigne au fost privite mult timp cu rezerve, dar în prezent ele sunt consemnate aproape
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
bolnavilor de SM în aproape douăzeci de grupe este foarte utilă mai ales în studii de cercetare. Practic, noi considerăm că încercarea lui KURTZKE de a combina unele grupe ca de exemplu 5 și 6 sau 7-8-9, este binevenită pentru clinicieni. KURTZKE descrie gruparea 56 astfel: pacienții nu sunt deobicei țintuiți la pat și în casă, putând umbla. Rareori este posibilă o zi cu normă întreagă de muncă, fără măsuri speciale. Există în general o oarecare deteriorare în activitățile cotidiene obișnuite
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
pierderea mișcărilor și pentru membrele superioare. Dr. C. VANEY, medicul șef de secție de la Clinica de Altitudine MONTANA din Elveția, clinică specializată pentru tratamentul recuperator al SM, împarte bolnavii în 5 grupe. Această împărțire este mult mai bună pentru un clinician care se ocupă cu recuperarea bolnavilor de SM, putânduse evidenția mai bine evoluția bolnavului în contextul multiplelor proceduri de recuperare din această clinică. De asemenea procedurile de tratament recuperator se pot grupa și standardiza pe grupe de bolnavi, astfel C.
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
intercurente, unele vaccinări, intervenții chirurgicale, traumatisme fizice, stressul psihic și factori climaterici, dintre care expunerile îndelungate la soare, și curele balneare termale intensive, sunt de subliniat. În ultima perioadă, studiul formelor benigne ale SM preocupă tot mai mulți cercetători și clinicieni. Aceasta și datorită credinței că există unele particularități anatomice, fiziopatologice etc, care, dacă ar fi favorizate, am putea influența evoluția bolii, în sensul opririi evoluției progresive și rapide. Aceste particularități ar fi acelea care apar în formele benigne ale SM
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
zoster, nu produce nici o ameliorare în SM. Izoprinosina este un medicament cu spectru larg antivirotic având și proprietăți imunomudulatorii. Se folosește în combinație cu steroizii. Ipoteza că puseele de SM pot fi declanșate de infecții virotice banale a făcut pe clinicieni să aplice în tratamentul SM orice agent viral. Unele cercetări indică o reducere a frecvenței puseelor acute din SM, după administrarea de izoprinosină. Chimioterapia cu medicamente antibacteriene și antifungice nu a dat rezultate bune și nu se recomandă acest tratament
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
după administrare de azathioprină la 55% dintre pacienți. Intoleranța la medicament manifestată la începutul terapiei cauzează sindromul de „withdrawal“ în primele două luni de la inițierea terapiei (CRANER M.J. 2001). Efectele secundare apărute, inclusiv riscul de neoplazii secundare nu au încurajat clinicienii în folosirea pe scară largă a Imuranului pentru tratamentul SM. Recomandarea de tratament cu acest medicament este pentru cazurile în care medicația imunomodulatoare nu este disponibilă (TUȚĂ S., 2002) sau evoluția este moderat agresivă sub tratament imunomodulator, asocierea cu Interferon
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
de sofisticate experimente de genetică moleculară, s-au strâns zeci de mii de lucrări, pentru a căror parcurgere și sistematizare este necesar un efort substanțial. Tehnologiile performante, de ultimă oră, devin din păcate din ce în ce mai puțin accesibile medicilor generaliști și chiar clinicienilor specialiști. Astfel, în ultimii 30-40 de ani, se accentuează o îndepărtare atât în plan teoretic cât și metodologic între cercetătorii superavizați din marile laboratoare și practicieni, încât ceea ce scriu și publică primii devine dificil de parcurs și asimilat pentru mulți
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
prelegeri, autor a fost virusologul Michael Antony Epstein, care a suspicionat imediat că respectivele forme de cancer sunt provocate de un virus limfotrop. În acest sens, el i-a solicitat lui Burkitt să-i furnizeze eșantioane din cazurile clinice africane. Clinicianul a fost de acord, astfel că M. A. Epstein a intrat în posesia unor fragmente de țesut tumoral, pe care n-a întârziat să le cultive in vitro și să le studieze electronooptic împreună cu colaboratorii săi Yvonne Barr (n. 1932
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
herpetic asociat sarcomului Kaposi Acest tip de sarcom, care apare consecutiv stărilor de imunodeficiență (în special SIDA), era cunoscut ca entitate clinică încă din 1872, când a fost descris de dermatologul vienez Moriz Kaposi (1837-1902), un elev al cunoscu tului clinician Ferdinand Ritter von Hebra. Victor Babeș, devenit ulterior unul din amicii lui M. Kaposi, a frecventat laboratorul acestuia din capitala habsburgică în 1876, pe vremea când era încă student. Ulterior, în țară, V. Babeș a studiat boala Kaposi, în special
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
îndrăznit“ în 1902 să facă referiri și la o even tuală legătură cromozomi-cancer dar, era doar o teorie cromozomială a oncogenezei elaborată fără dovezile necesare, astfel că nu a fost luată în consi derare. Doi ani mai târziu, un compatriot, clinicianul V. Watkins lansa, în același spirit, teoria ereditară a cancerului (bazat pe anchete în familiile de canceroși). Cu toate acestea, ideea implicării unor factori genetici în transmiterea verticală a neoplaziilor nu a fost luată în discuție decât după 1914, an
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]