2,043 matches
-
vin./ Va fi mai caldă groapa ta comună/ decât cerșitul stânjen la străin...” [Gherla 1963] (Andrei Ciurunga, Noi n-am uitat-Poeme cu Umbre de Gratii. Ed. Sagittarius, București, 1996) Purtate de creștinii prigoniți, lanțurile devin măsură a credinței lor de neclintit și trepte ale înălțării jertfei lor hristice: „Ne-am ridicat să punem rânduială/ În țară, în gândire și-n cuvânt./ Cum n-am avut hârtie și cerneală,/ Am scris cu sânge-n Cer și pe pământ.// La căpătâiul vecului ce
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
coridorului la capătul căruia se zărea poarta de fier a castelului în care locuia vrăjitorul. Degeaba se zbătu dihania să se elibereze și să mai toarne foc peste grădinar, că sapa fusese bine înfiptă prin botul lui și nu se clinti din loc. Florea deschise poarta fără să îl mai oprească nimeni. Căută prin toate încăperile, dar nu reuși să dea de frumoasa prințesă care îl salvase de Mustață-Sură. Într-o încăpere în care câteva oale uriașe bolboroseau la foc, văzu
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
propagandă anticristică. Referindu-se la limba română, cunoscută în timpuri mai vechi drept „limba bătrână”, Sabin Bâldea arată că ea este cheia pentru unirea tuturor eforturilor de a ne menține ca națiune puternică pe care nimeni să nu o poată clinti. În tot acest tremur de neam, care s-a dovedit a fi lansarea la Tg.Mureș a cărții „Am fost aici dintotdeauna”, versurile domnului Mircea Dorin Istrate au făcut o trecere lină către colindele de final de eveniment, ca o
O CARTE SIMBOL LA TG.MUREŞ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381552_a_382881]
-
pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Nu- i dau voie să ne strice Ce- am clădit, să nu mai pice Ciucuri albi, în albi
IAR SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380841_a_382170]
-
de ce trebuie să mai răscolim aceste adevăruri dureroase? N-ar fi fost mai bine dacă autorul așternea tăcerea peste suferințele de odinioară ca să lase rănile să se vindece? Ba se mai pot naște și controverse stârnite de aceia care sunt neclintiți în altfel de convingeri. E un fapt meritoriu ca autoru-narator, domnul Herman Victorov, nu a avut reținere în a prezenta o temă mult dezbătută. Autorul a simțit că este perfect îndreptățit în acest demers, deoarece a avut în vedere un
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]
-
crude și uscate, cu sticle cu țuică și fiecare cu ce-a avut. Vestea că n-a murit și se întoarce acasă nenea Mitică a ajuns sus la munte înaintea lui și mătușa mea, sora tatălui meu, nu s-a clintit de lângă stâlpul verandei până ce nu a zărit pe după cotul drumului coloana interminabilă de oameni cu preoți în frunte care conduceau carul în care se afla unchiul meu. Serile stăteam cu toții până târziu în noapte pe veranda spațioasă și îl ascultam
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
pe ei, rămași pe drum. Amintiri, dureri trecute Pagini de român durute, Mi le- aduc salcâmii verii, Chiar de- i vânt, pala- adierii Nu mă tulbură, nu piere Sunt iluzii, chiar himere. Versul meu te- ademenește, Niciun vânt nu ne clintește. Suntem doi pe- un balansoar Eu de vânt nu am habar. Poate secera, de vrea, Sus, în vârf, nu- i creangă mea. Citește mai mult Iar salcâmii...Secera vântul pustia,Sufletu- mi, melancolia,Secera toamne și veri,Românul poartă dureri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
cad pe caldarâmCalci pe ei, rămași pe drum.Amintiri, dureri trecutePagini de român durute,Mi le- aduc salcâmii verii,Chiar de- i vânt, pala- adieriiNu mă tulbură, nu piereSunt iluzii, chiar himere.Versul meu te- ademenește,Niciun vânt nu ne clintește.Suntem doi pe- un balansoarEu de vânt nu am habar.Poate secera, de vrea,Sus, în vârf, nu- i creangă mea.... XI. DE DOR..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016. De dor... Te- am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
loc prin sat, Undele-ți zâmbesc în vale, Fetele pe înserat. Tu, mireasă de-împărat, Cu voal de cer brodat Și rochie de trandafiri Peste piele de brocart Tatuată cu zefiri Și surâs de zbor înalt, Faci zăpezile să stea Neclintite în decor Și să plângă-n urma ta Mistuindu-se de dor. Și cobori din munți senin Cu alai împărătesc Și cu zile care cresc Peste dealuri și câmpii Într-un dans ușor, sublim Și-n zâmbete de copii. Primăvară
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374494_a_375823]
-
închis obloanele cerului în Defense iar pe câmpia lui Marte ruginește năzuința lui Eiffel Parisul era galben de verde cu irizări spre albastru cum buzele Senei chiar acum când scriu o poezie în Jardin du Luxembourg pe piciorul unui faun neclintit de la 1900 iar depărtarea aude cum se închină românii în St Sulpice Și roșii erau plăcile comemorative la eliberarea din august 44 dar tu tinerețe pariziană ești mereu revoluția din 68 la Sorbonne veșnică înfierbântată de iubirea pentru libertate și
BONJOUR PARIS! POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374559_a_375888]
-
Tu care nu-mi lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. CE TE-AM FĂCUT, IUBITE ? Ce te-a făcut, iubite, de ai venit să-ți ceri iertare? Depărtarea, care rupe viața noastră dincolo de uitare, Care ne târăște între neputința de a recunoaște, Că iubirea e singurul
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
trandafiri și trei lujeri ai unei specii de orhidee. Merg pe aleea mărginita de flori perene până pe malul lacului. De departe văd o suprafata strălucitoare sub lumina primelor raze de soare. Câteva bețe purtate ieri de micile valuri, acum stau neclintite la mal, dovadă a faptului că acolo, jos la suprafața apei nu adie nici o boare care să le pună în mișcare. Din când în când câte un pește care sare după aer, sparge fulgerător oglindă apei, si se scufundă din
CĂRĂRILE SUFLETULUI (FRAGMENT) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373312_a_374641]
-
care n-o poți trece cu vederea. Are trăsături dârze și sclipiri de asprime în ochii de-un albastru oțelit, conturați de sprâncene stufoase, ce se întâlnesc în cute adânci, săpate în timp de încăpățânare, îndârjire, de o hotărâre de neclintit și de truda grea. Buzele-i sunt strânse, neînduplecate, cu colțurile ușor coborâte, trădând o determinare de fier. Un nas impunător și el, cu nările ușor umflate, de parcă ar respira furtună. Un bărbat ca un brad falnic crescut în vârf
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
când capetele le-au tăiat... Au dus-o în temniță...în multe feluri chinuită... Multe zile-nfometată...de-un Înger a fost hrănită ! Au dus-o-n Macedonia, la idoli ca să jertfească Dar din Credința Creștină, n-au putut să o clintească ! A fost aruncată-n Mare, unde nu s-a înecat Și-n capiștea idolească, pe Jupiter l-a sfărâmat ! Au dat-o hrană la fiare, dar a rămas nevătămată ! Apoi cu mâinile la spate, în multe chinuri torturată... Mădularele-n
SF.PROOROC SAMUEL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373494_a_374823]
-
A fost remarcată de renumitul publicist româno - australian George Roca publicându-i scrierile și răspândindu-le în multe reviste pe mapamond, alcătuindu-i toate copertele cărtilor pe care eu le-am editat - zece din titlurile de mai sus - și rămânând neclintit în dorința de a-i sta în ajutor oricând la nevoie. Are fi multe, foarte multe de spus despre omul minunat care este Elena Buică. Iată de ce am ținut neapărat ca această carte, “FRUMUSEȚEA SCRISULUI”, să apară. Rodica Elena LUPU
FRUMUSEȚEA SCRISULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373526_a_374855]
-
dragoste. Lucrul cel mai minunat este atunci când vezi toate lucrurile prin ochii unui îndrăgostit ! Vezi revărsarea iubirii, a bunătății și a dreptății pentru orice ființă. Iubirea față de om, față de încrederea în el, față de tot ceea ce ne înconjoară, este tocmai credința neclintită din sufletul nostru. Din această credință și iubire sinceră putem gusta și din poeziile Anei Maria Gîbu. ,, am în oase iarna visele tale îmi colorează sângele în vișiniul suprem cântă-mi oda macilor care se topesc în picturi străine lasă
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
Internațional -, Cătălin Maximiuc. Tot aici își află adăpost și azi conștiința sa. Nu s-a mutat nicăieri, niciodată, agitat, râvnind o libertate, o despovărare, o uitare, o părăsire... oriunde s-a dus, priza de alimentare a bătăii inimii sale rămânând neclintit la Câmpulung Moldovenesc. Și de-ar duce la nefericire, niciun dor n-ar putea fi izolat de suflet! Cu atât mai puțin cel de acasă! Locurile natale rămân „acasă” pentru toți, chiar dacă nu mai există casa părintească. Din conștiință, nici
CĂTĂLIN MAXIMIUC CÂMPULUNG MOLDOVENESC, O INIMĂ, UN GLOB ŞI O LUME DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373534_a_374863]
-
Îți mulțumesc, Isuse, că am putut să plâng,/ Că am putut să-Ți cânt cu lacrimile-n gene!/” (Rugăciune). Inspirată din învățătura Psalmilor biblici, care răspund întrebării: cine este Împăratul veșniciei, poeta încheie plină de încredere, cu putere interioară de neclintit, mărturisind - fără să țină ascuns doar pentru sine - ci ca într-o spovedanie, dar nu doar față de preot ci face public Crezul său de creștină: „Împăratul veșniciei, Domnul, e tăria mea,/ Stânca mea de adăpost. Iar când valul încercării/ Mă
ECLIPSA – CA O PROMISIUNE A INSTALARII IMPERIULUI LUMINII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374870_a_376199]
-
e sufletul cu Tine Domnul Vieții ce ai Înviat! Și inima-mi de bucurie cântă, Că-n ceruri Tu Ești Împărat! Mi-ai dat credința vie ca să sper Și aripi am să zbor spre infinit Iar în iubirea Ta stau neclintit Când ura mă apasă dinspre lume Ce am să-Ți dau de Ziua Învierii? Căci toate de la Tine le-am primit Ingenuncheat la tronul Tău Tu viață-mi dai din Tine, din belșug. Ascuns în Tine, în veșnicia Ta Trăiesc
SUFLET OMENESC, RE-NVIE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373866_a_375195]
-
schimb de mesaje aveam impresia că mă pripisem, că îl judecasem dur, fără disponibilitatea de a acorda a doua șansă relației noastre. Acum însă, eram împăcată cu mine, nu aveam ce să-mi reproșez, el era cel irascibil și de neclintit în decizia sa. Eram uimită de intoleranța lui și lipsa de răbdare afișată ca un banner. Ciudățenia de la începutul săptămânii continuase cu tentativa din seara aceasta, o tentativă firavă care a pălit la primul schimb de replici. Mda! omul acesta
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
doar câțiva dintre tâlharii României, ne va putea împrospăta puținul aer de puritate de care am avea atâta nevoie vitală ca să ne mai resuscite? Oare, voi românii de departe, veți avea tăria și voința ca să urniți împreună cu noi mareea dreptății clintind astfel acest bolovan imens pe care suntem constrânși ca să-l ducem pe umeri deși suntem conștienți că ne sufocă pe toți? Un dram de speranță și un imbold cât de firav ne-ar fi suficient ca să facem și proba faptelor
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
ar fi fost purtată din nou pe umerii oștenilor și porni să strige cu mai mult foc: - Da-ți-mi drumul! Ajutor! Nu-i răspunse nimeni, iar sub loviturile ei de pumni și de picioare, capacul greu nici măcar nu se clinti. Obosită și răgușită, cu obrajii usturând-o de sarea atâtor lacrimi vărate, adormi în cele din urmă. Când se trezi, nu mai simți nici o mișcare, semn că lada fusese așezată pe pământ. Își luă avânt și lovi cu picioarele în
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Atingem cerul numai în visare. Dar vine timpul când, în mod fatal, Te frângi trosnind în vreascuri pentru foc Sub vreun topor ce mușcă ilegal, Copac sărman ce n-ai pe lume loc... Din falnicul stejar ce până ieri Sta neclintit în vânt de miazănoapte Au mai rămas câțiva tăciuni stingheri Și trei scântei care se pierd în noapte. Când vrei să zbori, pe jumătate frânt Și elanul ți-l retează rădăcina, Când ramuri ca de plumb întinzi în vânt, Și
SCÂNTEI ÎN NOAPTE de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372941_a_374270]
-
îi îndruga bazaconii. Îi veni să-i plesnească una peste gură, dar se abținu. Halal tovarăș de drum! Se afundă din nou în lac, își adună bruma de puteri ce mai avea și se opinti din nou în pietroi. Îl clinti puțin, dar a fost de ajuns să țâșnească de sub el un jet de apă puternic, de-l aruncă, cu pietroi cu tot, drept în slava cerului. Când ajunse din nou pe pământ, purtat de torent, nu mai recunoscu locul. Parcă
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
că diagnosticul e corect dăm drumul la sacrificare, s-a înțeles? După îngrijitori și măcelari, urmase contabilul-șef. Ilie Preda era un bărbat corpolent, bine înfipt în fermă. Trecuseră doi directori peste el, Man era al treilea, dar el rămăsese neclintit în biroul spațios, aflat față în față cu biroul directorului. Nu îl speria un tânăr inginer cu caș la gură care se trezise peste noapte șef, fără să știe cu ce se mânca producția, așa că se prezentase gata să-i
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]