1,115 matches
-
susținută a editorului de a adnota textele publicate în cel puțin două registre revelatorii. Întâi, în plan genealogic, adnotările permit să se întrevadă linia unei evoluții istorice, de la proprietatea țărănească liberă a obștilor cneziale la formele ei de tranziție, a cnezilor cu diplome de proprietate, spre formele proprietății feudale de tip nobiliar, a nobililor de comitat. În antroponimia și toponimia medievală a Maramureșului istoric transpune istoria socială în geografia regiunii. Oamenii se numesc: "Baba, Bărbat, Bârsan, Crăciun, Crețul, Florea, Mălina, Mănăilă
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
încheie pace cu regele Olof Skötkonung al Suediei prin Țorgnýr Legiuitorul, și pentru câtva timp chiar a fost chiar logodit cu fiica acestuia , Prințesa Suediei, Ingegerd Olofsdotter fără consimțământul patern. După logodna cu Olaf, Ingegerd s-a măritat cu Marele Cneaz Iaroslav I al Kievului. În 1019 Olaf s-a căsătorit cu fiica naturală a regelui Olof al Suediei, Astrid, soră vitregă a fostei sale logodnice. Au avut o fiică unică, Wulfhilda, ce s-a căsătorit în 1042 cu ducele Ordulf
Olaf al II-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308608_a_309937]
-
Începând din 1983 a îndeplinit în paralel și funcția de secretar al Direcției Eparhiale Cernăuți, fiind ridicat la rangul de protoiereu. A fost tuns în monahism la data de 29 noiembrie 1987, cu numele de Vladimir, în cinstea Sfântului Mare Cneaz Vladimir (sărbătorit la data de 15/28 iulie), de către noul episcop de Cernăuți și Bucovina, Antonie Moskalenko. În anul 1988, de sărbătoarea Nașterii Mântuitorului, a fost decorat cu crucea de aur, ridicat în treapta de egumen și decorat cu paliță
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
Ilici Ceaikovski (care este considerat ca fiind cel mai mare compozitor rus, autor al unora dintre cele mai cunoscute balete: Spărgătorul de nuci și Lacul lebedelor), Serghei Rahmaninov etc. Opera rusă atinge apogeul cu marea capodoperă a lui Alexander Borodin, Cneazul Igor, care are la bază epopeea Cântec despre oastea lui Igor, în care se vorbește despre originile mitice ale poporului rus. Cehii i-au avut ca reprezentanți principali pe Antonín Dvořák și pe Bedrich Smetana. Dvořák nu s-a inspirat
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
Kun. Cartea "Legendele Olimpului" este structurată în două volume: „Zeii” descrie panteonul grecesc, iar „Eroii” relatează biografiile eroilor legendari ai acestui popor. A doua lucrare importantă este ""Din marile legende ale lumii"", o antologie din miturile celebre ale omenirii (Ghilgameș, Cneazul Igor, Roland, Siegfried și Crimhilda, Cidul, Guillaume d’Orange, Gudrun, Viteazul în piele de tigru, Arthur și Cavalerii Mesei Rotunde, Tristan și Isolda) cum ar fi povestea lui Tristan și a Isoldei, povestea lui Rodrigo Diaz de Bivar, supranumit Cidul
Alexandru Mitru () [Corola-website/Science/306852_a_308181]
-
iar după finalizarea lor s-a produs o confuzie și legenda spune că adevărata statuie a lui Ștefan cel Mare ar fi la Cracovia. Prof. dr. Adriana Ioniuc infirmă această teorie: ""Total fals. Nu a fost vreo comandă pentru un cneaz polon în atelierul sculptorului. Această legendă a apărut tocmai din înfățișarea catolică a domnitorului moldovean"" . Piedestalulul statuii este executat din marmură roz de Carrara. Pe părțile laterale ale piedestalului, se află două altoreliefuri din bronz, reprezentând Lupta de la Codrii Cosminului
Statuia lui Ștefan cel Mare din Iași () [Corola-website/Science/307924_a_309253]
-
Norvegia în exil. A fost ajutat de un grup de războinici, exilați și ei la moartea lui Olaf. În 1031 Harald și oamenii săi au ajuns în Rusia Kieveană unde au slujit în armata lui Iaroslav I cel Înțelept, Mare Cneaz al Rusiei. Se presupune că Harald a luat parte la campania acestuia împotriva polonezilor fiind asociat la comanda forțelor de apărare. La câțiva ani după ce Harald și oamenii lui au ajuns pe meleagurile ruse, au plecat spre inima Imperiului Bizantin
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
a mănăstirii Basarabilor de la Curtea de Argeș. Alt zugrav, poate un ajutor al lui Ștefan, aparțin\nd cu siguranță mediului artistic local, este autorul registrului inferior al picturilor. Ansamblul mural, databil din secolul al XV-lea, pare a fi o donație a cnezilor din familia Mănjina, deseori pomeniți în documentele vremii, atât în legătură cu convocarea unor scaune de judecată, cât și în contextul nesfârșitelor campanii antiotomane întreprinse de regalitatea maghiară. În favoarea acestei ipoteze vin trei însemnări slavone de pe stâlpii centrali ai navei. Una datează
Biserica Sfântul Nicolae din Densuș () [Corola-website/Science/307376_a_308705]
-
regiunii economice Volga-Viatka și, de asemenea, centrul administrativ al regiunii și al Districtului Federal Volga. Între 1932 șî 1990 orașul s-a numit Gorki ("Го́рький"), botezat astfel în cinstea scriitorului Maxim Gorki. Orașul a fost fondat de Marele Cneaz Iuri al II-lea în 1221 la confluența celor mai importante două râuri ale cnezatului ; Volga și Oka. Numele orașului poate fi tradus prin "Orașul Nou de Jos", ceea ce îl distingea de Novgorod - "Orașul Nou", fondat mai înainte. Fortăreața Nijni
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
rămase în istoria rusă ca a "jugului tătar", orașul a devenit unul dintre cele mai importante centre politice ale regiunii. Importanța sa a crescut și mai mult, când capitala Cnezatului Suzdal a fost mutată aici de la Gorodeț în 1350. Marele Cneaz Dmitri Constantinovici (1323-1383) a încercat să transforme orașul de scaun al cnezatului într-o localitate mai bogată și mai puternică decât Moscova. El a construit o citatelă din piatră și mai multe biserici și a fost protectorul artiștilor și oamenilor
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
și mai puternică decât Moscova. El a construit o citatelă din piatră și mai multe biserici și a fost protectorul artiștilor și oamenilor de știință locali. Cel mai vechi manuscris al Cronicii ruse, "Laurentian Codex", a fost scris pentru marele cneaz de călugărul local Laurentius în 1377. După ce orașul a fost încorporat în Cnezatul Moscovei în 1392, familia cnejilor locali și-au luat numele de Șuiski (de la numele orașului Șui), și s-a mutat la Moscova, unde a jucat un rol
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
fost protectorul artiștilor și oamenilor de știință locali. Cel mai vechi manuscris al Cronicii ruse, "Laurentian Codex", a fost scris pentru marele cneaz de călugărul local Laurentius în 1377. După ce orașul a fost încorporat în Cnezatul Moscovei în 1392, familia cnejilor locali și-au luat numele de Șuiski (de la numele orașului Șui), și s-a mutat la Moscova, unde a jucat un rol important important la Curte, și chiar a avut pentru scurtă vreme un reprezentant pe tron - Vasili al IV
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
mai bine păstrate citadele din Rusia, a fost construit în 1508 - 1511. Kremlinul a rezistat cu succes asediilor tătarilor din 1520 și 1536. În 1612, așa-numita "miliție națională", pusă pe picioare de negustorul local Kuzma Minin și comandată de Cneazul Dmitri Pojarski, a învins și alungat trupele poloneze din Moscova, astfel luând sfârșit perioada cunoscută în istorigrafia rusă ca Timpurile tulburi, (moment în care a fost pusă baza dinastiei Romanov). Piața principală din fața Kremlinului a fost botezată cu numele negustorului
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
noastre", nota un cronicar al vremii, "au sosit popoare necunoscute. Nimeni nu știa de unde sau când veniseră, sau la ce zei se închinau. Asta numai de Dumnezeu este cunoscut, sau poate și de oamenii înțelepți care au citit în cărți." Cnejii slavi au auzit pentru prima oară de mongoli de la cumani, care jefuiseră în trecut așezările rusilor de la frontieră, dar care acum doreau să conviețuiască în pace cu aceștia, și care spuneau: "Acești străini cumpliți ne-au luat țara ieri, și
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
bătălie de pe malurile râului Kalka (1223). Țara a rămas în acel moment la mila invadatorilor, dar în loc să-și continue avansarea către apus, mongolii s-au retras pe neașteptate, pentru a nu mai reapărea decât peste treisprezece ani, timp în care cnejii ruși au continuat să se certe și să se lupte între ei, până în momentul în care au fost luați prin surprindere de o nouă invazie de o amploare nemaiîntâlnită până atunci. Uriașele hoarde mongole formate din cam 150.000 de
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
dar mongolii au fost victorioși din nou. După ce au ars din temelii Kolomna și Moscova, hoardele au asediat Vladimirul pe 4 februarie 1238. După numai trei zile, capitala cnezatului Vladimir-Suzdal a fost cucerită și a fost și el devastat. Familia cneazului a pierit în flăcări, în vreme ce șeful casei princiare s-a retras în grabă spre nord. După ce a traversat Volga, el a adunat o nouă armată, care a fost mai apoi distrusă în totalitate de mongoli pe 4 martie 1238 în
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
împăratului Imperiului Bizantin și și-a dat propria fiică de nevastă unui prinț rus, Teodor cel Negru. Unii istorici moderni, (cel mai cunoscut fiind Lev Gumilev), postulează că nici măcar nu a fost vorba de o invazie. În conformitate cu aprecierile acestor istorici, cnejii ruși au stabilit o alianță defensivă cu Hoarda pentru a răspunde atacurilor fanatice ale Cavalerilor Teutoni, care amenințau mult mai direct și hotărât religia și cultura băștinașilor. Aceasta este partea luminoasă a domniei tătărești. Există și o parte întunecată a
Invazia mongolă în Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/302208_a_303537]
-
reclădit, pădurile înconjurătoare oferind un minim adăpost în fața atacurilor și ocupației mongole. Râurile înconjurătoare îi asigurau accesul la Marea Neagră, Marea Baltică și zona caucaziană. Dezvoltarea cnezatului a fost asigurața, în afară de așezarea geografică favorabilă și de multiplele legăcomerciale, de o serie de cneji ambițioși, hotărâți și norocoși. Primul conducător al cnezatului a fost Daniil Alexandrovici (? - 1303). El a asigurat tronul cnezatului pentru urmașii săi din ramura moscovită a Dinastiei Rurik. Fiul lui, Ivan I (1325-1340), știut și sub numele "Ivan Kalit" ("Ivan Pungă
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
cnezatului a fost Daniil Alexandrovici (? - 1303). El a asigurat tronul cnezatului pentru urmașii săi din ramura moscovită a Dinastiei Rurik. Fiul lui, Ivan I (1325-1340), știut și sub numele "Ivan Kalit" ("Ivan Pungă de Bani"), a obținut titlul de Mare Cneaz (Principe) al Vladimirului de la suzeranii feudali mongoli. El a cooperat strâns cu mongolii și a primit sarcina colectării tributului datorat de celelalte principate rusești. Această relație i-a permis lui Ivan să câștige influență regională, în special în detrimentul principalului rival
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
câștige influență regională, în special în detrimentul principalului rival al Principatului Moscovei, orașului Tver. În 1327, mitropolitul ortodox și-a mutat reședința de la Vladimir la Moscova, fapt care a crescut și mai mult prestigiul cnezatului. În secolul al XV-lea, mari cneji ai Moscovei au început să unească pământurile rusești pentru creșterea puterii, bogăției, populație și întinderii principatului. Cel care a avut cel mai mare succes în această întreprindere a fost Ivan al II-lea cel Mare (1462-1505), cel care a cucerit
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
ruși până pe la anul 1480, când Hoarda de Aur a tătărilor a încetat în mod oficial să mai fie puterea feudală suzerană, (vezi și Îndelungata așteptare de pe râul Ugra). Prin moștenire, Ivan a obținut o parte a provinciei Riazanului, iar cnejii Rostovului și Iaroslavlui s-au subordonat de bună voie Moscovei. Orașul Pskov a rămas independent în această perioadă, dar fiul lui Ivan, Vasili al III-lea (1505-1533), a reușit până la urmă să cucerească și acest oraș nord-estic. La începutul secolului
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
considerau întreg teritoriul Rusiei ca proprietatea lor colectivă. Mai mulți prinți semiindependenți din dinastia Rurik mai aveau pretenții asupra diferitelor teritorii, dar Ivan al III-lea i-a forțat pe toți principii mai puțin importanți să-l recunoască pe Marele Cneaz al Moscovei și pe urmașii lui ca suverani incontestabili, care să aibă controlul total asupra domeniilor militar, judiciar și al afacerilor externe. Gradual, suveranii Moscovei au devenit conducători puternici autocratici, țari. Prin asumarea acestui titlu, prinții moscoviți subliniau statutul egal
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Ivan a întărit puterea țarului până la un grad nemaiîntâlnit. În ciuda faptului că era inteligent și energic, Ivan suferea de accese de paranoia și depresie, domnia lui fiind punctată de ieșiri de o violență extremă. Ivan cel Groaznic a devenit Mare Cneaz al Moscovei în 1533 la numai trei ani. Facțiunile familiilor boierești Șuiski și Belski au intrat în competiție pentru controlul regenței copilului-monarh, până cănd Ivan și-a asumat puterea în 1547. Ca o reflectare a noilor pretenții imperiale, Ivan s-
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
sub Mauriciu Tiberiu. Incinta cetății române, abandonată în sec. VII, a fost refolosita începând cu sfârșitul sec. X, odată cu refacerea unor ziduri în timpul revenirii autorității bizantine la Dunăre. După victoria de la Dorostolon (971), a lui Ioan Tzimiskes asupra lui Sviatoslav, cneazul Kievului, a luat ființă o așezare feudala timpurie care a dăinuit până în a doua jumătate a sec. XII. Azi „Bisericuța”, Garvăn, jud. Tulcea. Gh. Ștefan și colab., Dinogetia, I, București, 1967 (cu bibl. mai veche); I. Barnea, Dinogetia, București, 1969
Dinogetia () [Corola-website/Science/302311_a_303640]
-
rege s-a născut în 1443 la Cluj, ca al doilea fiu al lui Ioan de Hunedoara (vezi Familia Huniade) în casa lui Jakab Méhffi socrul lui Stefan Kolb. Ioan de Hunedoara a fost un renumit conducător militar, descendentul unui cneaz valah (român), pe nume Voicu, sau cuman, care a întreprins în calitate de regent al Ungariei o serie de campanii militare reușite împotriva Imperiului Otoman, lăsând fiului său un regat sigur și stabil. Mama lui Matia a fost Erzsébet Szilágyi "(Elisabeta)", dintr-
Matia Corvin () [Corola-website/Science/302100_a_303429]