5,610 matches
-
neapărat cu o eliberare de coșmare. Iar "omul norocos" din romanul lui Octavian Paler în captivitatea fără speranță a coșmarului permanent și generalizat se află. Totul în această carte, una dintre cele mai întunecate cărți din toată literatura română, e coșmar, halucinație, un nesfîrșit vis rău. Delirul oniric angoasat s-a substituit realității complet și ireversibil. Nu sînt anulate diferențele, frontiera dintre veghe și vis, pragul dintre real și coșmaresc: anulat este realul însuși, anulată e starea de veghe. Romanul putea
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
Gracq, Samuel Beckett și, dintre români, A.E.Baconsky. Și un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului. Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un om norocos avea să fie, spre sfîrșitul aceluiași an 1985 în care de fapt apăruse, victima unui proces politico-literar de incontestabilă factură stalinistă. La 6 decembrie, în revista
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
un roman sardonic, titlul fiind, era evident după numai cîteva pagini, în răspăr. O antifrază, figură retorică în perfect acord cu umorul taciturn al scriitorului. Ca și cum însă un roman al coșmarelor ar fi avut puterea magică de a provoca un coșmar veritabil, Un om norocos avea să fie, spre sfîrșitul aceluiași an 1985 în care de fapt apăruse, victima unui proces politico-literar de incontestabilă factură stalinistă. La 6 decembrie, în revista săptămînală Contemporanul a fost publicată o relatare cu titlu și
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de frig în atelierul mizer unde cioplește cruci și de unde, nu e imposibil, n-a plecat de fapt niciodată. Romanul are cîteva finaluri succesive, diferite unul de celălalt, toate însă deschise și îngăduind orice ipoteză. Au însă un numitor comun: coșmarul continuă sau poate continua. O poveste din anii orwellieni. Viziune și previziuni.
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
lui, încăpătoare, e un afront adus diferenței. E, așadar, de înțeles că școala, făcătoare, orice s-ar spune, de ierarhii, iese, din mîinile lui Caragiale, atît de șifonată. A fi, vorba ceea, liber și de nimeni nu depandă e un coșmar, în lumea tuturor obligațiilor, în care lanțul slăbiciunilor nu face decît să te includă în tortul de complicități suprapuse. Egalitatea consumă independența, la modul absolut. Ceea ce nu înseamnă că, în școală, mică fermă a animalelor (de familie bună), unii nu
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
știrile despre copiii ieșiți cu sania pe derdeluș n-au fost, pînă la urmă, cu totul absente... Dramatismul extrem al stilului se manifestă vizibil în lexic și în construcția figurilor. Termenii preferați, mai ales în titlurile jurnalistice, sînt teroare, prăpăd, coșmar, infern, calvar (de altfel, în articolul citat, Gr. Cartianu le enumeră pe cele mai multe: "ŤRomânia, sub teroarea zăpeziiť... ŤSe anunță un ger năprasnicť... ŤBucureștenii trăiesc un calvar"... "Sunt clipe de coșmarť..."). Termenul emblematic este teroare (Gr. Cartianu: "Iarna e teroarea zăpezii
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
zăpezii. Vara e teroarea caniculei. Tot așa, primăvara vom descoperi teroarea ghioceilor", ibid.). Destul de puternice sînt și prăpăd ("Vijelia a făcut prăpăd", EZ 4.01.2008), calvar ("Calvarul unei nopți de iarnă", Pro TV, 12.11.2007) și mai ales coșmar, devenit un clișeu lexical: "Coșmarul zăpezii care a pus stăpânire pe România în ultimele zile pare să nu se mai termine" (Cancan, 7.01.2008); "Coșmarul zăpezii se derulează chiar sub nasul șefilor autorităților din județ" (Ediție specială, 8.01
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
Tot așa, primăvara vom descoperi teroarea ghioceilor", ibid.). Destul de puternice sînt și prăpăd ("Vijelia a făcut prăpăd", EZ 4.01.2008), calvar ("Calvarul unei nopți de iarnă", Pro TV, 12.11.2007) și mai ales coșmar, devenit un clișeu lexical: "Coșmarul zăpezii care a pus stăpânire pe România în ultimele zile pare să nu se mai termine" (Cancan, 7.01.2008); "Coșmarul zăpezii se derulează chiar sub nasul șefilor autorităților din județ" (Ediție specială, 8.01.2008). și mai puternică - și
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
calvar ("Calvarul unei nopți de iarnă", Pro TV, 12.11.2007) și mai ales coșmar, devenit un clișeu lexical: "Coșmarul zăpezii care a pus stăpânire pe România în ultimele zile pare să nu se mai termine" (Cancan, 7.01.2008); "Coșmarul zăpezii se derulează chiar sub nasul șefilor autorităților din județ" (Ediție specială, 8.01.2008). și mai puternică - și de aceea mai supărătoare prin repetare - e metafora jurnalistică infern (în cazul iernii, desigur - infernul alb), preferată, se pare, de presa
"Coșmarul zăpezii" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8915_a_10240]
-
nici o competiție, ci a ajuns pe podium și împins de la spate și tras de mînă, nu mai visează altceva decît să prelungească o cursă în care aleargă de unul singur, bîntuit de spaima că ar putea ajunge totuși al doilea. Coșmarurile sale sînt din ce în ce mai întemeiate: partidul i s-a rupt, propria lui audiență e în scădere. Și atunci de ce încearcă să și le agraveze făcînd pe față jocul PSD și al PC? Ca președinte al PNL, Tăriceanu și-a băgat partidul
Ţara premierului Frână by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9847_a_11172]
-
coordonată, dacă se poate spune așa, de o lamentație evreiască autentică, foarte puțin prelucrată muzical. Tema se repetă. Iarăși și iarăși. Actorii își continuă căutarea. Mișcările sînt sacadate, precipitate, unele, repetitive, altele, mișcări spasmodice care ar vrea să alunge urîtul, coșmarul, frica. Încep să mă obișnuiesc cu întunericul. Sînt pe scenă, aproape de frămîntarea lor. Descifrez chipuri și trupuri de actori pe care îi cunosc bine. Le urmăresc corpurile atît de expresive în desenul de pe scenă. Performanță. Recunosc stilul coregrafei Vava Ștefănescu
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
135.1-1 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MIHAI TODERICĂ Pământean alambicat INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS I. Aripi topite. Pământean alambicat / 7 Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41 Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura iernii / 44 A divinității... / 45 I Aripi topite Pământean alambicat Iar coșmar... Cât de apăsător îmi amintesc de tine iar Durerile, cum revin, așa dispar Ce mai este, parcă nu mai are har Totu-mi pare cel putin hilar Umbra-mi coboară către ceva amar Singur lângă acel om rău, barbar Am
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
totul aruncând în joc viața, unicul lor zar Batjocură, gesturi sublime...stânse într-un aglomerat sertar Ura noastră atârnă greu în al neputinței cântar Oameni ce uită să roage în fața unui altar Deschid ochii brusc și mă întreb din nou: "coșmar?!" Dezamăgire Aripi ce le-am pierdut și nu le mai pot recupera. Dumnezeu veghează la ce Mi-a dat din inima Sa. Am ajuns să nu mai pot cu adevărat spera. Cu ce plec dacă uit încet și de gingășia
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
îți dezvălui secretele: Tot ceea ce vei avea nevoie vei primi de la Îngerul dragostei tale pe nume Ionela..." În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Astă-vară n-a fost vară, Magda Ursache Bella, Jean Giraudoux Ce ți-e scris, Dorin Popa Coșmaruri de duzină, Dan Stoica Deratizare, Lucian Merișca Dispariția orașului Iași, Cătălin Mihuleac Eu, gândacul Anton Marin Eu știu că îngerii nu plîng, Ion Saizu-Nora Fără întoarcere, Dorin Popa Fontana di Trevi, Dan Stoica Gheața din calorifere și gheața din whisky
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
Răsărit - cu tot ce a urmat și consecințele pe care le cunoaștem - pe zidurile Bucureștiului tronau afișe mari cu aceste versuri, semn al vremurilor, pe care nu le-am mai uitat și-mi stăruie și acum în amintire ca un coșmar: Cine gură mare are, Cinci ani va săpa la sare. Or, în această lume sumbră și plină de primejdii și amenințări, Institutul Francez era o adevărată oază de libertate, în care puteai citi ce-ți dorea inima și spune fără
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
Când, în primăvara anului 2006, Traian Băsescu a înțeles că nici un proiect de modernizare politică a României nu poate avea loc fără înlăturarea mentalității și a structurilor comuniste, a devenit, la rându-i, ținta unor infamii fără precedent. Orele de coșmar trăite în 18 decembrie 2006 în clădirea Parlamentului au constituit reprezentarea practică a ceea ce comuniștii și securiștii sunt capabili să facă. Ei au înțeles că momentul semnifica încetarea definitivă a influenței lor și că dacă vor pierde bătălia cu Traian
Un an de infamii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8954_a_10279]
-
într-un discurs figurativ alegoric. În esență, Ana Blandiana este o structură romantică, autentică și persistentă, într-un context modern. Ea a recunoscut adesea că nu scrie deliberat după dicteu, dar dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această împărțire a ființei care (se) scrie pentru a se însemna. Descoperă, pentru ea însăși și cititor, literatura ca oglindă exactă a existentului. Scrisul ajunge renaștere transformatoare, salvare alienantă. (S-a autopredestinat astfel prin pseudonimul ales. Ana
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
înstrăinare ideologică. Teleologia estetică circumscrie în mod esențial actul literar: răsfrântă în scris, realitatea capătă o frumusețe uimitoare, dar și iluzorie. Cele patru anotimpuri, 1977, Proiecte de trecut, 1982 (reunite în Orașul topit și alte povestiri fantastice, 2004), Imitație de coșmar, 1995, vin după o traducere semnificativă (Michel de Ghelderode, Povestiri crepusculare, 1973), foarte posibil determinantă și emulativă, din aceeași epocă a transferului la expresia prozei. Cele patru anotimpuri, 1977, variațiuni tematice și vizionare, configurează un ciclu temporal simbolic. Cele patru
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
un film cu aceleași personaje mișcându-se într-un peisaj, pentru ca, abia apoi, actorii-dansatori să-și spună povestea fără cuvinte, în cercul central al scenei. Comparând prima piesă pe care i-am văzut-o la București, Comedia Tempio cu Filozofii , coșmarului uneori grotesc al celei dintâi i-a luat locul, de astă dată, o atmosferă mai puțin apăsătoare, mai încărcată de poezie, în film și de dramatism, în spectacolul pe viu, dar și o mai accentuată pedalare pe latura umorului. În
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
astfel încît acțiunile personajului să devină perfect coerente și scopurile sale deplin precizate, dar nici prea puțin, încît ele să fie complet desprinse de acest trecut nebulos al personajului. Inițial, scenele sado-maso în care apare Irene concretizează o viziune de coșmar a unor orgii organizate într-un cadru sadian al unei mai puțin savante, cît clișeizate detracări, creînd personajului profilul unei victime supraviețuind unor experiențe extreme și un contrast cu ținuta sa plină de dignitate. Încetul cu încetul această poveste devine
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
unor experiențe extreme și un contrast cu ținuta sa plină de dignitate. Încetul cu încetul această poveste devine tot mai clară, dar și mai atroce. Irene Yaroshenko este o prostituată ucraineancă desantată în Italia, unde descoperă sub soarele meridional culorile coșmarului, dar și dragostea care vine din partea unui tînăr italian, Nello, care-i întinde o mînă de căpșuni. Muffa, Mucegai, interpretat de un Michele Placido metamorfozat în torționar, proxenetul cu drept de viață și de moarte asupra sa o silește nu
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
cu pac-pac. Erica este o femeie fragilă posedată de Nemesis, fiecare trăsătură a chipului ei pare o tăietură de bisturiu, un chip poliedric ca un cristal care exprimă o suferință atroce. Gesturile nevrotice, anxioase, febrile, imposibilitatea de a se fixa, coșmarurile care explodează în fragmente nebuloase nu creează nicidecum profilul clasic al justițiarului cu litera legii înscrisă în suflet. Jodie Foster reușește să dea naștere unui personaj spectral, bîntuit, fiecare crimă adăugînd un plus de suferință. O bună parte din filmele
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
Ascuns, 2006) al lui Michael Hanecke, un alt film tributar lui Lynch se poate integra filierei -, în felul în care regizorul amplifică sentimentul de anxietate în raport cu dereglarea sistematică a simțurilor și pierderea contactului cu realitatea. Sub raport tehnic al realizării coșmarurilor psihedelice ale Anei, Gheorghe Preda împrumută din The Ring 1 (Avertizarea, 2002) a lui Gore Verbinski și continuarea sa The Ring 2 (2005) în regia lui Hideo Nakata care pregătește un al treilea episod. Filmul are un demaraj bun, concertul
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
și contextul pot produce descumpăniri. Literatura de oriunde moare (cred unii), la ce bun să mai faci critică? Literatura română moare sigur în 50 de ani, pentru că limba română va dispărea, după toate probabilitățile globalismului devorator (e cel mai teribil coșmar al lui Alex Ștefănescu). Se scrie din ce în ce mai prost, mizerabilismul, sexismul și decepționismul înving, iar lectura criticului e din ce în ce mai amară, mai lipsită de satisfacții (al doilea coșmar). Scriitorii înșiși sunt din ce în ce mai agresivi față de critică, dacă nu scrii laudativ despre ei (al
Aaa! Alex! by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9101_a_10426]