1,794 matches
-
mă joc și m-ai certat,simțeam că ard într-un prăpăd de foc;ochii tăi căprui, deși m-au ocultat,în lumea mea îți păstrez noroc.Am vrut să mă joc și m-ai certat,m-ai tras de coamă, mi-ai dat un pumn:te-am necăjit și totuși m-ai iertat,atâta rai, tu porți în sân! Am vrut să mă joc și m-ai certat,peste timpuri, vraja sorții ne aprobă;și într-un târziu, cu luna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
înfoiat de apa care cădea din cer și pe care o înghițea cu lăcomie. Se opri în dreptul Taurului, aproape amorțită de umezeala rece. Sub picioarele podului, i se părea că curge acum un râu de păcură. Pierise argintul jucăuș al coamelor scânteietoare care o încântau mereu. Cât de simplu ar fi fost să treacă peste balustradă și să se lase înghițită pentru totdeauna de uitare. Își lipi fruntea de marginea de piatră și plânse îndelung, cu sughițuri. Când nu mai rămase
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
au întâlnit, față în față, O "Balnță" și un "Berbec". Ea, aeriană, visătoare, Cu două talere în mână, În ele adună amoruri, Venus era a ei stăpâna. Curtezanii nu lipseau, "Vărsători", "Gemeni" și-un "Taur", "Scorpionul" cel viclean, "Leul" cu coama de aur. De multe ori se tot gândise, Mai bine-ar fi rămas "Fecioara", Cum era când "Capricornul" A sărutat-o, prima oară. Sau s-ar fi scufundat în valuri, Să fie a "Peștilor" regina, La gât, cu un șirag
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
au întâlnit, față în față,O "Balnță" și un "Berbec".Ea, aeriană, visătoare,Cu două talere în mână,În ele adună amoruri,Venus era a ei stâpână.Curtezanii nu lipseau,"Vărsători", "Gemeni" și-un "Taur","Scorpionul" cel viclean,"Leul" cu coama de aur.De multe ori se tot gândise,Măi bine-ar fi rămas "Fecioara",Cum era când "Capricornul"A sărutat-o, prima oară.Sau s-ar fi scufundat în valuri,Să fie a "Peștilor" regina,La gât, cu un șirag
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
AM STRIVIT TĂCEREA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Am strivit tăcerea, fără argumente Și i-am dat culoare dintr-un curcubeu, Clipele rebele ce au fost absente Au rămas pe coama unui singur smeu. Lacrimi izvorâte din dureri nespuse Au șters iar obrajii ce tânjeau de dor, În căușul palmei ele au fost oprite Și trimise tainic către lumea lor... Frunții obosite i-am întins o cută, Sub cireșul nins încă
AM STRIVIT TĂCEREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379702_a_381031]
-
Se pare că ești un muritor care nu se sperie așa de usor! se auzi vocea acestuia. - Măi să fie, mai și vorbești?! - Inu, cu șarpele încolătăcit de mână, se ridică în pirostrii. Începu să îl privească intens, îi mângâie coama. Da, avea și o coamă. - Ești real sau visez? Sharp își puse capul pe umărul lui Inu. - Se pare că avem parte de un inițiat, se auzi vocea micului dragon. Îmi pare bine de cunoștință, adăugă el. - Și mie! Enorm
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
muritor care nu se sperie așa de usor! se auzi vocea acestuia. - Măi să fie, mai și vorbești?! - Inu, cu șarpele încolătăcit de mână, se ridică în pirostrii. Începu să îl privească intens, îi mângâie coama. Da, avea și o coamă. - Ești real sau visez? Sharp își puse capul pe umărul lui Inu. - Se pare că avem parte de un inițiat, se auzi vocea micului dragon. Îmi pare bine de cunoștință, adăugă el. - Și mie! Enorm! Vrei să fim prieteni? Doamne
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
mai tare și în șoapte, orei cumpene să-i steie, fără lacăt, fără cheie, pleoapa luminii de sus s-a lăsat înspre apus; tot așteptând primăvara, mi s-a cam golit cămara, calul alb din mintea mea, s-a făcut coamă de nea, cei aproape zece crai, s-au făcut gură de rai și-au plecat în țara lor, țara fericirilor... joi, 5 februarie 2015 Referință Bibliografică: iarna și-a schimbat culoarea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
IARNA ŞI-A SCHIMBAT CULOAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374717_a_376046]
-
au întălnit, față în față, O "Balnță" și un "Berbec". Ea, aeriană, visătoare, Cu două talere în mână, În ele aduna amoruri, Venus era a ei stâpână. Curtezanii nu lipseau, "Vărsători", "Gemeni" și-un "Taur", "Scorpionul" cel viclean, "Leul" cu coama de aur. De multe ori se tot gândise, Mai bine-ar fi rămas "Fecioară", Cum era când "Capricornul" A sărutat-o, prima oară. Sau s-ar fi scufundat în valuri, Să fie a "Peștilor" regină, La gât, cu un șirag
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]
-
acum patruzeci de ani, la artilerie. - Sară bună, Ioane! Mere, mere?! - N-apo’ cum să nu meargă, ce-i dupe ea, mă! Hâtru și scump la vorbă că de obicei. Ehhh, câte amintiri nu-i legau... Privi peste case spre coama dealului, acolo unde într-un mic crâng cu un lac era stana. Îl zări și pe Aftodor, ciobanul, rezemat, ca de obicei în bată și cu fluierul la gură, pe cei doi ciobănești mioritici, gata oricând să se bată și
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
acum patruzeci de ani, la artilerie.- Sară bună, Ioane! Mere, mere?! - N-apo’ cum să nu meargă, ce-i dupe ea, mă! Hâtru și scump la vorbă că de obicei. Ehhh, câte amintiri nu-i legau... Privi peste case spre coama dealului, acolo unde într-un mic crâng cu un lac era stana. Îl zări și pe Aftodor, ciobanul, rezemat, ca de obicei în bată și cu fluierul la gură, pe cei doi ciobănești mioritici, gata oricând să se bată și
TRADIŢIA ÎNAINTE DE TOATE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369146_a_370475]
-
Dar nici gând ca dracul să-l elibereze din spinare, căci îl prinsese zdravăn cu ghearele de pulpane de-i dăduse sângele. La rândul său, Pătru surprins de reacția diavolului, își încleștă degetele pe ham și-și lipi pieptul de coama animalului. Parcă zburau cu o viteză uluitoare și bărbatul se aștepta ca din clipă în clipă să fie trântit de trunchiul vreunui copac. Câțiva șerpi de foc brăzdară cerul înnourat. Pe moment Valdescu crezu că-i fapta duhului necurat, dar
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
stejari seculari. Amândoi, amețiți, rămaseră câteva clipe nemișcați, apoi calul se ridică speriat și sărind în două picioare necheză gata s-o zbughească la întâmplare prin întuneric. Dar animalul nu făcu trei salturi că o gheară uriașă se înfipse în coama sa și-l trânti la pământ. Pătru Valdescu revenindu-și din buimăceală se ridică ușor cu ochii țintă la mișcările însoțitorului. - Ce te holbezi la mine? Sau n-ai mai văzut drac noaptea în mijlocul pădurii? Dacă nu, ai acum posibilitatea
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
cât casa pe tălpici care mușcă din plajă-un castel de nisip risipit răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din sevă cad retezați brazi peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână-i furtuna când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e
SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374157_a_375486]
-
cât casa pe tălpici care mușcă din plajă-un castel de nisip risipit răsucit și urcat coborât și pleznit de alt val ce-l aduce-napoi și-n cochilii golite de midii l-așază când alunecă dealul de sus de pe coamă pe casă și pe văi de torente săpate când plângându-și din sevă cad retezați brazi peste boabele roșii de fragi peste frunzele verzi și uscate când stăpână-i furtuna când stăpână-i tornada cu fir alb răsucit cum e
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
Aici, curg melodios versurile sale, fără oprire...Iar de sus ninge cu flori de tei - fluturi aurii pe bolta Iașului - sub povara coroanei sale solare. Și de data aceasta arborele respira ritmic , precum versul eminescian, în timp ce risipea parfum. Își purta coama înflorită ca un tânăr cu pletele-n vânt, răspândind viață. Era în murmurul acela ceva din versul eminescian, „cu frunza-n freamăt” din Făt - Frumos din tei”, când „în mijloc de codru” am zărit o pereche de tineri... Întotdeauna mi-
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
audă, Căci sigur m-ar răni în tot ce am mai sfânt, Făcându-mă vasal pe-a lor neagră feudă Unde să fiu legat prin strașnic jurământ. Și îmi apare-n drum un cal fără zăbală Purtând un far în coamă, cu o lumină albă, Mă duce-n zbor spre luna cu aură regală Și uit de umbra clipei, de trecerea ei oarbă. Zăresc în jur o lume unde nu-i vânt și ger Cu mii de sori și fluturi în
NEPĂMÂNTEANUL CRAINIC de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378728_a_380057]
-
dau pe idioatele pocnitori - toți pirotehniștii ăștia jalnici trebuie remarcat poartă invariabil fes; e o modă a fesului, însușită, ce oroare! și de alți tineri, unii dintre ei destul de curăței, acompaniindu-și însă partenerele (de altfel, cu valpurgice și frumoase coame) cu fesul ce le dă un dubios aer de neajutorați sexual; fes care provine, de unde?, de la sportivi? de la Conu Leonida? de la turci? (de-acolo de unde vin și petardele?); oricum, nu de la reușitele exemplare biologice pe care încă le putem admira
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parada se stinge, lunganul scoate fîșicul de bancnote din buzunar și-i plătește stupefiatei codane. Parcă ar fi Eugen Andoni, inegalabilul prieten, plecat fără întoarcere în raiurile Bîrnovei. Caii pasc printre albine. Sînt cinci. Doi roșii, grași, unul cenușiu, cu coamă albă, unul alb, pătat cu negru, unul negru, un mînz prostănac și firav. Botul lor ocolește floarea galbenă a păpădiei, în care stau înfipte albinele. Pe cerul albastru trece un avion. Aș vrea să-i văd galopînd spre livezile de pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
plutind; îi erau valurile bocna înghețate, 50 Privitu-le-a tăcut în crește stînd în jurul lui Urizen, O groaznică pustie de ape întărite; căci Regele Luminii Sprîncenele-și posomori cu recele sau coif, si sumbra-i sulița Întunecatu-s-a naintea-i. Tăcut pe coamele de valuri sumbră cărare Și-o urmắ; naintea-i fugi Tharmas, si se luptắ zburînd, 55 Strigînd: Ce și cine ești, Demone Rece? ești Urizen? Ești cum sînt eu, din moarte înviat?157 sau ești nemuritor? De ești acela tu, ascultă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu găsi, desi adesea încercat de lacrimi. 130 Știa că sînt Copiii săi în ruinata-i lume ruinați. Stătea adesea și-ntreba o fioroasa scorpie sclipind de aur; Zadarnic; groază n-auzea. Apoi un leu îl apucă De fioroasa-i coama, din drumul său înfricoșat oprindu-l; zadarnica vocea Lui Urizen, zadarnica limba meștera la vorbă. O Stîncă-,un Nor, un Munte, 135 Acum nu aveau Glas că pe Tărîmurile Veșniciei fericite, Acolo unde mielul răspunde glasului unui copil, si leul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pîcla ce mărește 80 Discul în viziune-ngrozitoare pentru Ochii muritorilor ce tremura. Și Enitharmon, tremurînd și temîndu-se, rosti cuvintele acestea: Nu cred deloc în tine, și nici în solzii tăi scăpărători; Îmi sînt o groaza pleoapele-ți; și vîlvătaia coamei tale, A solzilor tăi goana mă descumpănesc, solzii tăi care gonind dogit răsună. 85 Și dacă Los sălaș pe-o stîncă nu mi-ar fi zidit, Pesemne-aș fi murit în sumbră pustiire printre vătămătorii viermi. Cum să fug, cum
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
aduceau Sufletul viu în glorioase chipuri, și fiecare dintre ele ieșeau Naintea fetei sale Sumbre și la picioarele-i se prosternau. 280 Dar în zadar erau vărsate desfătări peste melancolia-ngrozitoare. Pentru desfătul ei calu-și pleca semețul gît și coama-i dalba, Si Leul cel puternic binevoí în gura-i zăbala cea de aur să o poarte, În vreme ce Păunul, care-și întinde razele în zariște, pe vîntul de miresme plin a adăstat Să îi aducă fructe-ale-ncîntării dulci de la copacii preabogatelor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
îl văzu chip de Șarpe vremi peste vremi crescînd În bătălia crîncena; și văzu Mielul Domnului și Lumea lui Los 65 Înconjurată de mecanismele-i întunecoase; fiindcă Orc iute crescu-n Mînie, un Șarpe uimitor 242 printre Constelațiile lui Urizen. Coama de foc pe fruntea-i se nalta, roșie aidoma granatului, Dedesubt, pînă la pleoape, șolzi de mărgărint, si apoi aur și argint Amestecate cu rubinul se-întindeau pe fața-i pînă jos 70 La furiosul gît; zvîrcolindu-se, în groaznice dureri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
neprihănite și-i mîngîia-vor înfuriatul nas, Iar el va linge gîtul dalb al fetișoarei și pește capul ei 705 Va răspîndi mireasma răsuflării sale; în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va Hrană să de aur, și seara va dormi naintea ușii." " Cercînd să fim mai mult decît doar Om, Noi mai puțin ajungem", spuse Luvah 710 Cînd se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]