5,430 matches
-
-mi devenise indiferentă, dar bag mâna în foc că în felul acesta dovedeam tocmai contrariul. Hodoșan însă, ce să consimtă dumnealui să-i facă hatârul Adinei, căreia, îmi spuneam cu răutate, poate i-ar fi plăcut să-l țină între coapse pe sania aceea. Hodoșan era preocupat însă mai mult de impresia ce făcea zburând printre noi cu prețioasele lui Zakopane, pulverizând zăpada în urmă. Îi plăcea să sperie fetele mai ales, șerpuind printre ele, de parcă ar fi fost jaloanele unei
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
a stins, din senin, de câteva ori, iar Caravella, dacă nu cumva s-a țicnit de tot, s-a plâns, la Pensiune, că în patul ei, în ultima vreme, se furișează un demon; și-a arătat și sânii mușcați, și coapsele cu evidente urme de dinți, și pântecul, dar cine nu a mușcat-o, de-a lungul anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
jumătate putrezite, hârtii umede de pe care scrisul s-a șters, cioturi ruginite de spadă, nasturi înjumătățiți: nici o piatră prețioasă, nici un ban de aur. Clipa de acum e la fel: iată o cupă în care vin nu mai este, iată o coapsă tot mai rece, iată o fereastră pe care nu se poate privi decât înăuntru. Cât despre de-acum înainte, nici o știre: doar un vuiet vag, un foșnet neliniștitor de pădure simțind furtuna, ce vine spre el, făcându-l să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe veche În degetele subțiri, În coapsele prelungi „Bate-mă boierule, bate-mă că nu-ți semăn!“. Seara pe străzile Întunecate care se deschideau din piețe adormite ca degetele dintr-o palmă, acordurile Încete ale unui pian „Für Elise“ și tu acolo În spatele tuturor pereților aceia răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toiul nopții, când Igor Gherasimov tocmai agăța a patra tăbliță cu numele străzii, i-a luminat fața puternic cu un bliț. Igor s-a aruncat din vârful scării după el și după câteva săptămâni i se amputau ambele picioare de la coapse. Tânărul Hárász Árpád n-a făcut decât două greșeli. Prima a fost că i-a adus filmul lui Engelhard ca să-l developeze, care i-a comunicat disperat trista veste, smulgându-și cămașa de pe el. Că pe cuvântul lui, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în magazin de atunci. Citea benzi desenate și reviste cât timp domnul Williams făcea rețetele pentru bunicul ei. Câteodată purta pantaloni scurți și puteam să văd că picioarele ei erau și mai albe decât restul corpului, mai ales sus, înspre coapse. Și nu avea genunchii aspri, ca ai celorlalte fete din vale, groși și întunecați la culoare. Ai ei erau fini și albi și nu aveau decât o singură cută foarte mică. După ce-a tot venit vreo lună la magazin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
găsesc o portiță de salvare, dar aveau deja limbile atât de adânc unul în gura celuilalt că probabil își blocau reciproc căile respiratorii. Am renunțat, dând din umeri. Ei bine, măcar să fie o bârfă. Mâna lui Will era acum pe coapsa lui Joe, cu jointul încă arzând între degete. L-am recuperat. O să am nevoie de o ocupație în timp ce vorbea Claire cu mine. Am luat-o spre sufragerie, care era plină de lume. Nu puteam să accept gândul că va urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
foarte puțin. A întrebat: — Crezi că o să țină? M-a ridicat puțin ca să-mi poată da jos colanții. Am tresărit simțind mâinile lui pe piele, reci la început, pricepute ca ale unui chirurg, dar infinit mai blânde. Mi-a mângâiat coapsele, depărtându-le, mișcându-mă după voia lui, ca și cum aș fi fost o păpușă. Nu s-a deranjat să se dezbrace. A îngenuncheat în fața mea, așa cum era, haină, ghete și tot, adâncindu-și gura în mine, apăsat și blând, buze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fier forjat ce mărginea lacul se pierdea undeva în dreapta. Primele case din marginea Băii de Sus se înălțau imediat în fața lor. Continuară să alerge până ce intrară bine în oraș. Se opriră apoi să-și tragă sufletul. Sprijinit cu brațele de coapse, Cristi stătea ușor aplecat și privea înapoi, gâfâind. Nici urmă de negura deasă prin care trecuseră mai devreme, aerul era curat, cerul senin iar luna arunca raze blânde de lumină deasupra lor. Ce-a fost asta? întrebă Cristian cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gând de însurătoare. Ce-i drept, fata nu arăta rău de loc, era zveltă, frumușică foc și cu mintea brici, așa că, nu i-ar fi displăcut. Își amintea că de fiecare dată privirea îi zăbovea pe gleznele ei subțiri și coapsele ce se arcuiau atât de frumos sub rochiile ușoare de vară pe care le purta. Asta ca să nu mai vorbim de sânii obraznici care se unduiau în ritmul pașilor. Căzut în reverie, lui Cristi i se așternu un zâmbet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lacului Albert, pe gîtul său de lujer se imprimase, ca o pecete a frăției universale Între oameni, și crucea malteză, și răstignirea, și steaua lui Solomon, și icoana rusă, și colțul rechinului, și talismanul din rădăcină de mandragoră, iar Între coapsele-i delicate se scursese rîul fierbinte al spermei și se vărsase În vaginul ei cald ca Într-un port-matcă al tuturor marinarilor, ca la confluența tuturor rîurilor... “ Bandura Își auzea glasul Îndepărtat și rece, și atunci Îi apărură imagini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Clarei zăcea pe niște cearșafuri albe care străluceau ca mătasea. MÎinile maestrului Neri alunecau pe buzele ei, pe gît și pe piept. Ochii ei albi se ridicau spre tavan, Înfiorîndu-se sub asalturile cu care profesorul de muzică o penetra Între coapsele palide și tremurătoare. Aceleași mîini care Îmi citiseră chipul cu șase ani În urmă În Întunericul Ateneului strîngeau acum bucile lucind de sudoare ale maestrului, Înfigîndu-și În ele unghiile și trăgîndu-le spre sine cu o poftă animalică, disperată. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-o fiolă pe care o avea În servietă. — Țineți-l. Asta o să-l adoarmă. Daniel, ajută-ne. Tuspatru, l-am imobilizat pe Fermín, care zvîcni violent cînd simți Înțepătura acului În coapsă. Mușchii i se Încordară ca niște cabluri de oțel, Însă În cîteva secunde ochii i se Împăienjeniră și trupul Îi căzu fără vlagă. — Ascultați, aveți grijă, că omul ăsta e ca vai de el, și cu cît Îi dați Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Fortuny, aplicînd logica sa particulară, a hotărît că era vorba despre diavol, căci acela nu era altceva decît fiul păcatului, iar păcatul nu avea decît un singur tată: necuratul. Încredințat astfel că păcatul se cuibărise În căminul lui și Între coapsele soției sale, pălărierul a Început să atîrne crucifixe pretutindeni: pe pereți, pe ușile tuturor camerelor și pe tavan. CÎnd Sophie l-a găsit semănînd cu cruci dormitorul În care o surghiunise, s-a speriat și, cu lacrimi În ochi, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
știința și sper că restul nu ne lipsește, Norocul, Da, norocul, Noroc, atunci, domnule comisar, Noroc, inspectore, și dacă acea cutăriță căreia îi spun prostituată îți aruncă săgeata vreunei priviri seducătoare sau dacă te lasă să-i vezi jumătate din coapsă, fă-te că nu pricepi, concentrează-te asupra intereselor investigației, gândește-te la înalta demnitate a breslei pe care o servim, Va fi acolo, cu siguranță, bătrânul cu legătura neagră, și bătrânii, după cum am auzit de la oameni bine informați, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bucuriile patului conjugal, chiar dacă ți-a fătat copii. Dar, firește, În „Paradisul” meu culcușurile sunt mai dulci decât În casele Florenței, după cum spune toată lumea. - Taci, femeie, șuieră poetul, negru la față. Cealaltă izbucni În râs, bătându-se cu mâinile peste coapse. - Se pare că ai scris versuri de iubire pentru vreo șaizeci de frumuseți, În afară de ea, continuă pe tonul ei sfruntat, după care Îl arătă cu degetul. Cei ca voi ar face mai bine să nu-și mai ia nevastă, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
timpul prin crăpătura ascunzătorii lui, cu urechea ciulită la zgomotele din stradă. Și apoi, punând brusc mâna pe o praștie, încărcând-o cu muniție și țintindu-l pe celălalt, așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nostru și al lor. Două orașe în același loc, dar care-și întorceau spatele, fiecare având promenadele, cafenelele și orele sale. Două lumi. Au fost chiar și insulte, lovituri și pumni. Doar văduva Blachart reconcilia cele două tabere, desfăcându-și coapsele fără să numere și fără să aleagă, și pentru unii, și pentru alții, civili și militari, la orice oră din zi și din noapte. Șirul celor care așteptau ajungea uneori până la o depărtare de zece metri în fața casei sale, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu ochii închiși, aș fi putut desena pe o hârtie, fără să fac vreo greșeală, amplasarea fiecărei mobile, poziția fiecărui obiect, numărul petalelor fiecărei anemone uscate care ofta în vaza de gresie așezată pe șemineu. Josăphine dormita, cu mâinile pe coapse. Își scutura din când în când capul și se trezea dintr-odată, ca sub efectul unui șoc electric. După o oră, Ciupitu veni în sfârșit să ne caute, râcâindu-și discret falca. Bucăți de piele moartă cădeau pe costumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deși e foarte comod în pantaloni, un tricou simplu, dar decoltat, pentru că era aproape toamnă, seară, luasem la mine haina de piele, să nu-mi fie frig. Mi-am scos haina în mașină, pentru că era nevoie, fusta se ridicase până la coapse, sânii îmi tresăreau. Trebuia să mă văd toată: delicată, fragilă, neajutorată. O tânără femeie care avea nevoie de el. M-a ascultat atent, vedeam cu coada ochiului că mă privea din când în când mirat, ca și cum nu m-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și el m-a îndepărtat, apoi mi-a zis cu tandrețe parșivă: (scena în dreapta, în lumină separată) Nu poți rămâne mai mult, ne vedem luni din nou, ce mai e de vineri până luni?, doar weekendul. (Își ia mâinile de pe coapsele ei, râde parșiv, ea e stupefiată, el se joacă...) Râzi de mine?, faci mișto?, ai regizat scena, așa îți pregătești tu gagicile? Și-a pierdut orice mască.) Nuuu, păi, ce, îndrăznesc? (Râde... învingător, ea râde strepezit.) Doamne, ce-am căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mint, că sunt brazi în casa ei, cresc din gresie brazi albi ca zăpada, vii ca niște oameni, e ca și cum s-ar mișca și ar înțepa-o la picioare, intră acele de brad în mine, zicea, m-am zdrelit până la coapse, mă lovesc încontinuu de crengi ascuțite, ce curenți ies din gresieee!... o nebunăăă!, iar Maestrul se uita la ea ca la Sfânta Fecioară, îi asculta toate minciunile alea, credea în ele, ea era o nebună, iar el o asculta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dintre muncitorii care refăcuseră apartamentul Maestrului o vopsise, Tina ridică dușul de jos, îl fixează în suportul din perete și apa începe să curgă acuma pe ea, de la umeri pe sâni, se săpunește aprig, buretele freacă apăsat, se uită spre coapsele înroșite, luuung, până la degetele de la picioare. La genunchii umflați, la umflătura din spatele fiecărui genunchi, acolo unde se adună, din cauza inflamației, lichidul sinovial și presează... Doar că el nu știe, nu vede, ca totdeauna. Apa nu reușește să facă nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
numai de parfumul ăla, depinde de pielea pe care e dat. Iar pielea ta miroase a mere, punctează insistent. Îi desface halatul alb, o sărută așa cum numai el știe s-o facă, îi mângâie părul blond și lucios, lung până la coapse, îi cântă încet, la ureche, un cântec pe care mereu îl zisese gagicilor, cu vocea lui caldă: Unde calci/ Urmă nu faci/ Unde șezi/ Urmă nu vezi, Puicăăă!... știe că ei îi place doina asta oltenească, intră ca un burghiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]