3,215 matches
-
prea avea el treabă cu mistreții, ni-i lăsa nouă în seamă, vânătorilor de rând, el era mai domnos, nici vânătoarea cu gonași nu-i prea plăcea, umbla mereu de unul singur. Boala lui era țapii, avea o colecție de coarne de țap!... Da poate știți ce să vă spun acuma? Am vrut să-i dau și dintr-ale mele, că mai aveam, chiar frumoase unele, da el nu, că nu-i de ghilt, zicea, în colecție păstrezi numai coarnele vânatului
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
de coarne de țap!... Da poate știți ce să vă spun acuma? Am vrut să-i dau și dintr-ale mele, că mai aveam, chiar frumoase unele, da el nu, că nu-i de ghilt, zicea, în colecție păstrezi numai coarnele vânatului pușcat de tine! Nu-i ăla vânător care se împăunează cu lucrul altuia!... Ăla-i cibezăr, nu vânător!... Îi plăcea să stea la pândă în doar locuri de el știute, avea un scăunaș cu trei picioare care se desfăceau
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
Nu-și făcea niciodată de lucru cu vânatul, avea omul lui care la ora cuvenită se afla acolo unde îi spunea el, dacă găsea ăla animalul ucis, bine, dacă nu, la fel!... Că nu pușca întotdeauna, dacă nu-i plăceau coarnele țapului îl lăsa în plata lui. Niciodată nu se întorcea pe aceeași cale. Da la ora opt fix era în fabrică pe secție, ca scos din cutie, ras, pieptănat, halatul călcat, tot ce vrei! Om dintr-o bucată, Klesch, v-
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
până atunci și mult am mai cutreierat de atunci încoace. Că aici mi-am petrecut zilele. Numai războiul ce m-o mai purtat prin lumea largă... Atât! Vietăți nenumărate am întâlnit în drumul meu, cu gheare ori cu copite, cu coarne sau colți, da un asemenea țap, hm..., nu mai văzusem! Era auriu, ca frunza linsă de brumă, vânjos, înfipt parcă în pământul neted al poienii, nerăbdător să-și încline țepușele coarnelor înalte spre dușman. Hm! Și să nu crezi atunci
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
în drumul meu, cu gheare ori cu copite, cu coarne sau colți, da un asemenea țap, hm..., nu mai văzusem! Era auriu, ca frunza linsă de brumă, vânjos, înfipt parcă în pământul neted al poienii, nerăbdător să-și încline țepușele coarnelor înalte spre dușman. Hm! Și să nu crezi atunci că animalele, ca și oamenii, au alesele lor, că sunt conduse și apărate de făpturi însemnate prin mărime și frumusețe?... Se lăsase, cum să vă spun, o liniște nefirească, pădurea tăcuse
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
iertare de dumneata!... Moșu Klesch o ieșit la iveală cu arma fumegând în mână. Am vrut să văd cine mi-o făcut figura asta, mi-o zis, e o glumă vânătorească destul de obișnuită. Îmi pare rău numai după țap. Ce coarne! Trofeu de expoziție, află de la mine! Păcat, Vizdeicule, că ești un atât de slab țintaș! Referință Bibliografică: Pânda / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 321, Anul I, 17 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
jumătate arsă, agățată de ce a mai rămas din volan. Un polițist a luat hârtia și a desfăcut-o! Era o bacnotă de un dolar arsă chiar în mijloc. Conturul găurii arse înfățișa foarte clar un cap cu urechi lungi, și coarne ascuțite! Omul a înțeles că avea în mână o dovadă și a privit speriat spre cer, făcându-și cu teamă, semnul crucii. Această tragedie ar fi trebuit să trezească măcar atunci conștiințele politice ale națiunii, dar acestea au continuat să
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
gloanțele fatale care o loviseră. Când detectivul a luat bancnota din mâna fetiței și a desfăcut-o, și-a data seama că forma și conturul găurii provocată de glonte, semăna cu profilul unui cap de om cu urechi lungi și coarne ascuțite. Câteva clipe a rămas surprins, apoi a arătat-o și celorlalți. - Ce ziceți de asta? A strigat el, ridicând sus bancnota desfăcută, ca să fie văzută de toți cei prezenți. E o simplă întâmplare au spus unii. Dar poate fi
AMERICA DOLARULUI GĂURIT (STUDIU) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342589_a_343918]
-
căruțe cu cai, fie cu care cu coviltire trase de boi, iar unii oameni, chiar pe jos. Cei opt kilometri de străbătut între Țigănești și Alexandria nu erau o piedică. Oamenii lustruiau hamurile cailor, le puneau clopoței, țesălau animalele, lustruiau coarnele boilor, curățau căruțele și carele și împodobeau animalele ca pentru o mare întrecere. Sunau zurgalăii cailor, trozneau bicele și cu voie bună luau calea spre bâlci, cu întreaga familie. La bâlci era un amestec de fel de fel de vânzări-cumpărări
OBICEIURI ŞI TRADIŢII ÎN TIMP DE VARĂ ÎN SATUL ROMÂNESC DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340691_a_342020]
-
pe cine conduce. Din grajd și până trec de holde o țin de lanț, strunind-o să nu ajungă la lucernă, la porumb. Ea încearcă, întinzând gâtul, holbând ochii și scoțând o limbă cât mâna, eu scutur lanțul împletit în coarne și, pufăind, se întoarce la iarba prăfuită de pe marginea drumului, rară, aspră. Când ajungem pe miriști se schimbă rolul, îi dau drumul și o urmez, călcând pe dâra ca de șarpe a lanțului... Nu mai e demult apă în sticla
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
sonore în timp real (live foley) ale celor de la Foley’Ala vineri, de la 21.00, în Grădina Melies. Atelierele Fantastice de la Biertan se pun în mișcare vineri și sâmbătă, începând cu ora 12.00. Participanții vor confecționa pandantive, măști cubiste, coarne malefice, borcane-mumie, fantome simpatice, monștri din PET-uri și pietre și proiectoare fantastice. Revine la Biertan, pentru al treilea an, „Proiecționistul posedat”, ghost hunt-ul care va pune la încercare perspicacitatea căutătorilor. Anul acesta, participanții vor avea ocazia să afle povestea
Filme, ateliere fantastice și vânătoare de fantome [Corola-blog/BlogPost/100184_a_101476]
-
te văd pentru o clipă, Dar n-am dreptul să încerc Să nu fiu iar pedepsită. Unii au drepturi depline Ceea ce mie-mi lipsește Tot ce-n viață mi se-ntâmplă Este în coadă de pește. Să iau taurul de coarne Și să plec în lumea mare Poate-mi întâlnesc alesul Undeva pierdut în zare. .. REGĂSIRE În sfârșit, ne-am regăsit, doresc să fii fericit să trezesc din adormire delicata-ți fire. Te-am simțit nerăbdător și cuprins de dor. recunosc
CARTEA MARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344234_a_345563]
-
lumina delicată a lunii ascultam notele zglobii ale greierilor și cântecele, pe mai multe voci, ale broaștelor. Eram la țară și eram copil...Păzeam oile și mă bucuram de tot ceea ce Natura îmi oferea cu dărnicie: ciuperci, mure, pere pădurețe, coarne mere pădurețe, flori, verdeață, aer curat... Apreciam și iubeam acest mod de viață, simplu și curat. Atunci am descoperit hameiul care își întindea tulpinile agățătoare, ca niște liane, până în vârful sălciilor. Hameiul avea conuri fragile și delicate, semănând cu niște
VARA LA CÂMPIE(PURANI DE VIDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344034_a_345363]
-
cruci când i-a apărut în față o fătucă mai mult goală decât îmbrăcată. Altul îl privi încurcat și bâlbâindu-se l-a întrebat : „băi da de ce ziseși așa, eu am văzut că era frumoasă, nu era neagră și cu coarne?” . De fapt dracu nu e negru și nu are nici coarne, în schimb poate pune coarne O gospodină, femeie la casă ei, care își iubea copiii și-și tolera soțul , a plecat la piață. Înainte de a ieși din casă, s-
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342747_a_344076]
-
goală decât îmbrăcată. Altul îl privi încurcat și bâlbâindu-se l-a întrebat : „băi da de ce ziseși așa, eu am văzut că era frumoasă, nu era neagră și cu coarne?” . De fapt dracu nu e negru și nu are nici coarne, în schimb poate pune coarne O gospodină, femeie la casă ei, care își iubea copiii și-și tolera soțul , a plecat la piață. Înainte de a ieși din casă, s-a privit în oglindă, a văzut o femeie șatenă, cu părul
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342747_a_344076]
-
privi încurcat și bâlbâindu-se l-a întrebat : „băi da de ce ziseși așa, eu am văzut că era frumoasă, nu era neagră și cu coarne?” . De fapt dracu nu e negru și nu are nici coarne, în schimb poate pune coarne O gospodină, femeie la casă ei, care își iubea copiii și-și tolera soțul , a plecat la piață. Înainte de a ieși din casă, s-a privit în oglindă, a văzut o femeie șatenă, cu părul inelat tăiat la baza umerilor
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342747_a_344076]
-
să afle de cât timp era acolo, poate de o zi, de două, de un an, ce conta, acolo a fost bine. Cine a fost acel bărbat? Poate un înger, ori poate chiar dracul. Era un drac frumos, nu avea coarne și nici negru nu era. Ar fi vrut să-l mai reîntâlnească. Va urma Referință Bibliografică: Dracu* nu este așa de negru I / Ionel Cârstea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2058, Anul VI, 19 august 2016. Drepturi de Autor
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342747_a_344076]
-
mai reușea. Și atunci raiurile i se deschideau. De mulțumire! Noroc de prietenul casei Tipătescu. El mai suplinea impotența bietului soț. Dar totul se petrecea peste capul soțului încornorat. O fi bine, o fi rău? Ce anume? Păi să porți coarne! Ce ți-e și cu gelozia asta. Zaharia, cel mai moral dintre morali nu putea concepe că bunul său prieten politic Trahanache ar atenta le „cinstea de familist”. Și la urma urmei avea dreptate. Tipătescu făcea ce făcea nu că
PRIETENUL CASEI. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343241_a_344570]
-
a rămas la fel de îndărătnică. Ne spune mereu că Hitler este dracul gol și că acoliții lui sunt toți fârtați cu dracul. Ea ține pumnii strânși pentru englezi, dar tot ea crede că ei sunt vinovați că l-au scărpinat în coarne prea mult pe Hitler în loc să-i fi dat în cap de la bun început. Așa că englezii au ajuns să fie ca niște hingheri mușcați de un câine turbat, după ce acesta și-a mursecat toți vecinii... (ajunsă în dreptul ferestrei își aranjează suvițele
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
o mănușă îi venea. Era sărac celălalt frate - / Sărac să fie de păcate! - Dar tot avea și el apoi, / Perechea lui mândră de boi. Precum porumbul se vădeau, / La păr, acești boi că erau. Erau înalți și ciolănoși, / Țepoși la coarne și frumoși. Cudalbi fuseseră și-apoi / Țintați în frunte cei doi boi. Deci erau buni de înjugat / Și puși la treabă de îndat’. Dar omul n-avea plug, nici grapă, / Teleagă, car, sanie, sapă, Tânjeală, hrepcă sau țăpoi / Greblă, cârceie
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
bune se află într-un cartier din Palo Alto un orășel din California aproape de San Francisco, comunică prin biciclete. În tot cartierul vezi în fața caselor, nepăzite de nimeni, puzderie de biciclete galbene. Dese ori o tânără curieră i-a de coarne o asemenea bicicletă și încântă trecătorii cu mușchiuloasele pulpițe care ies din șort spre a pedala. Așa ajung repede și eficient diferitele acte de la locul de purcedere la cel de utilizare. Un excelent mijloc de comunicare. Are de toate: gimnastică
BICICLETELE GALBENE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344062_a_345391]
-
VREME DE PLOAIE Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului VREME DE PLOAIE Un șir de nori se tot ridică Unduitor ca un balaur Și luna mi se pare mică Și are coarne ca de taur. O frunză cade într-o baltă, Șoldanul tremură de frică Văzând cum luna-ncetu saltă În ape și-n bucăți se strică. Pe dealuri zorii dau năvală, Apune luna ostenită, Cocorul lângă mal se spală, Iar barza trece
VREME DE PLOAIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344083_a_345412]
-
sa, în buchete." Agârbiceanu și alți autori cunoscuți transpar în aceste povestiri tulburătoare despre viața grea de la țară și farmecul fiecărei zile, atunci când încă grijile nu te cotropesc. "Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole." Autorul evocă farmecul copilăriei și al relațiilor familiale : Depăn amintiri, înșirând pe aceste pagini clipe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei, ajunsă la răscruci de vremuri." Toată lumea copilăriei
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343106_a_344435]
-
le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului la care a înjugat-o pe Joiana. Altceva nu are. Nici după ce să bea apă, nu mai are. Apă bea dacă are fântână în curte. La țară nu sunt cișmele. Ba sunt uneori și cișmele. Unele care apar și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
cum se spune mai curând. Avea acum acareturile sale, o gospodărie înfloritoare în mijlocul comunei și cinci copii, patru băieți și o fată: Păun, Dragu, Dumitru, Stoica și Neaga. Palmele bătrânului erau bătătorite ca pământul din fața casei, de cât a strâns coarnele plugului, sau coada sapei, la arat sau la prășitul culturilor agricole. Când a hotărât să rămână definitiv pe pământ dobrogean, a înțeles că trebuie să-și schimbe preocupările. Nu mai hălăduia cu turma printre dealurile și văile din Dobrogea sau
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]