1,239 matches
-
prag cu un zâmbet mucalit, purtând în mână o oală de lut potrivit de mare, pe care a așezat-o pe măsuță, căutând din priviri ceva în jur...Știam ce caută. Am întins mâna după cele două ulcele de lut cocoțate pe policioara din perete. Acum ai să vezi ce minune am eu aici! Ia fă-o pe paharnicul, fiule! Am făcut-o și pe paharnicul. Când cele două ulcele au fost pline, am luat fiecare câte una și, după ce am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cum doamna Băsescu, o casnică și ea acolo, fără nici un salariu, numai din micile economii de coșniță, a reușit să-i cumpere soțului ei o mașină Dacia Duster de peste 20.000 de euro. Băsescu a prins din zbor asta și cocoțat pe sticla televizorului, a reamintit sfătos întregii populații, că bob cu bob se face grâul și strop cu strop se face râul. Numai, că uitat să ne recomande un loc sigur, unde să găsim și noi pic cu pic-ul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Boculețului cel mic, nici nu i-ar fi prea greu, fiindcă demult s-a dezobișnuit să mai gândească și el cu capul său, ci doar cu al șefului. De când a ieșit din curtea PDL, Măria Sa Băsescu I-ul, s-a cocoțat împărătește în dealul Cotrocenilor și de cum s-a văzut între zidurile regale, a și pornit ca un pitbul zgândărit, schelălăielile, lătrăturile și mârâielile împotriva a tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul și mai ales pârlitul ăsta de popor
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Distracție plăcută! M-am uitat câteva secunde la reflexia mea În geam Înainte să intru. Arătam binișor În fusta neagră a Mariei, deși mă simțeam parcă prea scundă fără tocuri. Picioarele mele nu puteau suporta Încă chinul de a se cocoța pe ele. Mi-am amintit de toate perechile minunate de cizme și pantofi care fuseseră exilate În debara. Era nedrept! Mi-am dat pe spate părul lung și ondulat și, luându-mi un zâmbet Încrezător, am intrat În cafeneaua micuță
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
surprinderea mea, am constatat că în patul meu erau deja doi, nu, stați puțin, trei, nu, o secundă, patru oameni. Nu cunoșteam nici unul din ei. Toți erau bărbați, dar nici unul nu arăta suficient de atrăgător ca să mă obosesc să mă cocoț lângă el. După care mi-am dat seama că era echipa „Hei, fetițo, cum merge?“. Ticăloșii, m-am gândit. Ce tupeu pe capul lor! Am încercat să-i împing și să-i împung ca să-i trezesc și să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
prăjiturile în gură. Când terminam, eclerurile lui Margaret erau neatinse. Normal că atunci începea să-mi pară rău că nu le păstrasem și eu și începeam să le vreau pe ale ei. Luni de zile, oul de Paște a stat cocoțat pe dulapul din camera noastră, făcându-mi cu ochiul și ademenindu-mă cu hârtia lui roșie și strălucitoare. Tânjeam după el cu fiecare centimetru din trupușorul meu grăsuț. Eram obsedată de el. — Când crezi c-o să-l mănânci? o întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să realizez un spectacol elaborat pentru Luke. Dar m-am garnisit cu câteva tone de produse de machiaj. Mi-am ridicat părul în vârful capului, apoi mi l-am lăsat din nou liber, pe spate, după care mi l-am cocoțat din nou în sus. Și l-am lăsat din nou liber. în cele din urmă, m-am decis să-l ridic în coadă și așa să rămână. Chiar înainte să plec, mi l-am lăsat din nou pe spate. Arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sub ochi. îi zice Eva Wilt. Are țâțele cât pepenii. Nu, te rog! zise dr. Pringsheim. Dacă există vreun lucru de care să n-am nici un chef acum, păi de femeile neemancipate și cu sâni mari e vorba. Apoi se cocoță în pat și-și scoase ochelarii. — Am avut-o azi în vizită pe-aici. — Ai avut-o? Sally zâmbi: — Dragul meu Gaskell, ai o minte tare spurcată! Gaskell Pringsheim își zâmbi miop lui însuși în oglinda de pe tavan. Era mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
nici nu putea face. Trase bucata de furnir înapoi peste gaură și se întoarse la gardul de sârmă. Aici se trezi din nou într-o încurcătură. Bicicleta era pe partea cealaltă. Apucă o scândură, o rezemă de gard și se cocoță pe ea, trecând dincolo. Acum trebuia să ducă bicicleta înapoi la stativ. Dar să te caci pe ea de bicicletă! Putea stătea foarte bine acolo unde era. Wilt se săturase până-n gât de toată povestea asta. Nu era în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să vadă ce voise să spună inspectorul când pomenise de bombardament. Grădina nu arăta deloc bine. O mulțime de farfurii de carton erau împrăștiate pe gazon sau, purtate de vânt, se rostogoliseră prin grădină în tufele de caprifoi sau se cocoțaseră pe trandafiri, în timp ce altă mulțime, de data aceasta formată din pahare de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de ploaie - maculau solul. Dar obiectele care îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
O să-i facă să le pară rău și că au cunoscut-o. Se ridică, deschise dulăpașul pe care stătea, scoase din el vestele de salvare și le aruncă peste bord. Apoi umflă salteaua pneumatică, o aruncă în apă și se cocoță și ea pe margine. Se lăsă în apă, după care se întinse pe saltea. Obiectul se bălăngănea îngrijorător de tare, dar Evei nu-i era frică. Acum se răzbuna pe cei doi Pringsheimi și nu-i mai păsa nicidecum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unui zmeu, după care renunță. Poate că, la urma urmei, cea mai bună soluție era să semnalizeze cu fum. Scoase o canistră goală din bucătărie, o umplu cu combustibil de lângă motor și înmuie o batistă în lichid, după care se cocoță iarăși pe acoperișul cabinei. Aprinse batista și încercă să aprindă combustibilul, dar când reuși, văzu că scotea prea puțin fum, iar canistra de tablă se înfierbânta prea tare ca s-o poată ține în mână. Gaskell îi trase un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mângâiat-o scurt pe obraz, pe gușiță, și a ieșit din spatele paravanului pe care scria cu litere aurii RECEPTION. Nu pentru a se înclina în fața publicului, cum era de așteptat, ci pentru a se așeza pe fotoliul de lângă fereastră. A cocoțat, americănește, ambele picioare pe măsuța rotundă. A ridicat palmele în sus, ca predicatorii, da, ăsta sunt, în costumul meu negru, de salariat apolitic, cap de consul roman, chel și ferm, exilat între hahalere. Gata, la dispoziția dumneavoastră: supraveghetorul nostru, clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mortar și fiare, Tolea aprindea din când în când un chibrit, se auzeau voci de la toate apartamentele, lumea nu se mai culcase, speriată de cele întâmplate. Ajunseră, în cele din urmă, la ultimul etaj, etajul 10, tocmai acolo se cocoțase pianista. Un apartament elegant și mic. În jurul unei candele se rugau vreo șase-șapte personae. Totală reculegere, în timp ce radioul transmitea, în franceză, știri despre cutremurul de la București. Nu, postul de radio național nu anunțase încă știrea, dar străinătatea confirmase că, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nopții. Perdelele cărămizii, difuzânduși reflexele în compartiment, parcă l-au mai încălzit puțin, dar parcă au luat și din aerul distribuit cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele în pantofi număr mic, treiș’ șase sau treiș’ șapte, cocoțate pe bancheta mea. Semiconștientă, își leapădă și pantofii, cu un singur pleoscăit pe linoleumul ud, și începe să respire regulat. Presimt că până la stația ei o să rămânem singuri - adică nu doi, ci fiecare cu sine, așa cum m-am obișnuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sunt ca alcolistu’ ăla din metrou, ăla, fă, care era să piardă trenul că nu vroia să ia sticla de la gură... Gata, na! Aruncă țigara fumată până dincolo de filtru, până ajunsese s-o ardă chiștocul la degete, pe urmă se cocoață peste meterezul de saci și pungi pe locul pe care nimeni nu se gândise să i-l ocupe, își desface în părți canadiana vătuită, prea mare pentru trupul ei mărunt, peste fața celei de-alături, își scoate și părul roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
că, în fundul unei curți de țară, un cilindru din pietre îmbinate era teatrul. De când începuse drumul urcător, pe care nici autobuzul n-a mai răzbit de la un moment dat, un coleg inginer tot vocifera că teatrul nu putea să fie cocoțat așa, într-un loc inaccesibil, doar la teatru se duceau oamenii în calești... Dacă știți așa bine, vă las pe dumneavoastră să fiți ghid, a bombănit domnul șofer, pornind cu pași întinși, fără urmă de descurajare. Din excursia de douășpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și îl lasă jos. — Mel e de părere că are o aventură. Cu Ben Bridges! Îți vine să crezi așa ceva? Sincer, nu, zice Luke, scriind ceva la computer. Nu‑mi vine. — Deci ce crezi că se întâmplă de fapt? Mă cocoț pe biroul lui și‑l privesc, nerăbdătoare să‑i aflu părerea. — Iubito, zice Luke răbdător. Chiar am treabă. — Nu te interesează deloc? — Nu. Atâta timp cât fiecare își vede de treaba lui, nu. — Oamenii sunt mai mult decât simpli angajați. Dar Luke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceva cu feng shui‑ul ăsta, până la urmă. Poate ăsta e momentul de cotitură din viața mea. Din clipa asta, viața mea se va schimba. Mai arunc o ultimă privire admirativă în jur, apoi strig: — Gata! Când Suze intră, mă cocoț mândră nevoie‑mare pe marginea patului și răspund cu o privire radioasă expresiei ei de uimire. — Bex, e nemaipomenit! zice, uitându‑se fără să‑i vină să creadă la spațiul golit. Și ce rapidă ai fost! Mie mi‑a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spune ceea ce natura le spune bărbaților și femeilor. Nu e nimic de dovedit. Totul se află în trupuri, în atracția privirilor dintre animalele omenești. Bărbatul de pe scenă continuă. Cuvintele, frazele și ideile curg. Dogmaticii susțin că sunt revoluționari adevărați. Sunt cocoțați pe scaune importante în congresul nostru. Nu fac nimic, doar îl declamă pe Iosif Stalin. Revolta și atacul au pornit din interior, dinăuntul Partidului nostru. Ei sunt invizibili, dar fatali. Își spun sovietici sută la sută, dar sunt păianjeni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
râzând cu râsul ei, Gata! Gata, mamè, gata! Mergem sè mâncèm! Merge Bogdènel la masè? Da! Ți-a plècut cu Matei? întrebând Corina, convinsè cè între mine și bèiatul ei lucrurile au evoluat înspre bine, ridicându-mè de pe covor, ca bèiatul, cocoțat în brațele mamei, sè mè vadè, pe mine pe Matei, Nu e tata! enunțând el, fie repetând pur și simplu, dintr-o inerție inconștientè, cuvintele mamei lui, fie, deoarece, între timp, m-a studiat cu atenție și a realizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
dulap din colțul încèperii, fie sub masă unde stau eu că sè-mi scriu declarația, la un moment dat, potrivit felului ciudat în care bețivul și-a dat capul pe spate că sè-l vadè, acesta dând semne cè s-ar fi cocoțat, undeva sus, pe tavan, râzându-și de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
ațipit e numai din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin geamul deschis. De o parte și de alta a autostrăzii, culmile acoperite de măslini pitici, argintii, cu petele albe ale satelor străvechi, cocoțate În vârf. — ...Ațipit?!... Ei, aș! Fii sigur că ai dormit de-a binelea! Cred că ai și visat... Bolboroseai ceva, ca atunci când vorbești În somn românește... Mai vorbește, oare, românește În somn, așa cum crede Christa? Ce spui, dragul meu? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
expresii? Iar emoția i se declanșează automat, la aceleași cuvinte, ca saliva la animalele dresate. Autostrada fără sfârșit tăiată În două de gărdulețul de leandri, Încărcați cu flori albe, roz, roșii. Culmile Împădurite urcând spre cer, petele albe ale satelor, cocoțate acum mii, sute de ani, lângă izvoare. Un sat orbitor de alb, prin care Înaintează două siluete negre, solemne; un bărbat și o femeie În negru. Îi vede? Și-i amintește? Ce făceam atunci, unde eram? Eram aici? Dincolo? Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
una cu apă caldă și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru purificarea sângelui, până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi de apă rece aruncate, de la o anumită distanță, printr-un furtun legat la un butoi cocoțat în vârful unui prepeleac. Acceptase, îndurase toate acele tratamente barbare pentru că era pe deplin răsplătit de sărutările copilelor. Îl sărutau toate trei pe fugă, cu sufletul la gură, cu teama de a nu fi văzute. Dar ce fervoare delicioasă! Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]