1,506 matches
-
un șarpe, alte codexuri ilustrate, precum Codex Mendoza, indică doar un vulture, în timp ce în textul din Ramírez Codex, zeul Huitzilopochtli indică aztecilor să caute un anumit vultur care devora o pasăre prețioasă, în timp ce era așezat pe un cactus. În textul codexului Chimalpahin Cuauhtlehuanitzin, vulturele devorează ceva, dar nu este indicat ce. În sfârșit, alte versiuni indică vulturele strângând în ghiarele sale simbolul aztec al războiului, glifa Atl-Tlachinolli, sau "apa care arde". Semnificațiile originale ale simbolurilor erau categoric diferite, privite din diferite
Stema Mexicului () [Corola-website/Science/310687_a_312016]
-
românească în secolele XVIII-XIX", Editura Muzicală, București, 1992 "Melodia dansului „Banu-Mărăcine” și dansurile haiducești în feudalism", „Studii muzicologice”, București, nr. 4/1957 "Eusebiu Mandicevschi", „Steaua”, Cluj, nr. 8/1957 "Creația muzicală maghiară din RPR", revista „Muzică”, București, nr. 7/1957 "„Codex Caioni” și unele probleme ale istoriei muzicii românești", în „Steaua”, Cluj. nr. 8/1958 "Artă lui Haydn în țara noastră", publicat în colaborare cu Ștefan Lakatos, în „Catalogul expoziției Haydn”, Cluj-Napoca, aprilie, 1959 "Sigismund Toduță", în „Steaua”, Cluj, nr. 5
Romeo Ghircoiaș () [Corola-website/Science/335717_a_337046]
-
Casa de Jimenez a fost o casă de conducători din Peninsula Iberică, care au guvernat din secolul al X-lea până în secolul al XIII-lea. Primul membru cunoscut al familiei, García Jiménez de Pamplona, este declarat de Roda Codex ca fiind "regele unei alte părți a regatului" al Pamplonei, probabil a unei părți din Navara, dincolo de zonele de control direct a regilor Iniguez. În 905, Sancho Garces, fiul mai mic al fondatorului dinastiei, s-a folosit de asistența externă
Dinastia Jimenez () [Corola-website/Science/331477_a_332806]
-
duminică de după prima Lună plină de după echinocțiul de primăvară și diferă de la un cult la altul datorită calendarului adoptat de o Biserică sau alta (calendarul gregorian sau calendarul iulian) Conform lui Juan Garcés, curator la British Library, care a studiat Codex Sinaiticus, anumite paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei. Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise. Anume
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
anumite paragrafe din învierea lui Iisus nu erau incluse în manuscrisele originale ale Bibliei. Garcés se referă la consensul științific în studiul Bibliei (textologia), afirmând că textele Bibliei s-au modificat de multe ori de când au fost scrise. Anume, în Codex Sinaiticus lipsesc versetele , prin urmare Evanghelia după Marcu nu conține decât relatarea unui tânăr conform căruia Iisus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
și artelor. Cracovia a fost membră a Ligii Hanseatice și mulți meșteșugari s-au stabilit aici, s-a făcut comerț și s-au format bresle meșteșugărești. Legea orașului, inclusiv reprezentărilor și descrierile breslelor, au fost înregistrate în limba germană în Codexul Balthasar Behem. Acest Codex este acum expus la Biblioteca Jagiellonă. În 1475 delegați ai alegătorul George bogat de Bavaria a ajuns la Cracovia pentru a negocia căsătoria prințesei Hedviga a Poloniei (Hedwig în limba germană), fiica regelui Cazimir al IV
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
fost membră a Ligii Hanseatice și mulți meșteșugari s-au stabilit aici, s-a făcut comerț și s-au format bresle meșteșugărești. Legea orașului, inclusiv reprezentărilor și descrierile breslelor, au fost înregistrate în limba germană în Codexul Balthasar Behem. Acest Codex este acum expus la Biblioteca Jagiellonă. În 1475 delegați ai alegătorul George bogat de Bavaria a ajuns la Cracovia pentru a negocia căsătoria prințesei Hedviga a Poloniei (Hedwig în limba germană), fiica regelui Cazimir al IV-lea Jagiello lui George
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
da Vinci și memoria copilăriei (titlu original : Eine Kindheitserinnerung des Leonardo da Vinci, 1910), practic, un studiu psihanalitic cu tentă literară asupra lui Leonardo da Vinci și operei sale. Sigmund Freud a pornit de la o notă a lui Leonardo din Codex Atlanticus, în care acesta își amintește: ""... printre primele amintiri din copilărie, mi se pare că eram așezat în leagăn și un vultur (în italiană nibbio) a venit la mine, mi-a deschis gura cu coada, și m-a lovit cu
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
de prieteni și moștenitori după moartea sa, marea majoritate ajungând în final în colecții de prestigiu, precum Royal Library de la Windsor Castle, Muzeul Luvru, Biblioteca Nacional de España, Victoria and Albert Museum, Biblioteca Ambrosiana care conține cele 12 volume ale Codexului Atlanticus și British Library din Londra care deține o parte a Codexului Arundel. Codex Leicester este singura lucrare științifică majoră aparținând lui Leonardo, aflată într-o colecție privată. Se găsește în posesia lui Bill Gates, fiind expusă în diverse locuri
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
în colecții de prestigiu, precum Royal Library de la Windsor Castle, Muzeul Luvru, Biblioteca Nacional de España, Victoria and Albert Museum, Biblioteca Ambrosiana care conține cele 12 volume ale Codexului Atlanticus și British Library din Londra care deține o parte a Codexului Arundel. Codex Leicester este singura lucrare științifică majoră aparținând lui Leonardo, aflată într-o colecție privată. Se găsește în posesia lui Bill Gates, fiind expusă în diverse locuri din lume o dată pe an. Notele lui Leonardo par a fi realizate
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
de prestigiu, precum Royal Library de la Windsor Castle, Muzeul Luvru, Biblioteca Nacional de España, Victoria and Albert Museum, Biblioteca Ambrosiana care conține cele 12 volume ale Codexului Atlanticus și British Library din Londra care deține o parte a Codexului Arundel. Codex Leicester este singura lucrare științifică majoră aparținând lui Leonardo, aflată într-o colecție privată. Se găsește în posesia lui Bill Gates, fiind expusă în diverse locuri din lume o dată pe an. Notele lui Leonardo par a fi realizate special pentru
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
pe ideea sa, a fost realizat în Norvegia. Însă ceea ce l-a fascinat cel mai mult de-a lungul întregii sale vieți a fost zborul. Leonardo a studiat zborul păsărilor, și a scris mai multe studii despre acesta, printre care "Codexul asupra zborului păsărilor" din 1505. A conceput și diverse aparate de zburat, printre care una cu aripi batante (ornitopter) și o mașină de zburat cu aripă rotativă (helicopter). Postul de televiziune britanic Canal Four a comandat realizarea unui film documentar
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
temelie de piatră care a fost distrusă posibil în urma unui incendiu. Arheologul Paraschiva-Victoria Batariuc presupune că ar fi vorba de vechea mănăstire cu hramul Sfântul Ilie Tesviteanul menționată într-o însemnare în limba slavonă anterioară anului 1443 făcută pe un codex care a aparținut cardinalului Ioan de Ragusa și lăsat prin testament, după moartea acestuia, în 1443, bibliotecii Universității din Basel. Profesorul Petre S. Năsturel a avansat ipoteza că această mănăstire ar fi fost construită de domnitorul Iliaș (1432-1433, 1435-1442), fiul
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
El a renovat conacul în stil neogotic, construind noi clădiri pe moșia sa. Acolo a constituit una dintre cele mai valoroase biblioteci din Moldova secolului al XIX-lea. În acea bibliotecă se aflau multe cărți rare, printre care și un Codex Callimachi, ediție princeps a primului cod de legi din Moldova făcut de domnitorul Scarlat Callimachi în anul 1817. Teodor Callimachi s-a căsătorit la 9 mai 1865, la Dorohoi, cu Zenaida Moruzi (1840-1909), fiica Pulcheriei Rosetti-Răducanu și a lui Alexandru
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
român”). Este primul autor atestat de muzică cultă din Transilvania, în condițiile în care până relativ recent a fost considerat doar culegător de muzică. Căianu a avut o contribuție însemnată (dar nu unică) la întocmirea codicelui care îi poartă numele, "Codex Caioni". În privința variantelor numelui său, în epocă s-a folosit grafia cu inițiala „K”, astfel: "Joannes Kajoni". În timp ce versiunea latinizată este cea mai răspândită astăzi între cercetătorii străini ("Caioni"), în România și Ungaria se folosesc îndeosebi variantele reconstituite la nivelul
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
Cluj). Căianu a primit în 1652 o culegere realizată de profesorul său, Mátyás Seregély, ca premiu pentru buna învățătură. Căianu o primește sub formă incompletă și va prelua sarcina adăugirii ei, activitate pe care o continuă până în 1671, la Lăzarea. "Codex Caioni" cuprinde 346 de piese foarte variate, reflectând pe deplin interesele muzicale ale epocii (îndeosebi pe cele ale lumii orășenești). Pe lângă câteva dansuri transilvane (de interes pentru folcloriștii de mai târziu) și un număr mic de bucăți compuse de Căianu
Ioan Căianu () [Corola-website/Science/301019_a_302348]
-
în mod intenționat a celei mai mari părți din populația lumii, prin genociduri provocate de războaie inutile, prin epidemii de virusuri create de ingineria genetică și prin "vaccinuri", precum și prin dezastre ecologice cauzate de influențarea condițiilor meteorologice (exemplu: HAARP) etc. Codex alimentarius, o colecție de standarde recunoscute la nivel internațional, coduri de practică, orientări și alte recomandări referitoare la produsele alimentare, producția de alimente și siguranței alimentare, a devenit, de asemenea, obiectul unor teorii ale conspirației despre controlul populației prin înfometare
Noua Ordine Mondială () [Corola-website/Science/316962_a_318291]
-
denumirii o modalitate limpede de a distinge locuitorii Mexicului precolumbieni de cei ai secolului al 19-lea. Utilizarea termenului este un subiect de discuții aprinse astăzi, termenul "Mexica" devenind din ce în ce mai frecvent termenul standard. Conform unei surse păstrate până astăzi, Aubin codex, șapte triburi Nahua locuiseră în Aztlan sub conducerea unei elite puternice. Apoi, la un moment dat, cele șapte triburi au început pe rând să părăsească Aztlan-ul originar (despre a cărui locație există discuții înfocate), în căutare de noi pământuri. Ultimul
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
triburi au început pe rând să părăsească Aztlan-ul originar (despre a cărui locație există discuții înfocate), în căutare de noi pământuri. Ultimul trib care a părăsit vatra Aztlan a fost populația sau tribul Mexica, conduși de preotul acestora, "Huitzil". Aubin Codex relatează că după părăsirea Aztlan-ului, zeul Huitzilopochtli a ordonat poporului său să nu se identifice vreodată ca "Azteca", întrucât acesta era numele foștilor conducători ai acestora. În schimb, ei se vor numi "Mexìcâ." Conchistadorii spanioli se refereau la aceștia ca
Azteci () [Corola-website/Science/298677_a_300006]
-
hrană dorită sufletească această casă a cărților imbie înțeleaptă îmbelșugare“". Această bibliotecă cuprinde importante lucrări ale vremii: "Odiseea" lui Homer (tipărită la Basel la 1541), "Tragediile" lui Euripide (tipărite la Basel în 1551), "Novellae" adăugate de Iustinian I cel Mare Codexului său (tipărite la Paris în 1568), precum și lucrări ale istoricilor bizantini (Ana Comnena, Laonic Chalcocondil, Ioan Zonaras, Constantin Manasses). Dragostea de slovă românească a domnului erudit determină chemarea "arhimandritului Ioan" din Câmpulung, pentru a copia pe la 1700 cunoscuta carte populară
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]
-
învecina cu Tauroschythia. Întreprinderea s-a soldat cu un nou succes. Bizantinii au pătruns în satele transilvănene luând o bogată pradă precum și numeroși ostateci. Știrea lui Kinamos despre expediția lui Ioan Doukas își găsește o replică într-o epigramă din Codex 524 al Bibliotecii Marciene, publicată de Sp. Lampros și comentată de Gy. Moravcsik. Din conținutul epigramei aflăm că armata lui Doukas a traversat Dunărea pe la Vidin. Întrucât Vidinul se afla aproape de Porțile de Fier, însemna că trupele lui Doukas n-
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
și a dăruit multe altele. În testamentul întocmit de el în 811, prevedea vânzarea cărților din biblioteca personală iar sumele „să fie împărțite săracilor”. De aceea există până astăzi în muzee și biblioteci numeroase manuscrise carolingiene, unul dintre ele fiind Codex aureus. Acesta este scris pe foi fine de pergament cu litere de aur, de unde și numele de Codicele de aur. Din cele 476 de pagini (recte 238 foi), 455 sunt ornamentate. Manuscrisul conține: Textul manuscrisului are 238 foi și Tetraevanghelul
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
S-a crezut multă vreme că în timpul războiului de 30 de ani, prin 1620, armatele generalului Tilly care au devastat Heidelbergul, au furat manuscrisul, rupt în două cu această ocazie. Cercetările au dovedit că lucrurile stau altfel și că divizarea Codexului a avut loc mult mai devreme, pe la 1472, cu bună știință, legâdu-se separat încă de atunci două volume, iar cele două coperți au devenit prima copertă pentru fiecare volum. Se știe sigur că la începutul sec. al XVIl-lea ambele părți
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
Alba lulia. De atunci, manuscrisul a rămas pe meleagurile noastre, constituind o adevărată perlă de valoare inestimabilă, exemplar unic și rarisim, între foarte puținele de acest gen." " Extras din , de Prof. Dr., Gheorghe Anghel. Așa a ajuns Fragmentul I din Codex aureus în proprietatea Bibliotecii Batthyaneum din Alba Iulia, întemeiată în anul 1786 de marele cărturar și bibliofil, episcopul Batthyany. Legătura din piele a Fragmentului I, aflat în România, a fost realizată ulterior (sfârșitul secolului al XVIII-lea). Cu ocazia serbărilor
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]
-
bibliofil, episcopul Batthyany. Legătura din piele a Fragmentului I, aflat în România, a fost realizată ulterior (sfârșitul secolului al XVIII-lea). Cu ocazia serbărilor de la Aachen (1965), s-a organizat o expoziție de evocare a epocii carolingiene. Cu această ocazie Codexul (fragmentul I de la Batthyaneum) s-a întâlnit pentru prima oară cu părțile dezmembrate, formând din nou un tot (respectiv fragmentul II și coperțile din fildeș). Fiind reconstituit, temporar, în expoziția din Aachen, s-a realizat o ediție bibliofilă facsimilată, care
Codex Aureus () [Corola-website/Science/298594_a_299923]