1,222 matches
-
subiectului pasiv de a avea o anumită conduită față de subiectul activ, conduită care constă în săvârșirea sau abținerea de la săvârșirea anumitor acțiuni (să dea, să facă sau să nu facă ceva), conduită care poate fi impusă, la nevoie, prin forța coercitivă a statului. Deci, obligația juridică civilă se deosebește de obligația ce decurge din alte raporturi extrajuridice (morale, religioase) prin faptul că prima poate fi adusă la îndeplinire, la nevoie, prin forța de constrângere a statului, nerespectarea ei fiind însoțită de
Actul juridic civil by Elena Iftime () [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
servicii specializate, comunitățile românești de dimensiuni mici (în special cele tradiționale) promovau un tip de intervenție socială de mare eficiență (abaterile de la normalitate erau mai puține decât în mediile occidentale, întrucât demersurile de prevenire, compensare, recuperare-restituire erau sprijinite pe resorturile coercitive ale datinilor, ale obiceiurilor, ale moralei, ale Bisericii) (cf. Stan, 2003, pp. 478-479). În materialele pe care le-am folosit pentru redactarea acestui subcapitol al lucrării nu am găsit o periodizare în sens profesionist cu privire la dezvoltarea asistenței sociale în țara
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
egale de resurse financiare și umane, această diferență exprimă gradul de pregătire al echipei și mai ales modul de organizare al îngrijirii acestor pacienți. În opinia noastră creșterea calității îngrijirii diabeticilor nu trebuie și nu poate fi făcută prin măsuri coercitive, ci printr-un sistem de avertizare confidențială a centrelor cu rezultate slabe, pentru a conștientiza deficiențele și a stimula preluarea experienței pozitive câștigată de colegii lor din alte centre. Problema confidențialității se ridică din ce în ce mai mult, pe măsura difuzării sistemului computerizat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
controlul metabolic timp de 1-2 luni. În această fază, diabeticul este obtuz, interpretativ, din cauza bruiajului afectiv care duce la distorsionarea mesajelor informaționale. Rezistența la schimbare este mai crescută la pacienții adolescenți sau la cei în vârstă, probabil, din cauza percepției caracterului coercitiv al modificării stilului de viață (respectarea orarului meselor, a cantităților limitate de glucide și a necesității de monitorizare a controlului glicemic). Anxietatea percepută, trăită inițial de pacienții diabetici este mai ales o anxietate de perspectivă: pierderea libertății, a prestigiului și
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
care pot să apară acceptări rapide, dar superficiale, însă cu o tendință crescută de a face mai frecvent recurențe. (4) La adult și la vârstnic, diabetul zaharat insulinodependent este perceput ca o deficiență majoră de persoanele vârstnice, probabil din cauza caracterului coercitiv al tratamentului, cât și tendințelor la rigidizare sau ipohondriac-depresive specifice vârstei. Totuși, după vârsta de 60 de ani și mai ales la persoanele la care diabetul a fost descoperit întâmplător, reacția este în general, mult mai atenuată, comparativ cu adolescenții
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
mod eficient, o presiune externă? — Aceste asociații internaționale au un rol de consultare, un rol de avertizare. Să ne uităm la ce spune Comisia de la Veneția. Ea face recomandări cu privire la sistemul constitu țional, cu privire la sistemul electoral. Nu are un rol coercitiv. Dar, așa cum spunea reprezentantul nostru acolo, domnul Lucian Mihai: „Nu s-a întâmplat niciodată ca o țară să ignore recomandările Comisiei de la Veneția.“ Iar ultimul exemplu, în afara României, este Ungaria, care a modificat sistemul legislativ, afectând independența Băncii Naționale, a
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
prin natura lui, este mult mai stabil. Scriitorii contemporani au tendința de a urmări această logică prefigurînd o stabilitate sporită unui sistem de putere legitim. Tema centrală este că o astfel de stabilitate derivă dintr-o ordine care nu este coercitivă 135, iar o ordine legitimă diferă de una obținută prin forță tocmai prin rezultatul stabilității. Esența acestui argument, preluat din domeniul științelor politice, a fost importat în domeniul relațiilor internaționale și de către Henry Kissinger care aprecia că stabilitatea sistemului post-napoleonian
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
se cupla cu alte sisteme ideologice, fie fasciste, socialiste, liberale sau religioase. A fost strâns implicat în exercițiul unei imense puteri politice puterea de a retrasa granițe, de a destrăma imperii și complice în toate încercările de exercitare a controlului coercitiv post-imperial. Această putere derivă nu doar din legitimitatea internațională, ci și din procesele de mobilizare și identificare socială care susțin o putere socială efectivă. Acolo unde naționalismul și suveranitatea au împărtășit aceleași granițe, s-au potențat unul pe altul, dar
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
implică în egală măsură și recunoașterea datoriilor omului. Pentru orice elev, ca viitor participant la viața comunității, trebuie să fie cât mai pregnantă această corelație dintre avantaj și obligație, prezentă în sfera drepturilor. Chiar dreptul la învățătură are trimiterile sale coercitive prin obligativitatea frecventării a zece clase. Ceea ce trebuie să rețină elevii este faptul că sunt drepturi al căror enunț teoretic nu transformă pe nimeni în beneficiarul lor. Dimpotrivă, pentru a da substanță acestor enunțuri teoretice, sunt necesare eforturi în vederea dobândirii
Coronița prieteniei by Mototone Elena, Şcoala cu clasele I-VIII Peretu, Teleorman () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93013]
-
ruptură a continuității care, în mod ideal, ne conduce de la libertatea politică a anticilor, exercitată în interiorul agorei, până la libertatea politică modernă (Constant, 1818), exercitată prin instituția votului și prin instrumentele de control utilizate în poliarhii pentru monitorizarea sau corectarea acțiunii coercitive a statului (Dahl, 1971). De la libertatea înțeleasă ca o posibilitate de exercitare a cetățeniei în spațiu public se trece la libertatea înțeleasă ca salvgardare a sferei private față de ingerința statului (Castiglione, 1996). "Pierderea inocenței", care își găsește în Rousseau punctul
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
între stat și societate în cadrul democrațiilor liberale clasice 294. În timp ce în acestea din urmă societatea aduce un input care legitimează policies, care la rândul lor influențează procesele socio-economice în interiorul unui teritoriu în care sStatul deține un control monopolist al puterii coercitive, în modelul european societatea civilă se organizează într-o constelație de asociații, networks, mișcări care iau parte la governance, făcând-o "democratică" în sensul de "participativă". În acest nou plan se redefinesc relațiile de accountability democratică. Prin accountability se înțelege
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
parte e o critică dură (și inovatoare) la adresa încercării românești de a legifera aceste opțiuni morale. Asumpția implicită a întregii cărți stă în faptul că statul sau organismele internaționale (cum ar fi Consiliul Europei) nu sunt legitimate să creeze politici coercitive, care limitează libertatea individuală, în probleme care țin de morala privată. Iar decizia de a avea un copil „prelucrat“ genetic sau de a apela la o mamă-purtătoare în cazurile dificile nu ține de o decizie politică și, după cum reușește să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
efectul, el încearcă să elaboreze modalități terapeutice și profilactice menite să combată în principal cauza în spiritul dictonului latin „sublata causa, tollitur effectus”. Constată repede că medicul nu poate interveni decât asupra viciilor individuale. Mai constată faptul că orice măsură coercitivă îndreptată împotriva viciului este sortită eșecului dacă voința individuală nu aderă acestui scop. Iată câteva măsuri preventive pe care le propune: pentru viciul beției, consumului de droguri, tutun etc, ar fi prezentarea pe larg a efectelor imediate și pe termen
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sau socială, propunând diverse remedii fără însă să înțeleagă esența și determinismul cauzal. Profilaxia ar consta în încurajarea utilizării normale a instinctelor (dar pentru aceasta ele trebuie cunoscute, prezentate ca atare și nu negate) la care să se adauge mijloace coercitive cu scopul împiedicării abuzurilor ce duc la vicii. În sfârșit tratamentul lor, nu are un alt resort decât voința educată, pentru că numai voința conferă individului puterea de a-și inhiba pornirile instinctuale, fie ele normale sau alterate. Și aceasta cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
doar brahmanismul și confucianismul conțin câteva porunci cu referire la moralitate și relațiile dintre oameni și anume: să nu ucizi, să nu furi, să nu minți și să nu bei. Legislația mozaică face un pas mai departe și propune măsuri coercitive împotriva viciilor, fără însă să le aprofundeze cauzele, măsuri vizibil discriminatorii pe criterii etnice. Astfel cu privire la viciul de proprietate camăta este interzisă între evrei, dar permisă asupra străinilor, iar dreptul de proprietate este absolut și exclusiv pentru evrei. Totuși prevede
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Petru și locțiitor a lui Iisus el trebuia să fie promotorul și arbitrul păcii, prin urmare trebuia să combată prin orice mijloace războiul. 3. Ca prinț și rege el era pus în situația de a recurge la războaie și măsuri coercitive pentru a-și apăra teritoriul al cărui suveran era și în egală măsură pentru a menține liniștea internă în regatul său. De aici numeroasele războaie la care papalitatea a particip at, sau chiar le-a întreprins, papii devenind astfel “omorâtori
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
-i bloca înaintarea, atacul său nu poate fi considerat ostil atâta timp cât respectă regulile. Din momentul în care jucătorul nu mai respectă regulile, atacul său devine unul ostil. Astfel, vorbim despre agresivitatea instrumentală dacă obiectivul agresorului nu este prejudicierea adversarului. Scopurile coercitive sau de afirmare de sine fac parte din obiectivele agresivității instrumentale. Cel care are un scop coercitiv va face rău pentru a spori gradul de supunere a victimei. De la vârste foarte fragede copii folosesc diferite comportamente "aversive" (lovesc, tachinează sau
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
jucătorul nu mai respectă regulile, atacul său devine unul ostil. Astfel, vorbim despre agresivitatea instrumentală dacă obiectivul agresorului nu este prejudicierea adversarului. Scopurile coercitive sau de afirmare de sine fac parte din obiectivele agresivității instrumentale. Cel care are un scop coercitiv va face rău pentru a spori gradul de supunere a victimei. De la vârste foarte fragede copii folosesc diferite comportamente "aversive" (lovesc, tachinează sau refuză să asculte) cu scopul de a exercita controlul asupra membrilor familiei. Aceste tentative coercitive se întăresc
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
un scop coercitiv va face rău pentru a spori gradul de supunere a victimei. De la vârste foarte fragede copii folosesc diferite comportamente "aversive" (lovesc, tachinează sau refuză să asculte) cu scopul de a exercita controlul asupra membrilor familiei. Aceste tentative coercitive se întăresc dacă ei reușesc să-și atingă scopul. Pe de altă parte, agresivitatea îi poate crește sau păstra victimei stima de sine în cazul în care rezultă efectul scontat. Atacurile agresorului îi pot crea victimei impresia de a se
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
identități pozitive precum sentimentul eficienței personale (Bandura, 1986), capacitatea controlului interior și angajarea efectivă în realizarea unor obiective. Credința în abilitatea personală de a contribui la binele celuilalt poate fi puternic asociată cu altruismul. Practicile disciplinare și regulile rezonabile, chiar dacă coercitive, trebuie adaptate în funcție de vârsta și de nivelul de dezvoltare a copilului. Explicațiile logice pot fi făcute de la vârste foarte mici sub forma unor interacțiuni simple în timpul îndeplinirii unor activități cotidiene. Copii cărora li se explică motivele pentru care există reguli
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
responsabilității. Alegerea comportamentală a agresorului s-ar efectua conform unei judecăți logice și raționale, contextul social determinând, de fapt, ceea ce este rațional sau nu (Mummendey și Otten, 1994; Toch, 1993). În acest context, intențiile și motivațiile părinților care folosesc metode coercitive pentru a controla sau a impune un anume comportament copilului n-ar fi foarte diferite de cele ale unui hoț care-și agresează victima pentru a-i lua bunurile (Tedeschi și Felson, 1994). Acțiunile coercitive reprezintă o formă de influențare
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
motivațiile părinților care folosesc metode coercitive pentru a controla sau a impune un anume comportament copilului n-ar fi foarte diferite de cele ale unui hoț care-și agresează victima pentru a-i lua bunurile (Tedeschi și Felson, 1994). Acțiunile coercitive reprezintă o formă de influențare socială, iar actorul devine un individ ce decide rațional, impunându-și strategiile dăunătoare sau forța fizică pentru a-și atinge scopul. * Teoria biopsihosocială a agresivității Abordarea biopsihosocială a agresivității valorizează interacțiunea mai multor factori (biologici
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
nevoilor fundamentale), fie că este vorba despre indivizi sau despre grupuri de indivizi. Câmpul lor de aplicare se extinde în funcție de succesul acțiunilor distructive întreprinse pentru satisfacerea nevoilor. Procesele de autoreglare contribuie doar la dezvoltarea acestor nevoi. Pentru unii cercetători, puterea coercitivă pe care actorii sociali încearcă să și-o impună reciproc influențează percepția actelor de violență, fenomen ce cunoaște implicații directe în viața individuală. Având legătură directă cu organizațiile sociale implicate în săvârșirea unor acte de violență, indivizii pot percepe în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
negativ la comportamentele negative ale copilului. Conflictele severe dintre părinți și copil se termină adesea cu reacții de furie și pedepse fizice (Debaryshe, Patterson Capaldi, 1993 citat de Dishion et al., 1994). Mai mult decât atât, părinții ineficienți aprobă tentativele coercitive ale copilului îndreptate asupra altui membru al familiei sau le ignoră în totalitate (Snyder și Patterson, 1986 citat de Dishion et al., 1994). În relațiile cu părinții, natura comportamentului agresiv al copilului se schimbă, trecând de la comportamente frecvente și fără
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Dishion et al., 1994). În relațiile cu părinții, natura comportamentului agresiv al copilului se schimbă, trecând de la comportamente frecvente și fără gravitate la comportamente mai puțin frecvente, în schimb, mult mai grave. Iar zona de aplicare a comportamentelor antisociale și coercitive se extinde în afara familiei (Ramsey, Patterson și Walker, 1990 citat de Dishion et al., 1994). Într-o perspectivă asemănătoare cu cea oferită de teoria învățării sociale, Patterson explică dezvoltarea agresivității la copii, subliniind importanța rolului măsurilor disciplinare părintești în formarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]