1,095 matches
-
și nevasta lui: urîtă, frumoasă etc. Cum va fi în ziua Dochiei [1 martie], așa va fi și vara: dacă în ziua babei Dochia ninge și-i furtună, atunci se zice că ea leapădă un cojoc. Zilele ei se numesc cojoace. Drac Se crede că dacă poartă cineva un ou al unei puice negre nouă zile înainte de Paști subsuoară și zice, pe timpul cînd să iasă cu învierea și să cînte: „Hristos a înviat, și al meu a înviat“, atunci iese din
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
unui bolnav îi vin lacrimi fără să spuie ceva, el plînge în el că moare. Dacă muribundul zace cu capul pe perne umplute cu pene, nu poate muri. Dacă cineva nu poate muri, să i se puie sub cap un cojoc, c-apoi va muri ușor. Dacă un bolnav se canonește prea greu, i se ia perna de sub cap, punîndu-i-se sub picioare; astfel își dă duhul. Dacă cineva nu poate muri, să se ridice din pat și să se puie jos
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
bate vîntul dinspre răsărit, are să fie zloată mare. Cînd la două sau trei zile după luna nouă coarnele lunii sînt cam tocite e semn că va ploua, iar dacă discul lunii e roșu de tot, va fi vreme rea. Căciula, cojocul și cămașa să nu le întorci pe dos, că se întoarce vremea. Se crede că dacă cineva, deși a dormit noaptea destul de bine, cade de somn, va urma o vreme rea. Cînd muștele ciupesc, porcii strîng străiuri*, ciorile se strîng
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pentru cafea Alvorada și ciocolată Toblerone; la magazinul Victoria pentru chiloți tetra și cisme de cauciuc; la Menaj pentru Dero și cablu coaxial; la Farmacia 1 pentru vată și medicamente de import; la magazinul Vidra, cu sediul la Orăștie, pentru cojoace Alendelon; la Cugir, pentru mașini automate de spălat; la Carne, pentru carne"... (mă-ndoiesc că un student de-al meu ar pricepe această frază; și totuși, ea cuprinde o întreagă epocă nenorocită!). În continuarea aceleiași idei este relatată, în jurnal
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dintâi om care și-a făcut sălaș aici ar fi fost Baba Dochia. Chiar dacă era bătrână, ea avea sute de oi și mioare care îi dădeau hrana și cele trebuincioase de îmbrăcat. Că de aceea se vorbește în popor de cojoacele Babei Dochia, pe care ea le schimbă la început de Mărțișor. Dar odată, pe când ea se afla cu turmele sale în lunca Trotușului, a venit o ploaie mare, cu fulgere și tunete, mânia lui Dumnezeu, ce mai! și toate oile
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
gândea" (în accepția curentă de "muncă intelectuală"), el se juca (luând ca teren limbajul și ca obiecte teme(ri)le de zi cu zi, amestecându-le sau întorcându-le pe dos, cum fac cojocarii când transformă blănurile de oaie în cojoace). Fără a fi aflat probabil de Harvey Cox autorul care evidențiase contrastul dintre "omul ce lucrează" (din cetatea seculară)91 și "omul care se joacă" (locuitor al cetății nebunilor) raportoarele/raportorii știau că ludicul eseist nu-și avea loc printre
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
degetele care se împreunau precum un clește. N-am mers prea mult că buna ei vecină, Avarice (Zgârcenia) urâtă ca o ceapă verde, slabă și parcă neînsuflețită, în zdrențe îmbrăcată, a apărut în fața mea. În mâna-i ascunsă sub poalele cojocului fără culoare definită (fusese cândva negru, din blană de miel)ea ținea o pungă plină de galbeni, de care nici moartea însăși n-ar fi putut-o despărți. Trecui la următoarea și chipu-i fără de surâs m-a înghețat. Era
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
era acum acră, respingătoare. Sanctuarul fusese profanat". Necroza fenomenologică se generalizează prin enumerarea substantivală: "Toate obiectele de pe mese, de pe etajere, de pe gueridoane, toate perinele divanului, mototolite de spasmul dragostei, ofereau acum o priveliște anostă, dezgustătoare. Pretutindeni se încuibase mirosul de cojoc umed și de iuft. Și pentru totdeauna". Pentru a se elibera din coșmarul impurității provocate de intruziunea "străinului", eroina, posedată de un spirit tragic, nu are alternativă. Preparativele sunt transparente: "Înfiorată, ea-și îmbrăcă paltonul îmblănit din dulapul în care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
domoale,te caută n ceruri.; cauzală: Horia, speriat, vru să iasă pentru a da ordine.; temporală: Rămasă singură, Ana băgă de seamă că libertatea pe care o lăsa altora nu i-o precupețea azi nici ei nimeni.; condițională: Îmbrăcat în cojoc, ciobănașul n-ar fi tremurat acum de frig.; concesivă: Dar ticălos cu trupul, Ion rămase neînvins cu inima. Funcția sintactică de atribut circumstanțial a atras în mod special atenția cercetătorilor abia în ultimul timp, prima utilizare la noi a termenului
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
pe Mureș la Arad, s-o dai cui vinde, dar... înseamnă și mult bănet! O altă persoană importantă la care Mara și copiii ei găsesc întotdeauna ușa deschisă este Steva Claici, sârbul cel bogat din Arad care era vestit pentru cojoacele lui frumos împodobite. Nunta Milenei, fiica cea mare a acestuia, cu Munteanu, un teolog român și viitor preot în Sân-Miclăuș este pentru văduvă un bun prilej de a-și scoate fata în lume ca să-i găsească și ei un flăcău
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ceasului. Du-te și dă de mâncare la boi că acuși trebuie să pleci! Fără să mai protesteze, bărbatul Își trase repede cioarecii pe el, Își băgă picioarele În ciubote și, după ce Își trase cușma pe cap și Își puse cojocul pe spate, se duse la grajd să dea de mâncare la boi. A nins ceva azi-noapte, constată el după ce păși de pe prispă În omătul ce se așternuse de aseară. În razele lunii ce se apropia de asfințit se mai zbenguiau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Ne-am îmbătat împreună. Nu mai eram singur. Liviu Antonesei: Nu mai țin minte exact de când e în-tâmplarea asta, dar era iarnă, poate în 1991 sau 1992, când la un miting în Piața Unirii, Ion Rațiu, îmbrăcat cu un frumos cojoc cu motive populare discrete, foarte elegant, era să rămână fără căciulă din cauza unor derbedei de fesenei, care nu s-au mulțumit cu huiduielile și au trecut la gesturi fizice grave. Ce și-o fi imaginat omul acela venit după jumătate
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o lacră pe care i-a dat-o lui Moș Alexa, Cuviosul Alexie omul lui Dumnezeu, ca să le țină închise acolo. Le-a ținut el cât le-a ținut, până într-o zi, când tocmai termina Dochia să-și scuture cojoacele, curios, a deschis lacra și toate gângăniile, viermii și târâtoarele au ieșit și au umplut pământul... De atunci, în fiecare an, Alexie adună toți gândacii, omizile, târâtoarele, lăcustele și broaștele și le încuie în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
din crâng Și-alerga prin sat să fure Și să ducă în pădure Pe copiii care plâng. Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu c-o nuia: -Hai la maica să te joaceLup flămând cu trei cojoace, Eu chemam pe lup încoace, El fugea-ncotro vedea. Ieri, pe drum un om sărac Întreba pe la vecine: -Poartă-se copiii bine? Dacă nu, să-i vâr în sac! Și-a venit la noi la poartă Și-am ieșit eu și
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
muncă în contul proprietarului echivalează în Valahia cu 56 de zile; cu 84 și chiar 120 în Moldova; căci zilele nu sunt calculate în funcție de timp, ci de sarcină (E. Regnault, paginile 307 și 309). 103 Era vorba de fabricarea de cojoace (cojoce în original, n. tr.), un soi de șube din piele de oaie, destinate oamenilor din popor și țăranilor. "La critique est aisée et l'art est difficile", Philippe Néricault Destouches, Le Glorieux [Gloriosul]; sub acest nume, Philippe Néricault (1680-1754
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
deci ca atare. Trecu peste asta. - Îi pedepsim, zise cu beție stăpânită în glas. Le luăm puterea și îi gonim. Le luăm averile și fabricile. Și aceia dintre ei care n-or să vrea să plece, avem noi ac de cojocul lor. - Unde să se ducă? - Nu ne interesează! În Palestina, în Rusia bolșevică, în Statele Unite,.. Un număr mare a venit la noi din Polonia, și guvernele jidovite i-au primit cu brațele deschise... Te pomenești că ai prieteni jidani. - Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
stânci, ce-și deschide uriașa lui poartă, Spre-a-l primi pe bolnavul bîtrîn în surele hale. El își ia coroana din cap și în cui o atârna. De sclipește-n noapte frumoasă și roșă - un fulger Încremenit în nori. Cojocul l-anină El de cuptor... ciubote descalță și negrele-obiele, Cât două lanuri arate le-ntinde la focul Gheenei Să se usuce... Chimirul descinge și varsă dintr-însul Galbeni aprinși într-un vechiu căuș afumat de pe vatră, Mare cât o pivniță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Nimeni, nimeni pe pământ N-a zâmbit l-a mele glume, N-a-ascultat al meu cuvânt. Nu, de când eu sunt pe lume, Fericirea n-am băut; De râdeam cu veselie Eu în veci m-am prefăcut. {EminescuOpIV 487} Am întors apoi cojocul Când iubiri-mi s-oferiau; Le-am fugit - și râsul, jocul, Cu mândrie le-am respins. Plin de nevinovăție În aceia tineri ani Eu primeam cu bucurie Tot ce s-ar fi oferit. Astăzi ea mă înconjoară, Astăzi eu blestăm și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
la piept, în timp ce o gură fierbinte i-a stăvilit țipătul de groază gata să pornească în noapte... În clipele următoare, buzele haiducului îi sărutau obrajii, gâtul, sânii și mâinile... În câteva clipe, s-a trezit dezbrăcată și ghemuită pe un cojoc întins pe iarbă... Apoi totul s-a petrecut ca și cum ar fi trecut printr-un cuptor încins... Când răcoarea nopții săruta cele două trupuri goale întinse pe cojocul din poiană, s-a auzit al doilea cântat al cocoșilor... „Trebuie să plec
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și mâinile... În câteva clipe, s-a trezit dezbrăcată și ghemuită pe un cojoc întins pe iarbă... Apoi totul s-a petrecut ca și cum ar fi trecut printr-un cuptor încins... Când răcoarea nopții săruta cele două trupuri goale întinse pe cojocul din poiană, s-a auzit al doilea cântat al cocoșilor... „Trebuie să plec. Acuș se face ziuă și...” - a îngăimat hangița. Răspunsul a fost un potop de sărutări, care au făcut-o să uite de gândul plecării. Și dogoarea cuptorului
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la ceas de vecernie, care împrăștie acel farmec divin, accetuând trăirile sufletești de care omul este cuprins în ajunul Sfintelor Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care se asorta cu fularul, lipsindu-se de obișnuita lui tichie, purtând pe cap o frumoasă căciulă brumărie de sub care i se revărsa părul ondulat, de un castaniu străluctior, nuanțând culoarea rumenă a obrajilor. Tenul său, deși neted
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
mă duc afară, luând-o spre Colinton Village. Singura persoană pe care-mi trece prin cap s-o vizitez e doctorul meu, dr. Rossi. Sala de așteptare e plină de puțoi bătrâni și urât-mirositori, dar acuma am eu ac de cojocul lor. Mă flendur În paltonul ăsta vechi! Na poftim, puțoi bătrâni și snobi ce sunteți. Scot o cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
un suport metalic astfel încât să redea cât mai real forma de cap a animalului, peste care se întinde o piele de miel, fiind împodobit ulterior cu șiraguri de mărgele. Tinerii care îmbracă acest costum poartă de la gât în jos un cojoc lung întors pe dos sau o blană de oaie, în mână țin un toiag Îbâtăă având la unul dintre capete un lanț scurt de care se prinde un Îfranjă de culoare roșie. De notat faptul că fiecare sat component al
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
altă pleiadă de pedagogi mai tineri au suplinit această secție pe când director era cel care cânta la trombon, Gr. Zănoagă. A crescut numărul de elevi la această secție și evident numărul de profesori. Dintre profesorii mai tineri fac parte D. Cojoc, V. Mârzac, M. Boldescu - trompetă, M. Roșca - tubă, I. Roșca - flaut, V. Smântână, V. Cebotari și L. Sazanski - trombon, A. Pasternac - bariton, Gh. Duminică la clarinet, saxofon. De remarcat faptul, că fanfara există la fiecare an de studii. Fanfara secției
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
și reușește să ne pună pe gînduri: Încotro călătoresc, fără bilet, ciulinii? Fără această mică și glumeață schimbare a scenei, pustietatea n-ar fi nici atît de grăitoare și nu ne-ar deveni nici atît de familiară. deal fără turme - cojocul ciobanului paznic la stână Avansarea cojocului pe post de paznic perturbă atmosfera pustietății și, prin această ironică transfigurare a unui lucru, ne face să simțim mai acut părăsirea locului. Modul glumeț de a face din cojoc paznicul stînei este mai
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]