994 matches
-
ușureze coborârea dar Tata, el și parcă altul, un sacerdot, îi oferă însemnul de rang și de vârstă toiagul și coboară chinuit, bucată cu bucată. Atinge pământul cu un picior, cu celălalt și brusc se rupe așezându-se metanie în colbul drumului. Te sărut, Basarabie regăsită. * Și iată-mă, după ani de aplecare peste caiete scri se, fotografii, acte cu literele dezlânate, gata să dau tiparului această Carte a părinților. Tata vorbește în Cer cu fratele, Constantin sin Constantin, și trec
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
creațiilor de acest fel. Se spune că într-o zi dintr-un foarte îndepărtat timp istoric, în satul Saint-Seine a poposit, pe înserate, un pelerin. Arăta a om necăjit și era vizibil ostenit. După ce a străbătut toate ulițele satului, stârnind colbul abundent cu încălțări scâlciate, bătând din poartă-n poartă în căutare de adăpost, dar deosebit de întristat de lipsa ospitalității locuitorilor, pe care îi deplângea cu sinceritate, omul a vrut să renunțe. Mai rămăsese o singură casă în fața căreia nu se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
zice: „Iar după a noastră viață cine va fi domnitori Moldovei să nu strice a noastră danie, ci mai vârtos s-o întărească sfintei mănăstiri.” Timpul însă și-a spus cuvântul, și peste ruinele mănăstirii La Greci s-a așternut colbul și uitarea... După un timp, tândălesc la alt pergament colbăit, încercând să-i dau de capăt: „Theofan mitropolit al Sucevei. Scriem și dăm de știre că însumi,...am dat sfintei rugi Galata,...niște chilii pe care le-am făcut eu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aburii se ridică în vârtejuri domoale. Privirea mea curioasă și insistentă îl face pe bătrân să se explice, privindu-mă ghiduș: „Apoi am adus și eu câte o ulcică cu ceai din roadele pădurii, ca să ne mai spălăm gâtul de colbul adunat de pe hârțoagele iestea. O bucurie mai mare nu-mi puteai face, sfințite părinte. Numai că... „Te văd întunecat. Ce s-a îtâmplat cât am lipsit eu?” Păi, cum să nu fiu supărat? M-am obișnuit cu prezența nevăzută a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
puțin!” Pentru mine a fost ca o apă vie... Călugărul a pus ulcelele goale alături de el și a început să caute din priviri prin teancul din față: „Acum ar cam trebui să mergem mai departe, pentru că mai avem încă mult colb de înghițit. Ia vezi mătăluță mai bine ce spune ispisocul lui Dumitrașco Cantacuzino voievod, din 25 martie 1674 (7182)?” Dacă îmi îngăduie sfinția ta, am să dau citire ispisocului: „Io Dumitrașco Cantacuzino voievod...m-am milostivit și am dat și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sfinția ta? „De aici se vede că, după mai bine de șaizeci de ani, feredeul era încă în atenția domnilor și asta-i spre lauda lor.” În vreme ce călugărul îi lăuda pe voievozi, eu continuam să bântui prin cele rafturi, stârnind colbul...La un moment dat, bătrânul călugăr mă face atent asupra unui zapis al lui Panaite țigan și al soției sale Safta, din 25 martie 1704 (7212): „Dragule, rogu-te citește cu glas tare zapisul ista.” Îndată, părinte. Am luat zapisul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
țigani robi și să mergem mai departe, dacă nu ți-i cu supărare, fiule. Ce ai zice de o ieșire colo, prin Codrii Iașilor?” Mă mai întrebi, părinte? Aș mai lua o gură de aer, că prea m-a acoperit colbul și poate am mai afla câte una, câte alta... Unde crezi că am putea merge? „Să tragem o fugă până la Schitul lui Tărâță, despre care știi multe, dar nu chiar pe toate. Uite o însemnare din care poți afla noutăți
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
lucru extraordinar de bun prin aceea că pune la dispoziția noastră un material atât de vast și de cuprinzător, care altfel ar fi rămas înmormântat în arhive și peste el s-ar fi așternut un și mai gros și greu „colb” al uitării. - prof. Alexandru Mânăstireanu; „Îndrăgostit de arhive, Ion N.Oprea selectează din uriașul izvor de informații, cu o cumpănită migală.” - Lucian Vasiliu; „Cartea Dvs deschide minții noi ferestre de gândire și căutare, vă înalță și vă ține, fără îndoială
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93061]
-
pentru știința celor ce se vor ridica și acționa după noi”. Autoarea scrisorii încheia cu ceva care, întrucâtva, mă privea și pe mine: „Îți mulțumesc pentru această carte și conținutul ei cât și pentru munca ta de a scoate din colbul vremii, spre știința celor de azi și din viitor, oameni și vremuri trecute...” Scrisoarea doamnei (Constanța, str. I. G. Duca 81, bloc L.41) i-am expediat-o consăteanului meu Alexandru Mânăstireanu, ca să-i fac o bucurie în plus. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
știe din multa-i muncă, din tot ce a făcut bun și de folos pentru știința celor ce se vor ridica după noi. Îți mulțumesc pentru această carte și conținutul ei - cât și pentru munca ta de a scoate din colbul vremii, spre știința celor de azi și viitor, oameni și vremuri trecute... Vă îmbrățișez cu drag, Margareta Șerban La aceste rânduri am răspuns cu următoarea scrisoare: Bârlad, 30 septembrie 2009 Distinsă doamnă Șerban, Personal nu ne cunoaștem, dar valurile vremii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pentru știința celor ce se vor ridica și acționa după noi”. Autoarea scrisorii încheia cu ceva care, întrucâtva, mă privea și pe mine: „Îți mulțumesc pentru această carte și conținutul ei cât și pentru munca ta de a scoate din colbul vremii, spre știința celor de azi și din viitor, oameni și vremuri trecute...” Scrisoarea doamnei (Constanța, str. I. G. Duca 81, bloc L.41) i-am expediat-o consăteanului meu Alexandru Mânăstireanu, ca să-i fac o bucurie în plus. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
RÂMA Bă, al lu’ Săcăez, ce tot cați acolo, ca să-mi încurci, mie, traseul? O râmă. O râmă? Da, o râmă, ce te miri așa? O râmă, care mi-a sărit din palmă, și care s-a cam pierdut prin colb. Și, pentru atâta lucru? Da.Pentru atâta lucru. Că eu, cu o râmă ca aia, prindeam o mulțime de peștișori. Bine. Dă-te la o parte, să trec, și, pe urmă, cat-o, până ți-o vei găsi. Gata. Am
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
bob! Dar o să-l facem iar ca nou!” ...IV.1 ...ei, da, o dată cu trecerea anilor, toată lumea avea să se împace și, până la urmă, să se obișnuiască, atât cu numele, cât și cu firea aparte a copilei. Ajunsă la vârsta când colbul drumului și hârjoneala cât e ziulica de mare trebuiau să fie schimbate cu banca de clasă și cu disciplina lecțiilor, Epaminonda nu și-a schimbat, însă, întru nimic firea ei colțuroasă, dificilă pentru cei din jur, dar dinamică și plină
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ei de flori, (215) Ea cu umeri de zăpadă și cu părul lucitor Și mai goală este-n somnu-i, numai bolta naltă, sură 29 {EminescuOpVI 30} A ferestrei este rece și simțirea nu o fură, Dar de pînz-acoperită-i cu un colb de piatră scumpă. S-apropie-ncet voinicul și cu mâna va s-o rumpă, (220) Apoi lin o dă-ntr-o parte, peste fată se înclină, Pune gura lui fierbinte pe-a ei buze ce suspină, Ia inelul ei cel mândru de pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă-ntrebi: ce drept Avui să-ți pun o inimă în piept? Pe-o clipă-n mijlocul eternității Să deschizi ochii tăi măreți și clari, Să măsuri toate visele vieții, Simțind încet cum iarăși redispari, Să pai un fir de colb în raza vieții, Și în părerea-i pe-un moment să pari, Să fii ca și când n-ai fi... Între ieri Și mâni, o clipă... Oare știi ce-mi ceri? Ce-i omul de a căruia iubire Atârni lumina vieții tale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin fuga lor auzeau miautele lungi și îndoite ale motanului din vatra castelului. Apoi li se păru că nu mai pot merge, asemene celor ce vor să fugă în vis și cu toate aceste nu pot. Apoi un nor de colb îi cuprinse, căci Genarul venea în fuga calului, de rupea pământul. Fața lui era înfricoșată, privirea cruntă. Fără de-a zice o vorbă, el apucă pe Făt-Frumos și-l asvîrli în nourii cei negri și plini de furtună ai cerului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din carne, să-mi dai să mănânc, și când mi-a fi sete să-mi dai cu ulcica apă. Și merge el, merge - zi și noapte tot mergea, decât așa era de-ntuneric de nu zăreai cât un fir de colb, dacă era sub pământ. Acu apropia vacile de gătat demâncatul, și apa de băut. Da duhul cel necurat i-o zis așa: - Dacă tu-i ave noroc să nu gătesc demâncatul și apa, eu nu te voi mânca, dar dac-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în prima sesiune. Aveam să primesc de la cel în cauză o cuprinzătoare scrisoare de mulțumire spunându-mi că cele ce i-am scris l-au mobilizat și i vor fi și de învățătură pentru viitor. În mod voit, am îndepărtat „colbul” depus pe această scrisoare timp de 45 de ani din dorința de a fi de ajutor în unele cazuri limită pentru cei care s-ar afla în situații dificile. Printre unele pagini rătăcite am dat și de o altă încercare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să-i pun o întrebare, (Și dacă nu zice, e prăpăd) De ce merge așa de tare. Dar într-o zi l-am zărit Și, cu atâta sinceritate, În ochi eu l-am privit, Spunând:”De ce fugi așa departe?!” Cu un colb de stropi de aur, El dispare încetinel, Arătând spre lenea ca un balaur, Ce se ține după el. Acum și eu cred că știu De ce timpul nu așteaptă, Peste tot lasă pustiu, Noaptea lungă, ziua toată. Nică și școala A
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ruginite Ridică-și fruntea gălbioară Și luminează-mă voinice. Cu flacăra ce se înalță Deasupra vreascului învins, Se vaită cu limbă de moarte Cărbunele proaspăt încins. Jarul ce ieri a fost pădure Sub vâlvătaia-și de satrap Zace într-un colb fără de nume Întunecat ca un harap. Tată și mumă și-e chibritul Butucul frate pe deasupra Dușman vei fi de-acum în pururi Celor ce-mbrățișează umbra. Din vâlvătăi abia pornite Îmi spuse focul potolit: Din tot ce-mi dați eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost eu? Un zâmbet mai port în privire, Și o poză ce-a rămas în vitrine. ”Unde ești copilărie Cu grădina ta cu tot?” Cotinghi Sonia-Florentina, clasa a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
odată, Înainte de a pleca eu la drum, nu se numeau case pentru că pe vremea aia Moru nu meșteșugise Încă vorba asta. - Frumoasa mea Siloa, am zis iarăși cu vorbele minții și, de data asta, oamenii au Început să-și pună colb În cap, Înfricoșați. Așa de proști erau cu toții! Dar nici Krog nu era mai răsărit. - Iar te joci, Krog? mă luă Moru la rost. Cu mine poți să vorbești așa, dar nu cu ei. - Siloa. Femeie. Frumoasă, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
meșteșugite de Vindecătorul meu din munți, dar Enkim nu păru convins de asta, iar vrăjmașii nici atât: se repezeau pe urmele noastre din toate părțile. Auzirăm din nou șuierul acela - părea el Însuși cuvântul ce spunea moarte. Ne-am azvârlit În colb, rostogolindu-ne mai departe spre crâng. Îi văzurăm și pe vrăjmași, din ce În ce mai mulți - răsăreau de peste tot și erau mari cu toții, de parcă Tatăl le greșise Întreg neamul când Îi pusese la cale. - Bune ar fi fost femeile alea acum, măi Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Îl Împingea din toate puterile. Îl Îndesarăm pe Enkim În mărăciniș, după care ne afundarăm și noi printre spinii ascuțiți, fără să ne pese de zgârieturi - eram rupți de țepi, bătuți peste față și peste mâini de crengile uscate, În timp ce colbul stârnit din pământul sfărâmicios ne umplea nările și ochii. O stâncă. Încă o tufă de mărăcini uscați. Un trunchi de copac doborât de vânt. Apoi, apa Învolburată! - curgea sub ochii noștri, cristalină și vuitoare, făcând bulboane și Împroșcând spumă. - Copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
peste un fir de apă și puteam să vedem mai departe de jur-Împrejur, zărirăm pe malul din față o nemaipomenită foială. Frunzele grele ale tufelor se cutremurau, copacii păreau și ei că tresar, iar din pământ să ridicau fuioare de colb. Apoi, totul Încetă, la fel de iute precum apăruse. După ce am trecut râul, am simțit din nou foiala aceea grăbită care Încetă ca la un semn, fără să lase urme. Am luat-o pe potecă și, după câțiva pași, am dat iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]