2,046 matches
-
-i și va decide, la un moment dat, prăbușirea (premoniție, fie vorba, deloc tristă...). Nu e de mirare, așadar, impunerea unui ton, chiar dacă surdinizat, discreționar (și) în domeniul culturii, al artelor în speță. Un dialog cu parfum interbelic despre marii colecționari români de artă spulberați de comunism între istoricul Negu Djuvara și istoricul de artă Radu Ionescu este întrerupt (neprofesionist? tendențios?) de imagini cu insipidul cuplu ceaușist în timpul vernisajului noului înființat pe-atunci Muzeu al Colecțiilor, de fapt, crimă culturală în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de altfel, singurul care știam, acolo, în acea amestecată lume, că pentru români, figura mongoloidului nu fusese defel o glumă...). Revenind la ancheta (artistică) de pe trotuar, mă întreb de ce moderatorul emisiunii nu i-a avut în vedere pe, oho, numeroșii colecționari de artă ai Bucureștiului. Cei care, întrebați, ar fi intrat firesc în dialog avizat cu la fel de avizatul invitat. Genul acesta de investigație la nivelul trotuarului lasă impresia unor nedorite nostalgii după defuncta cultură de masă, irelevantă din unghiul valorii. Irelevantă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne arată fără dubiu că nimeni nu e mai puțin vinovat decât noi ceilalți. h) Problema cu colecțiile Speța cu laptopurile În funcție de particularitățile personalității sale (cutezanța, perseverența, stăpânirea de sine etc. și în strânsă legătură cu tendința de afirmare), omul colecționar sau omul contabil va depune eforturi altfel greu de motivat pentru a-și realiza satisfacția colecției. Indiferent în ce categorie l-am încadra, omul este cucerit de colecțiile sale: colecții de timbre, de cărți, de pantofi, de iubite, de țări
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
mai elastică, mai fluidă. Ceea ce rămâne constant este atașamentul membrilor săi față de un set de valori, identitatea de interese și recunoașterea comună. Putem vorbi, astfel, despre comunitatea specialiștilor În astrofizică, educație interculturală sau medicină alternativă, a cultivatorilor de ciuperci, a colecționarilor de abțibilduri sau a celor care cred În zâne etc. de pe un areal nelimitat, și asta pentru că persoanele respective sunt atrase de anumite valori, Întrețin relații on line constante, asidue, prin textul scris sau schimburile permanente de noi experiențe, incitări
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
păsării săgeată (1966) ori Cosmonautul cel trist (1967), reluate parțial în Pălăria de pai (1974); trama epică este adesea, în tradiția literaturii științifico-fantastice scrise în România deceniilor șase și șapte, „îmblânzită” prin introducerea în discurs a unui ton vag liric. Colecționarul de insule (1981), Insulele fericite (1986) și O insulă în spațiu (1991) sunt eseuri pe tema utopiilor literare; cărțile valorificate aici compun o bibliografie nesistematică, dar diversă, în alcătuirea căreia intră și exemplificări din spațiul românesc. SCRIERI: Păsări călătoare, București
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
de vorbă, București, 1966; Moartea păsării-săgeată, București, 1966; Cosmonautul cel trist, București, 1967; Dumnezeu umbla desculț, București, 1968; Țărmul interzis, București, 1972; Pălăria de pai, București, 1974; Jocuri de apă, București, 1975; Verde Aixa, București, 1976; Cetatea Soarelui, București, 1978; Colecționarul de insule, București, 1981; Dincolo de paradis, București, 1983; Insulele fericite. Călătorie în lumea utopiei, București, 1986; O insulă în spațiu, București, 1991; Egocentrism, București, 2000; Planeta celor doi sori, București, 2003. Traduceri: Jiri V. Svoboda, Cântece din Praga, București, 1958
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
1968, 51; Mircea Iorgulescu, „Țărmul interzis”, LCF, 1972, 45; Valeriu Cristea, Diversitatea stilurilor, RL, 1974, 30; Adrian Rogoz, Pârghia viitorului, VR, 1974, 10; Constantin Cubleșan, „Verde Aixa”, RL, 1977, 13; Alex. Ștefănescu, Un zâmbet amar, VR, 1979, 10; Al. Tănase, „Colecționarul de insule”, RL, 1983, 39; Adrian Rogoz, „Dincolo de paradis”, VR, 1985, 3; Mirodan, Dicționar, I, 66-68; Cornel Robu, Horia Aramă, în Timpul este umbra noastră, Cluj-Napoca, 1991, 161-164; Dicț. scriit. rom., I, 100-102; Cosma, Romanul, II, 229-230; Popa, Ist. lit., II
ARAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285413_a_286742]
-
echipaj; În loc să economisească, risipește. Spiritul lui practic e cu totul neburghez: capitalul strâns e unul artistic. Atât În sensul că pune preț pe valorile estetice, nu pe cele materiale (chiar luxul lui este estetic), cât și În sensul că, mare colecționar, colecționează femei frumoase și obiecte de artă”2. Odobescu e „un Rastignac devenit des Esseintes”; Îndrăgostit de frumusețea În sine, oripilat de vulgaritate, viețuind la antipozi, rebel și Însetat În același timp de clasicitate, el trăiește Într-o epocă „prea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însă cel mai adesea apariția sa e prilej de ocheade cu subînțelesuri, persiflări, ridiculizări. Pentru că lumea pe care o cultivă predilect este totuși „subțire” (o protipendadă - uneori pestriță și Îndoielnică, precum cea din jurul lui Bogdan-Pitești, alteori autentică, alcătuită din diplomați, colecționari de artă, aristocrați de viță veche), poetul se simte protejat În sânul ei. Nu doar vestimentația, felul În care Își compune figura, gesturile, vorbele, ci și modul În care Își decorează propria casă emană aceeași dorință de a stiliza realul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Împreună cu acesta starea nobilimii franceze, aproape ruinată, nu se poate abține să nu comenteze pișcat de invidie luxul pe care și-l pot Îngădui totuși un Boni de Castelane sau cei din familia Montesquiou. Biografii care caută cu delicii de colecționari amănuntele doveditoare ale dandysmului matein vor fi răsplătiți pe deplin. Portretul pe care i-l face Ion Vartic În Clanul Caragiale e atât de bine compus din asemenea detalii, Încât l-am transferat aproape În Întregime, cum se va vedea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plătit cel mai scump exact ceea ce avea mai puțină valoare În sine: niște bagatele (the knick-knacks) ce nu supraviețuiesc decât grație mâinii care le-a ales și capriciului care le-a născut. Brummell trecea drept unul dintre cei mai mari colecționari de tabachere din Anglia. A fost deschisă una pe care era scris de mâna sa: Această cutie ar fi fost pentru Prințul Regent, dacă s-ar fi purtat mai bine cu mine»”1. Deși În exil voluntar la Calais, Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
plătit cel mai scump exact ceea ce avea mai puțină valoare În sine: niște bagatele (the knick-knacks) ce nu supraviețuiesc decât grație mâinii care le-a ales și capriciului care le-a născut. Brummell trecea drept unul dintre cei mai mari colecționari de tabachere din Anglia. A fost deschisă una pe care era scris de mâna sa: „Această cutie ar fi fost pentru Prințul Regent, dacă s-ar fi purtat mai bine cu mine”. Firescul unei asemenea fraze o face și mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
țării lor; cât despre prietenul lui Charles Lamb1, Thomas Griffiths Wainewright, obiectul acestui scurt eseu, deși posedând un temperament extrem de artistic, a fost ucenicul multor maeștri din alte domenii decât cele artistice, nefiind numai poet și pictor, critic de artă, colecționar de antichități și scriitor de proză, amator de lucruri frumoase și diletant În tot felul de direcții minunate, ci și un falsificator câtuși de puțin de rând și fără de importanță, precum și un otrăvitor subtil și nedescoperit, aproape fără rival În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
410-420; K.H. Zambaccian, Pagini despre artă, îngr. și pref. Marin Mihalache, București, 1965, 284-295; Cioculescu, Itinerar, I, 179-181; Ion Cruceană, Momente și figuri argeșene, I, Pitești, 1980, 35-43; Ioan Stanomir, Alexandru Bogdan-Pitești - farsor și mecena, LCF, 1999, 32; Petre Oprea, Colecționarul mecena Al. Bogdan-Pitești, București, 1999; Faifer, Pluta, 42-48. F.F.
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
imens, rezistent probabil la proiectile și opac pentru laseri. Pătrunseră liniștiți în ceea ce se dovedi a fi un fel de prăvălie. Expuse pe pereți sau direct pe pardoseală, se puteau vedea sute de artefacte pământene, dintre cele care făceau deliciul colecționarilor. Barna schiță un zâmbet când ochii îi căzură pe ceea ce el știa sigur că era un coș de pâine, care fusese umplut cu capace de bere. Ghiontul scurt pe care-l primi între coaste îi atrase însă atenția spre tejgheaua
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
învingători definitivi și universali. Nu mai mergem călare pînă la Sevilla, Einstein se mișcă într-un alt univers decît Ptolemeu și nici un garajist nu se va gîndi să ne vîndă un Dion-Bouton din 1904, decît în cazul în care sîntem colecționari. Bineînțeles, raportul nostru cu lucrurile este mediat de către oameni, și raportul nostru cu alți oameni, de către lucruri. Mediologia are ca funcție precisă raportarea universului tehnic la cel mitic, efemerul la peren. Ca să fim clari, e mai bine să începem prin
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
foame, ne sar în ochi vitrinele tuturor cofetăriilor. Când dorim să cumpărăm o carte nou apărută, vedem de departe orice stand cu cărți. Dacă interesul se află în concurență cu unul din factorii obiectivi, el se dovedește mai puternic. Un colecționar pasionat de timbre se va îndrepta, într-o expoziție, spre o vitrină cu noutăți din acest domeniu, neglijând un imens televizor alăturat. Cultivarea intereselor elevilor este una din sarcinile principale ale școlii, ele influențând profund și multilateral viața psihică. Condițiile
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
lui van Gogh. Dar trebuie să ne amintim că acum o sută de ani acele pânze nu erau altceva decât lucrările originale rezultate din halucinațiile unui sociopat singuratic. Ele au devenit creative de-abia după ce mai mulți pictori, critici și colecționari le-au interpretat pe baza unor noi criterii estetice și le-au schimbat statutul de încercări mediocre în cel de capodopere. Fără această modificare în sfera evaluării, van Gogh nu ar fi nici acum considerat creativ. Dar ar fi fost
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
consideră pânzele lui Hieronymus Bosch drept niște alegorii sau figurări ale acestor ceremonii adamice... Fără dovezi cu adevărat convingătoare. Pentru a le celebra ori pentru a le critica? Ni-l imaginăm cu greu pe foarte creștinul Filip al II-lea colecționar ahtiat după pânze de inspirație eretică...) Catolicilor nu le-au plăcut această scenografie veselă și i-au făcut cunoscut și lui Walter această opinie trimițându-l la rug, în 1322, împreună cu vreo cincizeci de victime înecate în Rin sau calcinate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Cântece de dragoste și moarte (1935), urmate de o ediție definitivă, Versuri (1938); li se adaugă două volume în care proza fantastică se alătură celei poematice: Jupânul care făcea aur (1930) și Focurile primăverii și flăcări de toamnă (1935). Rafinat colecționar de artă, grafician și cronicar plastic, a fost mult timp (1928-1946) inspector, apoi inspector general în Ministerul Artelor. În 1933 Academia Română îl cooptează ca membru corespondent. I s-a decernat, în 1965, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. Angajat în campania
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Simionescu) a făcut din localitatea sa mehedințeană „un templu al culturii, al folclorului, al istoriei naționale” (Gh. Bulgăr). „Izvorașul”, revistă de muzică, artă și folclor, apărută în aproape o mie de numere, a fost primită cu interes nu doar de colecționarii de folclor, cei mai mulți învățători și preoți, ci și de personalități precum Simion Mehedinți, George Enescu, N. Iorga, I. G. Duca, D. Cuclin, Ion Bianu, Gh. Murgoci, N. Cartojan, V. Pârvan, G. Țițeica, Octavian Goga, I.-A. Candrea, D. Gusti, M.
DUMITRESCU-BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286911_a_288240]
-
se autodefinește ca „un ciudat spion al destinului”, „hermeneut pedestru al fragmentelor, al segmentelor de destine individuale”. Locatari ai aceluiași bloc de garsoniere, administratorul Mangolewski, ciungul Sabaca, orbul Gomila, piticul Eugen Monks, colonelul în retragere Coco Epaminonda, „scriitorul” Adriano Zapis, colecționarul de ape marine și oceanice Cabidan, toți aceștia sunt, fiecare în felul său, niște „naufragiați” ai omenescului, oferind meditației lui Anselmus „cazuri de singurătate”. „Peripatetician vertical”, lui Anselmus îndeosebi ideile despre ecuația om-singurătate i se cristalizează în timp ce urcă scările blocului
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
Gheorghe Crăciun, Alibi pentru un prieten, ECH, 1989, 1; Val Condurache, Privind orașul furnicar, RL, 1991, 14; Cornel Ungureanu, Dumnezeu s-a născut în provincie, O, 1991, 16; Mihaela Ursa, „Scene din viața lui Anselmus”, ST, 1991, 4; Mihai Dragolea, Colecționarul din blocul pensionarilor, VTRA, 1991, 7; Sanda Cordoș, Despre singurătate, TR, 1991, 36; [Al. Th. Ionescu], Scurte note subiective la cartea unui însingurat prieten, „Calende”, 1996, 4; A.I. Brumaru, Competiția sinelui cu eul, AST, 1996, 4-6; Gheorghe Grigurcu, La umbra
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
în Moldova în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Transmisă într-un manuscris semnat de Enache Kogălniceanu, în care succedă letopisețului Pseudo-Amiras, cronica a fost atribuită la un moment dat unui înaintaș al lui Mihail Kogălniceanu, Enache Kogălniceanu - colecționar de texte istorice și cărți populare, frate cu bunicul viitorului om de cultură pașoptist -, dar ipoteza rămâne insuficient argumentată. De cultură mijlocie, ignorând cronica lui Ion Neculce, cu care expune paralel evenimentele deceniului 1733-1743, ca și pe aceea, mai modestă
LETOPISEŢUL ANONIM AL MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
care se vor da pensii membrilor activi, văduvelor și copiilor lor, înființarea unui juriu de arbitraj, care va decide asupra diferendelor dintre membrii societății. Incluzând creatori din toate domeniile, ale căror interese difereau mult, precum și urmași ai artiștilor și chiar colecționari de artă, societatea, în conducerea căreia au fost aleși D. C. Ollănescu-Ascanio, A. D. Xenopol și Gh. Bengescu-Dabija, secretar fiind Nicolae Petrașcu, s-a limitat să organizeze, la București, în 1906, un congres internațional pentru reglarea problemelor legate de proprietatea intelectuală
SOCIETATEA SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289772_a_291101]