KorAP: Find »[drukola/base=colibă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...29 30 31 ...85 >

2,111 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

al oceanului valurile se învolburau înspumate. Cei doi tineri mergeau în urma calului dârdâind de frig. Când în cele din urmă întinderea mării se arătă mărginită de insule, apăru în zare un golfuleț liniștit. Pe o coastă fuseseră deja construite câteva colibe pentru clăcași, iar din depărtare se auzea sunetul asurzitor al copacilor doborâți. Spre deosebire de largul învolburat al mării, golful era adăpostit de insule și de munți și pe apele sale pluteau deja multe luntrii. Samuraiul se înfățișă la oficiul de gardă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se folosească o rampă, iar galionul să fie împins de oameni. Deși vorbea japoneza cu multă iscusință, misionarul nu cunoștea cuvintele specializate pentru astfel de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul. Ceilalți puteau să se odihnească, fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare, dar misionarul trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate aceste locuri se găseau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unei meschine ambiții lumești, ci ca pe o datorie a sa de a răspândi învățăturile Domnului în întreaga Japonie. „O, Doamne,” se rugă el trăgând în piept briza sărată și închizând ochii, „dacă aceasta înseamnă să-Ți fiu de folos...” Coliba pe care slujbașii japonezi i-o dăduseră misionarului în Ogatsu se afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și închizând ochii, „dacă aceasta înseamnă să-Ți fiu de folos...” Coliba pe care slujbașii japonezi i-o dăduseră misionarului în Ogatsu se afla în vârful golfului, destul de departe de barăcile dulgherilor și ale clăcașilor. La fel ca și celelalte colibe, nu era decât o mână de bârne stivuite una peste alta. Cămăruța ca un șopron era în același timp și loc de culcare, și loc de rugăciune solitară pentru misionar. Încă de pe când era elev la seminar, avea obiceiul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
un buștean o dată isprăvită rugăciunea, să-și lege încheieturile cu o funie la fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa ascultând vuietul mării în timp ce venea de-a lungul plajei scufundate în beznă cu o scrisoare de la părintele Diego din Edo ce-i fusese înmânată la oficiul de gardă al clăcașilor. Scăpără cremenele și aprinse lumânarea. Flacăra pâlpâi tremurătoare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
numit pe unul dintre ucenicii Tăi stâncă.” Însă misionarul nu-și dădea seama că aceasta nu era o rugăciune, ci un blestem asupra celor care îi răniseră mândria. Padre, îl strigă o voce în întuneric. Misionarul deschise ochii. În pragul colibei sale se ivi o umbră. Hainele zdrențuite ale acestuia îi erau cunoscute. Era omul pe care îl dezlegase de păcat în adăpostul dintre lemne în ziua aceea la prânz. Îl privea stăruitor, la fel de trist ca și atunci. Intră! Misionarul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vor numi episcop pe mine.” Mângâind stâlpul ușii cu o mână, omul asculta cuvintele misionarului și mai trist decât adineauri. Lumânarea se micșorase, dar flacăra ei se aprinse și mai tare luminând spinarea bărbatului care se îndepărta. — Întoarce-te la coliba ta! Mergi și spune-le tuturor ce ți-am zis. Suferința voastră se va sfârși curând. Vă promit. La fel ca și la prânz, și acum umerii și spinarea bărbatului erau pline de așchii de la locul său de lucru. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de fum se înălță dintr-un alt ungher. Zăriră un indian cu părul împletit, gol până la brâu, sărind ca un animal de pe o stâncă pe alta. Convoiul se puse încet în mișcare. După ce înconjurară munții pleșuvi, văzură un șir de colibe cu acoperișurile arse din care mai rămăseseră doar pereții de chirpici. Pereții erau scorojiți, ca și când ar fi fost mistuiți de un foc năprasnic, iar copacii care mai rămăseseră în picioare erau goi și negri. Nu se vedea nici țipenie. — Voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
japonezii în viața lor. Câmpurile sălbatice se preschimbară în ogoare neroditoare de porumb și în livezi de măslini, dar după o vreme locul acestora era din nou luat de deșertul plin de cactuși. Acolo unde erau ogoare se ridicau câteva colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de apă se înălțau în zbor fâlfâind din aripi. În depărtare se vedea un lanț de munți scăldați în soarele auriu. Para aquí, zise indianul oprindu-și măgarul ce scotea aburi albi. Tecali. Soarele dimineții se revărsa peste vreo zece colibe cu acoperișuri de stuf. În pragul uneia dintre ele, o indiancă se spăla cu apă dintr-o găleată. Avea părul împletit și nasul cârn. Când Nishi strigă tare „Japones” se întoarse spre ei. „Japones”, repetă el, însă femeia, care părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
repetă el, însă femeia, care părea o relicvă a unei epoci demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu curând să bată peste culturile pipernicite de sfeclă și porumb de pe ogoarele din spatele colibelor. Indieni goi până la brâu începură să se arate de prin colibe. Unul dintre aceștia îi strigă. Era călugărul care se lepădase de Dumnezeu. Bine ați venit, bine ați venit! le zise el cu gura plină de salivă după ce alergă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
demult apuse, îi privi nemișcată, fără să răspundă. Prevestind o nouă zi de arșiță, soarele începu curând să bată peste culturile pipernicite de sfeclă și porumb de pe ogoarele din spatele colibelor. Indieni goi până la brâu începură să se arate de prin colibe. Unul dintre aceștia îi strigă. Era călugărul care se lepădase de Dumnezeu. Bine ați venit, bine ați venit! le zise el cu gura plină de salivă după ce alergă în întâmpinarea lor. Turuia întruna ca un om care primise în sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
preoților din această țară curg întotdeauna numai vorbe frumoase. Mâinile lor nu sunt niciodată mânjite de noroi. Asta e pricina pentru care te-ai lepădat tu de credința creștină? Nu, nu, zise fostul călugăr și se uită peste umăr. În dreptul colibei din spatele său, câțiva indieni stăteau și îi priveau cu mirare. Orice-ar spune preoții, eu cred într-un Iisus al meu care nu se află în catedralele ca niște palate de aur cu turle de nestemate, ci trăiește aici, printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
erau tăcuți și posaci. De cum au trecut cu chiu cu vai de dealurile mici din stânci de granit în după-amiaza celei de-a cincea zile de la plecarea lor din Puebla, sub ochii lor răsări o priveliște cu totul neașteptată. De jur împrejurul colibelor indiene făcute din chirpici era un crâng de pini, primii pe care îi vedeau în această țară, iar alături, se întindeau ogoare bine lucrate. Spre deosebire de pinii japonezi, aceștia erau dintr-un soi cu ace moi, dar erau tot pini. Oh

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
sunt puști! Sunt pocnetele focului care arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Nu înțeleg prea bine... Nimeni nu vrea să te pui în primejdie, fie și pentru numele Domnului. Dacă o să te faci stareț la Manila, fără îndoială că harul tău va spori și mai mult. Cu ochii închiși, îmi aminteam de coliba mizeră în care locuiam la Edo împreună cu Diego. Dispensarul unde îngrijeam leproși nu avea decât trei încăperi. Peste tot mișunau șoareci și gândaci, iar prin fața ușii trecea un canal cu apă stătută. Firește că la mănăstirea din Manila în loc de șoareci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii din vale. Moartea ta n-a schimbat nimic.” Samuraiul își aduse aminte de iernile aspre din vale când vântul vuia năprasnic printre colibe. Își aduse aminte de povestirile despre vremurile de foamete când isprăvind de mâncat tot ce se putea mânca, țăranii își părăseau satul în căutare de hrană. Velasco le spusese că omul acesta demn de milă avea să mântuiască omenirea, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe Nishi, ci se răspândiseră și printre supuși. Își zise în sinea lui că el trebuia să-și învârtoșeze inima. A doua zi de dimineață plecară din Córdoba. Iarăși aceleași câmpuri sălbatice și dogorâte. La marginea lor - livezi de măslini, colibe indiene și conace de moșieri cu acoperișuri după moda spaniolă. Se repetau aceleași priveliști ca la dus. Însă, în ochii japonezilor obișnuiți acum să călătorească, nu mai licărea nici pic de curiozitate. Se gândeau uneori că fiecare pas pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai țineți minte pe japonezul acela? — Cel care fusese o dată călugăr? Până să-l întrebe Nishi, samuraiul își adusese și el aminte de compatriotul lor care trecuse pe la ei în Mexico. Fostul călugăr ce locuia împreună cu o indiancă într-o colibă cu acoperiș de stuf pe marginea unui lac din Tecali strălucind roșu ca sângele în lumina dimineții. Zicea că n-aveau să se mai întâlnească a doua oară. Dacă era așa, atunci unde anume în Nueva España plecase el oare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
apă. Printre ramurile copacilor, razele dimineții cădeau pe pământ ca o ploaie de săgeți. Lacul din Tecali era la fel de liniștit, iar trestiile foșneau ușor. Nishi descălecă, își duse mâinile făcute pâlnie la gură și îl strigă pe fostul călugăr. Din colibe, doi-trei indieni cu părul împletit în cozi și goi până la brâu scoaseră capul în prag. Își aduseră aminte de samurai și de Nishi și începură să râdă cu nasul lor turtit fremătând. Fostul călugăr se ivi clătinându-se pe picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
castel de nisip. Mai scria că o dată edictul proclamat, misionarii din toate colțurile Japoniei au fost mânați ca niște dobitoace la Nagasaki. Fără îndoială că printre ei s-a aflat și părintele Diego care aștepta să mă întorc înapoi în coliba noastră din Edo. Bunul meu confrate cu ochii săi roșii și lăcrimoși. Parcă îl văd părăsind Edo plin de teamă și neputință. Misionarii și călugării japonezi au fost adunați la Fukuda în apropiere de Nagasaki unde au fost nevoiți să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
săi roșii și lăcrimoși. Parcă îl văd părăsind Edo plin de teamă și neputință. Misionarii și călugării japonezi au fost adunați la Fukuda în apropiere de Nagasaki unde au fost nevoiți să trăiască preț de aproape opt luni în niște colibe de paie ca niște adăposturi de vite. Nagasaki a fost cuprins de o devălmășie de neînchipuit. Oamenii s-au împărțit în două tabere: cei care se lepădau de credința creștină și cei care căutau să se ascundă. Ordinul nostru împreună cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și își punea trupul la muncă de dimineață până seara fără să se gândească la nimic. Căra până i se încovoia spinarea lemnele de foc stivuite de jur împrejurul casei sale ca un zid și le ducea pe cărări de munte până la coliba unde se ardeau cărbuni, răbdând durerea din umeri. Acum munca era singura lui scăpare. În urma lui, cu un munte de lemne în spinare și purtând ca și samuraiul, momohiki, venea tăcut Yozō. De când se întorseseră acasă, samuraiul nu-l întrebase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
apoi de două ori. Rupse câteva surcele și le aruncă în vatră unde flăcăruile se întinseră leneșe începând să muște din frunzele uscate. Samuraiul și-l închipui pe omul cu părul împletit în cozi scriind aceste cuvinte pe foaie în coliba sa din Tecali. Poate că nopțile în împrejurimile lacului Tecali erau la fel de adânc precum nopțile de aici, din vale. Samuraiul avea senzația că acum înțelegea cât de cât de ce omul cu părul împletit în cozi fusese nevoit să scrie aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
atât de deosebit de ziua de dinainte, insula Kuchinoshima se zări în sfârșit dincolo de marea ce sclipea în razele soarelui de dimineață. Niște pescari japonezi ne-au sărit de îndată în ajutor vâslind într-o barcă mică. Acum mă aflu în coliba acelor pescari. M-au luat drept un negustor în drum spre Bōnotsu și mi-au dat de mâncare și de îmbrăcat. După furtună, cerul albastru e limpede precum cleștarul. Sunt pe o insulă formată de un vulcan stins și drept

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]