764 matches
-
activ, mai multe acțiuni filantropice întreprinse. La 7 ianuarie 2008, s-au împlinit zece ani de când Prea Sfințitul Petru organizează de sărbătoarea Nașterii Domnului un concurs de creație alcătuit din trei secțiuni: "Artă religioasă ilustrativă", "Cunoștințe Biblice" și "Interpretare a colinzilor de Crăciun" la care, de această dată, în jur de 100 de copii au primit diferite premii și cadouri. La fel s-a întâmplat și în anul 2009 . La 13 februarie 2008, Prea Sfințitul Petru, în calitatea sa de fondator
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
buzunar 9,80$ pentru a plăti chiria de zece cenți pe jumătate de oră. În 1934, când familia Bradbury s-a mutat în Los Angeles, California, Ray a urmat cursurile instituției Los Angeles High School, activând în cadrul clubului dramatic. În timp ce colinda prin Hollywood în speranța de a întâlni vedete, el s-a întâlnit și cu pionierul efectelor speciale Ray Harryhausen și vedeta de radio George Burns. Primii bani de pe urma scrisului i-a câștigat la 14 ani, când Burns l-a angajat
Ray Bradbury () [Corola-website/Science/304485_a_305814]
-
Valea Crișului Negru, punând bazele unei mari antologii de folclor muzical bihorean care a ajuns, în final, la 1340 de piese, din care 59 sunt variante ale baladei Miorița, găsite de el în Bihor, majoritatea oarecum mascate sub formă de colinzi. În afară de culegere de folclor, Mihai Pop Bruchenthal s-a ocupat și de compoziție. Moștenirea sa recenzată până în prezent cuprinde 164 de compoziții de factură clasică și 1340 de piese de stilistică populară. Între acestea se numără: 11 imnuri corale, 7
Mihai Pop Bruchenthal () [Corola-website/Science/311228_a_312557]
-
a "Dies natalia Solis Invicti". Peste timp, din semnificația inițială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri și urări. Colindele se clasifică în general după sfera lor tematică. În practică, se deosebesc anumite funcții, corespunzătoare destinatarului colindei (de fată, de băiat, de negustor, de tineri însurăței, de logodiți), a locului de desfășurare (la intrarea și la plecarea din casă, de fereastră), sau a momentului (de doliu, de zori). Pornind de la rolul normativ binecunoscut al acestora, se pot
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
Cu toate acestea, Mircea Eliade sesizează în colinde „stadiile cele mai arhaice ale spiritualității românești”. Octavian Buhociu (1979) respinge și el teza potrivit căreia variantele transilvănene ar fi anterioare variantelor moldo-muntene, deoarece nu-și imaginează „cum s-a trecut de la colindă la cântecul Mioarei”. În viziunea sa, varianta transilvăneană este o sinteză a baladei, din care s-a eliminat unul dintre protagoniști, adică mioara. Mai puțin subtil s-a dovedit a fi Ion Diaconu (1930), atunci când și-a mărturisit fără ocolișuri
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
poetice, Miorița-baladă. Sistemul de referință al colindelor se deosebește de cel al baladelor și dezvoltă preponderent un substrat mitologic, o atmosferă fabuloasă, „cu rituri demult apuse”, și nu relatează despre anume evenimente istorice, figuri legendare ori împărați. „Unele tipuri de colindă nu le întâlnim decât la noi (la români, comparativ cu alte popoare - n.n.) în întruchipări artistice deosebite și de mare vechime istorică. Așa, de pildă, sunt colindele cu tema «nașterea din piatră», «miorița», «leul», «ciuta năzdrăvană», «vânători preschimbați în cerbi
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
al acestei generații este Ovidiu Bârlea (1967)(născut la Bârlești, județul Alba). „Nu mai încape îndoială că forma colindă păstrează stadiul cel mai arhaic al Mioriței și Meșterului Manole. Faptul epic este redus la esența lui în conformitate cu trăsăturile specifice ale colindei care exploatează doar semnificația, înțelesul ce se poate desprinde din fabulație, desfășurarea narațiunii cu etalarea întâmplărilor rămânând pe plan secund, subordonată acestui țel, în opoziție cu ce se petrece în baladă”. Adrian Fochi (1980) a încercat să închidă acest capitol
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
om (informatorii mei). Semnul se înțelege astfel: are să se întâmple ceva cu turma (pagubă, boală, fiară), cu păcurarul și, în ultimă instanță, cu cei din familie, de acasă. Iminența adversității e cu totul crezută” Acestă credință este reflectată într-o colindă din Lăpuș (Maramureș): “Coborât-o de la munte / Florile dalbe (refren) / Trei păcurari cu oi multe / Florile dalbe de măr (refren). La o verde poieniță / La o rece fântânița, / La oi le dădură sare / Ii să prinsă de gustare. / Când gustară
Motivul mioarei năzdrăvane în „Miorița” () [Corola-website/Science/314213_a_315542]
-
obligat să precizeze: “...păcurarul a cărui moarte survine în durata profesiunii nu este readus acasă; nici măcar în acest caz extrem el nu poate răzbate drumul înapoi, fiind așezat în acel loc al morții care îl reflectă în fel și chip colinzile maramureșene (sau cele transilvănene în general)” . Orice efort de decriptare a mesajelor nu se poate circumscrie decât unor realități de ordin etnografic, în primul rând. Într-un bocet consemnat de folcloristul V.T. Doniga e relatat cazul unui păstor, pe nume
Locul înhumării în „Miorița” () [Corola-website/Science/314216_a_315545]
-
Vrancei, în actuala localitate Mănăstirea Cașin, Bacău de către mocani (oieri veniți din Transilvania peste populația catolică din Cașin) și cules de Alecu Russo la Soveja, Vrancea. În Transilvania având la bază un "rit de inițiere" și interpretat sub forma de colindă, în timpul sărbătorilor de iarnă . S-a transformat în baladă (în regiunile din sudul și estul țării) , în această versiune fiind socotit un text literar desăvârșit din punct de vedere compozițional și stilistic . A fost analizat și comentat de cei mai
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
în peste 20 de limbi străine . Este socotit unul din cele patru "mituri fundamentale" ale literaturii românești . Cadrul epic inițial Episodul testamentar "Regim metric": 7/8 silabe; interpretare - grup de colindători; "Circulație": Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș; Notă": În unele variante, colinda se încheie cu "episodul măicuței", compus din trei secvențe (coborârea de la munte și întâlnirea cu măicuța; motivațiile oferite măicuței pentru neîntoarcerea sa; măicuța îl așteaptă pe fecior, cu masa pusă); În zona Sălaj - Năsăud - Cluj, circulă tipul "fata de maior
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
între punctul numit „Înțărcătoarea” (loc cunoscut pentru cabana Gheorghe Maurer și Păstrăvăria Înțărcătoarea) și muntele Zboina Verde, cunoscut pentru poienile sale. Cântecul a fost cules de Alecu Russo la Soveja, Vrancea în aprilie 1846, după fiind interpretat sub formă de "colindă", pe parcursul sărbătorilor de iarnă (25 decembrie-6 ianuarie). Contaminat cu alte motive folclorice, în regiunea centrală a Transilvaniei a dezvoltat tipul "fata de maior", iar în Muntenia și Moldova s-a transformat în "baladă". Abordările despre localizarea obârșiei Mioriței au fost
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Mioriței, în fragmente sau texte alterate, în unele zone ce depășesc granițele administrative ale țării: zona macedoneană, sârbească, moldovenească, ucraineană și maghiară. Dar s-a menținut exclusiv în comunitățile vechi românești. Cea mai veche variantă cunoscută a Mioriței este o colindă din nord-estul Transilvaniei. Ea a fost consemnată, pe la 1792-1794, într-o garnizoană din Bistrița Năsăud, de către ofițerul Ioan Șincai, fratele lui Gheorghe Șincai. Manuscrisul a fost descoperit abia la sfârșitul secolului al XX-lea în Arhivele din Tîrgu Mureș și
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Cele mai populare colinde sunt: „Mărire-ntru cele-nalte”, „Astăzi s-a născut Hristos”, „Domn, Domn să-nălțăm”, „Sus la poarta raiului”, „Colindița”, „O ce veste minunată”, „Plecarea magilor”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Bună dimineața la Moș Ajun”, „Florile dalbe”, „Colinde - strigate colindătorilor”, „Colind de fereastră”, și „Colindul Crăciunului”. Obiceiul de mers la colindat a fost promovat de Ion Creangă în "Amintiri din copilărie". Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
englezesc îi aparține lui Ritson (1410). Oliver Cromwell a interzis colindele în Anglia între 1649 și 1660. Martin Luther și adepții lui s-au împotrivit acestei idei, unii find nevoiți să emigreze. În 1649, John de Brebeur a scris prima colindă americană de Crăciun, numită „Isus S-a Născut”. Piesa religioasă, „Pătimirea”, a fost jucată în Oberammergau, Germania în 1634 și de atunci este interpretată la fiecare 10 ani. În anii 1700, muzica lui Mendelssohn și a lui Händel a fost
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
e menționat nicăieri numărul astrologilor și numărul darurilor, ci doar tipul darurilor: aur, tămâie albă și smirnă. Colindele, precum și obiceiurile colindelor sunt prezente și la alte popoare, și s-ar putea ca ele să dateze din timpul romanizării. De pildă, colinda românească "„Scoală, gazdă, din pătuț”" există și la valoni, unde aceasta e cea mai răspândită, sub numele de "„Dji vén cwerî m'cougnou d'Noyé”". Timp de 40 de zile înainte de sărbători, creștinii respectă Postul Crăciunului, care se încheie în
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
de dezvoltare multilaterală, adversar al dogmelor și ideilor preconcepute. În aspirația sa spre universalitate, înlătură orice barieră care-i stă în cale, se arată curajos în proiectele sale și plin de forță în acțiune. Este prieten și cunoscător al artelor, colindă - fără dificultate - filosofia și literatura, înlocuiește legile morale cu cele estetice. "Omul Renașterii" este, în primul rând, un umanist cu larg spirit de toleranță. În contrast cu acesta, nu dispar fanaticii, partizanii unei singure idei, care văd în fiecare reprezentant al unei
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”. Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România în 1985 pentru lucrarea sa etnomuzicologică, "Motivul premioritic în lumea colindelor", un studiu asupra variantelor "colinzii păcurarului" care reprezintă stadiul arhaic al baladei populare românești "Miorița". În 2006 a fost inaugurat în foyerul operei, bustul realizat de sculptorul timișorean Aurel-Gheorghe Ardeleanu, în prezența lui Corneliu Murgu, directorul instituției, cu ocazia celor 60 de ani de la înființare
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
din sat este cunoscută și păstrată de generații, fără să mai vorbim de formația în care feciorii din ceată se deplasează. În dimineața zilei de Crăciun, aproximativ pe la ora 8, membrii Cetei se întâlnesc la Gazdă, de unde urmează să pornească colinda. Tot la Gazdă vor veni și muzicanții special "tocmiți" pentru perioada dintre Ajunul Crăciunului și ziua de Sf. Ion. Costumul popular folosit pentru ziua de Ajunul Crăciunului este unul special: feciorii poartă pentru prima dată căciula cu vâstră și bâta
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
obicei un acordeonist și/sau un saxofonist, și un toboșar), după care urmează ajutoarele cetei: părinți sau prieteni ai feciorilor din ceată, care îi ajută pe aceștia să care bucatele ce le sunt puse pe masă ca și compensație pentru colindă. Colindatul se termină aproape de dimineața zilei de Crăciun, întotdeauna la același gospodar, după care feciorii merg la Gazdă pentru a se pregăti pentru mersul la biserică la slujba de Crăciun. Ceata din Lisa, spre deosebire de majoritatea cetelor de colindători din zona
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
după care feciorii merg la Gazdă pentru a se pregăti pentru mersul la biserică la slujba de Crăciun. Ceata din Lisa, spre deosebire de majoritatea cetelor de colindători din zona Făgărașului, cântă pe la casele gospodarilor (gazde, în limbajul vorbit din zonă) o colindă laică, nu una religioasă. În esență, colinda este adresată copiilor gazdelor, tinerilor necăsătoriți din fiecare casă, cărora le dorește împlinirea prin căsătorie. Acolo unde gazdele nu au copii sau nepoți care se pot căsători în viitor, gazda solicită expres Cetei
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
a se pregăti pentru mersul la biserică la slujba de Crăciun. Ceata din Lisa, spre deosebire de majoritatea cetelor de colindători din zona Făgărașului, cântă pe la casele gospodarilor (gazde, în limbajul vorbit din zonă) o colindă laică, nu una religioasă. În esență, colinda este adresată copiilor gazdelor, tinerilor necăsătoriți din fiecare casă, cărora le dorește împlinirea prin căsătorie. Acolo unde gazdele nu au copii sau nepoți care se pot căsători în viitor, gazda solicită expres Cetei să cânte o altă colindă. De obicei
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
În esență, colinda este adresată copiilor gazdelor, tinerilor necăsătoriți din fiecare casă, cărora le dorește împlinirea prin căsătorie. Acolo unde gazdele nu au copii sau nepoți care se pot căsători în viitor, gazda solicită expres Cetei să cânte o altă colindă. De obicei se cântă Trei Păstori sau Nașterea. Atunci când intră în casa unei gazde, vătaful mare întreabă: Pe cine colindăm? iar gazda, răspunde, după caz, cu numele fetei sau băiatului ce va fi menționat în cadrul colindei. Iată versurile colindei: Obiceiul
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
să cânte o altă colindă. De obicei se cântă Trei Păstori sau Nașterea. Atunci când intră în casa unei gazde, vătaful mare întreabă: Pe cine colindăm? iar gazda, răspunde, după caz, cu numele fetei sau băiatului ce va fi menționat în cadrul colindei. Iată versurile colindei: Obiceiul Lăsatului Glugii este specific Cetei din Lisa, negăsindu-și un corespondent clar în satele din jur. Gluga reprezintă în limbajul locului traista în care Vătaful Mare adună banii primiți ca cinste de la Gazde, atunci când Ceata colindă
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]
-
altă colindă. De obicei se cântă Trei Păstori sau Nașterea. Atunci când intră în casa unei gazde, vătaful mare întreabă: Pe cine colindăm? iar gazda, răspunde, după caz, cu numele fetei sau băiatului ce va fi menționat în cadrul colindei. Iată versurile colindei: Obiceiul Lăsatului Glugii este specific Cetei din Lisa, negăsindu-și un corespondent clar în satele din jur. Gluga reprezintă în limbajul locului traista în care Vătaful Mare adună banii primiți ca cinste de la Gazde, atunci când Ceata colindă. Vătaful Mare ține
Ceata de Feciori din Lisa () [Corola-website/Science/321503_a_322832]