764 matches
-
COLINDĂ, specie folclorică alcătuită din piese ce se cântă de către un grup sau se recită cu ocazia obiceiurilor de iarnă, mai rar la alte sărbători din cursul anului. C., denumită și colind, aparține genului liric prin caracterul de urare, celui epic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
II, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1992; Ioan Bocșa, 1484 de colinde cu text și melodie, I-II, Cluj-Napoca, 1999; Iosif Herțea, Colinde românești, București, 2000. Repere bibliografice: G. Dem. Teodorescu, Noțiuni despre colindele române, București, 1879; S. Mangiuca, Colinda. Originea și însemnătatea ei astronomică și călendarică, „Calendar julian, gregorian și poporal român”, 1882, 1-44; S. F. Marian, Sărbătorile la români, I, București, 1897; Tudor Pamfile, Sărbătorile la români. Crăciunul, București, 1914; Al. Rosetti, Colindele religioase la români, București, 1920
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
1977, passim; Octavian Buhociu, Folclorul de iarnă, ziorile și poezia păstorească, București, 1979; Lucia Cireș, Aspecte ale colindatului în Moldova, ALIL, t. XXVII, 1979-1980; Mihai Coman, Izvoare mitice, București, 1980; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 267-394; Monica Brătulescu, Colinda românească, București, 1981; Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și la alte popoare, îngr. Silvia Ciubotaru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1983; Mihai Coman, Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică, București, 1983; Lucia Cireș, Funcția funebră a colindatului, ALIL, seria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
București, 1983; Lucia Cireș, Funcția funebră a colindatului, ALIL, seria B, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Petru Caraman, Descolindatul în orientul și sud-estul Europei, îngr. și postfață Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997; Constantin Brăiloiu, Sabina Ispas, Sub aripa cerului. Comentarii etnologice asupra colindei și colindatului, București, 1998; Vasile V. Filip, Universul colindelor românești (În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică), București, 1999; Ilie Moise, Confrerii carpatice de tineret. Ceata de feciori, Sibiu, 1999; Ion Taloș, Câteva considerații asupra colindatului și colindelor popoarelor romanice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
țăranul român, pentru a nu le înstrăina: "Foiliță de cicoare, / Câtă boală-i pe sub soare, / Nu-i ca dorul arzătoare. Că dorul unde se pune, / Face inima cărbune; / Căci dorul unde se lasă / Face lacrimilor casă" (s. n. ). 85 Casa, din colinda bucovineană 86, este un spațiu de trecere, materia înstăpânită devine spirit, redefinind umanul din perspectiva timpului renăscut și domesticit 87. Casa, ca imagine mitică, se deschide unui complex de înțelesuri; obiectualul, trecut prin filtrul subiectivității, este și totem și tabu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
din casă, că tot anul ai foc, supărare, huit, pagubă în casă ." 88 Prin ritual, umanul este supus transformărilor din perspectiva unui complex de simboluri, devenite procese gnoseologice și utilizate în cadrul spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea, rătăcirea. Casa din colindă reprezintă punctul ultim al căutării inițiatice, coparticiparea ritualică a obiectualului anticipând coexistența microcosm-macrocosm în care universalul, supus resemantizării prin ceremonial, capătă imaginea omului trecut prin furcile caudine ale cunoașterii. Prin arhetip și mit, omul se desăvârșește în spațiul meta-imaginii, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apa din pahar dă pe dinafară, se crede că tot anul vor avea noroc, iar dacă apa din pahar a scăzut, se spune că fericirea nu va fi deplină, că le va merge rău în acel an.356 Într-o colindă bucovineană, apa apare ca spațiu al transcendenței, dar și ca leitmotiv al spațiului poetic: "Acolo-n deal / După deal, / Florile dalbe! Este-un tău / Și-un ferdeu / Și se scaldă Dumnezeu, / Dumnezeu / Cu fiul său, / Tot se scaldă / Și se
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu flăcăi, iar dacă vor visa cânepă uscată, vor merge după oameni bătrâni.415 În tradiția populară se spune că Pământul începuturilor era "așezat pe un stâlp", iar "stâlpul acela este toiagul lui Dumnezeu"416 fapt ilustrat și într-o colindă din Moldova: De când, de când Dumnezeu / Și pământul s-a născut, / În patru stâlpi de argint, / Prea frumos l-a-mpodobit / Cu podoabe de argint, / Verde, verde și-nflorit / Și cu flori acoperit."417 Reîntoarcerea la semnificațiile primordiale ale pământului-arhetip se realizează prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
verde și-nflorit / Și cu flori acoperit."417 Reîntoarcerea la semnificațiile primordiale ale pământului-arhetip se realizează prin intermediul fiecărui rit de purificare, specifice sărbătorilor de peste an: "Pământul e așezat pe un stâlp și diavolul roade veșnic la el și când vede colinda (bățul frumos) de la Crăciun până să-l privească, Dumnezeu aruncă fier pe rosatura stâlpului și diavolul iarăși roade până la Paști, când vede ouă roșii și, până să le privească, Dumnezeu iar aruncă fier acolo unde el a ros și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a transforma virtualitățile materiei în stare manifestă care să pună în mișcare potențialitățile gnoseologice ale umanului. Caracteristica principală a focului, de punere în act a puterilor latente ale elementelor arhetipale, face posibilă interferența permanentă, dintre universaliile ontologice. Astfel, într-o colindă bucovineană, apa se naște din foc care, la rândul lui, își are obârșia în "pomul vieții": "Acolo-n jos și mai în jos, / Pe cel câmpușor frumos, / Sunt doi meri mândru-nfloriți / Și doi peri într-auriți. / L-acei meri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pe mânuri, p-în sânuri. / Luna-n drum le-o stat, / Mândru i-o-ntrebat: Cine vi le-o dat? / Noi le-am căpătat / De la sfântul soare / Cu mare rugare."136 Fețele existențiale ale timpului, ilustrând moartea și învierea, sunt reprezentate în colindă printr-o adevărată simbolistică a "furtului", ca figurare a lumii căzute, de la solstițiul de iarnă; se poate observa mai întâi, raptul cunoașterii binelui și răului, dar și al misterului divin, cunoașterea fiind ipostaziată de măr: " La mărul lui Dumnezeu, / Florile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sărbătoare, / Nimic nu-i bine-a lucrare."137 Pe de altă parte, mărul este un simbol solar. Potrivit unei legende mitice arhetipale, soarele a fost creat împreună cu luna, luceferii, stelele și cometele ca fructe ale Arborelui Cosmic. Astfel, într-o colindă bucovineană, soarele împreună cu celelalte astre este "furat" din rai de Iuda, tocmai pentru a face posibilă apariția noului soare, renăscut din cenușa bătrânului soare: "Sculați, sculați, boieri mari, / Florile dalbe! Că vă vin colindători, / Florile dalbe! / Noaptea pe la cântători. / Sculați
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
până la Marea Baltică. De exemplu, la bulgari, vânătoarea cerbului reprezintă o inițiere în social; o dată vânat, cerbul este împărțit la toate fetele, numai la fata cea sortită vânătorului nu ajunge, ea primind un alt dar, cel al cununii de mireasă. Astfel, colinda cerbului devine o prevestire și o drămuire a sorții: Hei, tu, pane, voinice, Nu-ți chinui calul corb, / Calul corb de sub tine! / Nu sunt cerb pentru vânat, / Nu sunt cerb crescut de-o zi, / Nu sunt cerb crescut de-un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Dar să fiți tot despărțiți. Zi și noapte plini de dor, / Arși de foc nestingător, / Veșnic să vă alungați, / Cerul să cutreierați, / Lumile să luminați!"192 Același scenariu narativ, al nuntirii soarelui cu luna, poate fi întâlnit și într-o colindă din Hunedoara în care se transfigurează motivul profan, devenind paradigmă cosmogonică. Parcursul inițiatic, de la Iad la Rai și de la Pământ la Cer, prin construirea unor surogate pământești scară, pod va fi desăvârșit de asumarea ontologică a propriului destin, Soarele și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Maica Domnului) s-au coborât soarele și luna și au venit în rodini."198 În perioada celor 12 zile sacre, ale sărbătorilor de iarnă, soarele și luna desăvârșesc timpul și spațiul, convertind lumea profană la minunea creației. Astfel, într-o colindă bucovineană, soarele și luna repun lumea în echilibru cosmic, anulând puterea răului: "Sculați, gazde, nu dormiți, / Că vă vin colindători, / Pe la uși, pe la cetori, / Sara pe la cântători. / Nu v-aducem nici un rău, / Făr pe bunul Dumnezeu, / Mititel / Și-nfășățel, / De la ușă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îndrumere a creației populare și a mișcării artistice de masă, Suceava, 1983. DRĂGUȘANU, Ion, , Datina. Biblia românilor, Grupul editorial "Ion Grămadă", Suceava, 2005. * * *, Fêtes et croyances populaires en Europe, Au fil des saisons, Édition Bordas, 1994. FILIP, Vasile V., Universul colindei românești, În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică, București, Editura Saeculum, 1999. FILIPCIUC, Ion, "Miorița" și alte semne poetice, Editura Biblioteca "Miorița" Câmpulung Bucovina, 2002. FOCHI, Adrian, Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Răspunsurile la chestionarele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cânt, Editura Mușatinii, Suceava, 2000, p. 29. 182 Ibidem, p. 89. 183 Ibidem, p. 139. 184 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., pp. 308-309. 185 Ibidem, p. 354. 186 Folclor stăneștian, Ed. cit., p. 81. 187 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică, București, Editura Saeculum, 1999, p. 71. 188 S. Fl. Marian, Nașterea la români, Ed. cit., p. 102. 189 Ibidem, pp. 102-103. 190 Elena Niculiță-Voronca, Datinile și credințele poporului român, Adunate și așezate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, Prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983, pp. 344-345. 88 Ion Ghinoiu, Dicționar..., Ed. cit., p. 54. 89 v. Vasile V. Filip, Universul colindei românești, În perspectiva unor structuri de mentalitate arhaică, Editura Saeculum, București, 1999, p. 196. 90 Ibidem, pp. 144-145. 91 Nicolae Cojocaru, Op. cit., p. 289. 92 Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Ed. cit., p. 35. 93 Victor Kernbach
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Op. cit., p. 368. 112 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., vol. I, p. 34. 113 Ibidem, p. 229. 114 Ibidem, p. 246. 115 Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a poveștilor românești, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 371. 116 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, Ed. cit., p. 145. 117 Ibidem, p. 196. 118 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 333. 119 Ibidem, p. 302. 120 Ibidem, p. 331. 121 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, Ed. cit., p. 107. 122 Petru
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
p. 371. 116 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, Ed. cit., p. 145. 117 Ibidem, p. 196. 118 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 333. 119 Ibidem, p. 302. 120 Ibidem, p. 331. 121 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, Ed. cit., p. 107. 122 Petru Carman, Colindatul la români, slavi și la alte popoare, Ed. cit., p. 441. 123 Ibidem, p. 442. 124 Ibidem, p. 443. 125 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., pp. 299-300. 126 Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Hyperion, Chișinău, 1993, pp. 292-293. 190 Romuls Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., p. 397. 191 Ibidem, p. 396. 192 Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, Editura Litera, București-Chișinău, Ediție on-line, Soarele și luna, pp. 33-35. 193 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, Ed. cit., pp. 220-221. 194 Romulus Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., p. 399. 195 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 59. 196 Ibidem, p. 59. 197 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., vol. II, p. 28. 198 Tudor Pamfile, Sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
157. 358 Ibidem, p. 157. 359 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., I, p. 38. 360 v. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., I, pp. 460-464. 361 I. G. Sbiera, Povești și poezii populare românești, Ed. cit., p. 404. 362 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, Ed. cit., p. 37. 363 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., II, p.177. 364 Ibidem, p. 178. 365 Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, Ed. cit., pp. 21-22. 366 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., p. 36. 367 Ibidem, pp. 42-43
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
analogii directe; analogii indirecte; forme magice și parodii. Substanțialele capitole de note și variante, bibliografia, indicii și glosarul fac din Descântece din Moldova o lucrare de referință. Cealaltă carte, Colinde din Moldova (1984), spulberă prejudecata că în Moldova nu există colindă propriu-zisă. Studiul introductiv adună mărturii asupra existenței colindei în spațiul etnofolcloric amintit, iar corpusul de texte (256) reprezintă, chiar dacă inegal (în funcție de frecvența tipurilor), toate secțiunile colindei: protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata, familiale, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
Substanțialele capitole de note și variante, bibliografia, indicii și glosarul fac din Descântece din Moldova o lucrare de referință. Cealaltă carte, Colinde din Moldova (1984), spulberă prejudecata că în Moldova nu există colindă propriu-zisă. Studiul introductiv adună mărturii asupra existenței colindei în spațiul etnofolcloric amintit, iar corpusul de texte (256) reprezintă, chiar dacă inegal (în funcție de frecvența tipurilor), toate secțiunile colindei: protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata, familiale, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec, netipologizate și contaminate. De remarcat cercetarea colindei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
referință. Cealaltă carte, Colinde din Moldova (1984), spulberă prejudecata că în Moldova nu există colindă propriu-zisă. Studiul introductiv adună mărturii asupra existenței colindei în spațiul etnofolcloric amintit, iar corpusul de texte (256) reprezintă, chiar dacă inegal (în funcție de frecvența tipurilor), toate secțiunile colindei: protocolare, cosmogonice, profesionale, flăcăul și fata, familiale, edificatoare și moralizatoare, biblice și apocrife, colinde-baladă, colinde-cântec, netipologizate și contaminate. De remarcat cercetarea colindei în contextul ritual și social în care se desfășoară, iar în indicele de refrene - bogăția de forme pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]