1,023 matches
-
de alta, îi tratează cu mănuși, atît de cu mănuși încît îi lasă să își asume niște personalități demne de pana hagiografilor - ceea ce firește că frizează limitele credibilității. Tocmai din atîta pioșenie, eroii lui n-au - se impune o expresie colocvială - "viață în ei". Efectul este, cînd mizezi totul pe astfel de personaje, o absență completă a tensiunii și a dramatismului. 11 septembrie degenerează pur și simplu în plictis, și chiar într-unul "la limită". Alexandra Olivotto, Silviu Mihai
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
ceremonioase ale stilului oficial al epocii (impregnate de o afectivitate clișeizată: "iarăși mai supăr luminat auzul Înălțimii Tale", "cu hierbinți lacrămi căzui la mare milostivirea Înălțimii Tale", "cu plecare de genunche jăluim Măriei Tale"), apar destule exemple de limbă vie, colocvială: "au rămas lucrul baltă"; "au făcut și fac unile ca d’alte acestea". Rezumarea situațiilor nu e lipsită de simț ludic: "dumnealui ( ...) au cumpărat ce n-au știut, cum și vânzătorul i-au vândut ce n-au avut". Modernitatea lingvistică
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
ziaristului este mai mult decât o lecție deprinsă în timp. Este un mod de a "speria singurătatea și a izgoni strigoii și fantomele care, în exil, ne înconjoară și ne cercetează pe toți", cum mărturisea, în 1982, Ștefan Baciu. Aparent colocvial când sancționează prejudecăți sau când scrie despre condiția umană fără nici un eufemism, stăruitor asupra termenilor exacți, portretizând și distingând tensiunea conflictelor, Pamfil Șeicaru se dezvăluie în multe pagini ca un autentic gazetar poet. P.S. Dintr-o regretabilă greșeală, în cronica
Secțiuni în dramele unei epoci by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14655_a_15980]
-
a făcut de la bun început o lirică simbolică, vizionară și reflexivă. El a preluat din întreg arsenalul postmodernist (poate și din versurile lui Geo Dumitrescu) o anumită detașare "tehnică" de propriile viziuni, împrumutate unor personaje și expuse într-o ramă colocvială. Poetul și le asumă, însă nu la suprafața textului, ci la un nivel mai profund, în care identitățile, persoanele, măștile contează mai puțin sau deloc. De aici pornind (și aici ajungând), întrebările fundamentale și adevărurile ultime apar în pagină, adesea
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
stilul familiar - pentru care găsim acum și destule atestări scrise. În afara împrumuturilor sau a derivatelor mai vechi care continuă să circule (muțunache, de pildă, care nu e format pe teren românesc ci împrumutat din grecește, e foarte curent în limbajul colocvial: "un lanț de "argint" pe mîna stîngă, de care și-a agățat și un muțunache", Evenimentul zilei = EZ 2134, 1999, 1), sufixul apare și în alte formații, mai mult sau mai puțin recente, în orice caz neatestate în mai vechile
"Românache", "străinache" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16336_a_17661]
-
ajută să decripteze cititorului român, prin note de subsol și corecta selectare a stilurilor, referirile pe care acești scriitori le fac la realități necunoscute nouă: "E greu să traduci cum se cuvine, să fii la curent nu numai cu formele colocviale ale limbii străine, să stăpînești cu acuratețe registrele stilistice, dar și să decriptezi jocurile de cuvinte ale scriitorului. Poate nu în ultimul rînd trebuie cunoscut și fenomenul literar în general, deoarece literatura de astăzi nu mai este deloc , și e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
ro), între care și ,ghidul de distracție online" (25h.ro). Distracția absoarbe sensurile anglicismelor la modă - fun, entertainment -, dublează parțial mai vechile împrumuturi din franceză - divertisment și amuzament - și are destule sinonime aproximative mai vechi (în special petrecere). În stilul colocvial al utilizatorilor - preluat adesea de publicitate -, distracția superlativă e super, maximă sau la maxim: ,distracție maximă" (hoinari.ro); ,cheltuieli nu foarte mari și distracție la maxim!!!" (jungla.net); cuvîntul-cheie apare în urări, mai noi sau mai vechi: Multă distracție!, plăcută
Distracție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11006_a_12331]
-
asupra grecismelor din română, alături de istericale sau nevricale. În afară de faptul că provin din formele grecești ale unor termeni internaționali, cuvintele în cauză au în comun marca ironică specifică multor grecisme intrate în limbă în acea perioadă și fixate în registrul colocvial. Pluralul lor este mult mai des utilizat decît singularul, cu accent pe final: politicá, nevricá, istericá; și mai rară e forma articulată: politicaua (după modelul sarma, mușama, cu pluralul sarmale, mușamale și articularea sarmaua, mușamaua). Ca termen familiar marcat ironic
Varietăți lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7759_a_9084]
-
Rodica Zafiu Se înregistrează, în ultima vreme, inutile oscilații în scrierea cuvântului chix (frecvent mai ales în expresia colocvială a da chix). Forma kix apare din păcate, nu numai în intervențiile mai neglijente ale cititorilor („testul ăsta a dat kix”, capital.ro; „a fost și la Timișoara prin 2006, unde a dat kix!”, comentariu la un articol din dilemaveche
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
prea mult cum acest onor. Tac al majorităței dă atâtea chixuri când zilnic se freacă cu cretinii...!”. Putem constata, în treacăt, că atitudinea subiectivă, exagerarea și limbajul violent nu sunt inovații absolute ale presei din ultimii ani). În Furnica, termenul colocvial apare destul de des. De pildă, o caricatură (precedată de explicația „Distracția favorită a Regelui, la Sinaia, în timpul vacanței, e jocul de biliard”) prezintă un dialog între P.P. Carp și Carol I, cuprinzând un joc de cuvinte tac-Take (Ionescu): „Ce-o
Chix by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4784_a_6109]
-
de regulă o serie de iconițe de dimensiune redusă" (e-scoala.ro/referate /informatica). Alternarea, în acelați text, a mai multor forme pare să indice o intenție de schimbare de registru, prin asocierea lui iconiță cu un stil didactic, accesibil, colocvial: "în acest moment dați dublu click pe icon-ul "My Computer" situat în colțul de stînga-sus al desktop-ului dvs (este o iconiță care "aduce" a calculator") (portal.softnet.ro). Alegerea cuvîntului iconiță se explică printr-o anume nevoie de
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
Rodica Zafiu E remarcabilă capacitatea turcismelor de a rămâne în circulație, mai ales în stilul colocvial. Termeni aparent desueți, legați de o anumită epocă din trecut, revin în uzul curent, adesea cu sensuri figurate, ironice și peiorative. În ultima vreme, presa românească utilizează intens cuvântul beizadea, pentru a desemna, depreciativ, pe fiul sau fiica unor persoane
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
Rodica Zafiu Primele reviste umoristice românești ar putea constitui o sursă importantă pentru cunoașterea limbajului vorbit acum un secol și jumătate, a stilului colocvial din perioada modernizării Romanei. Istoriile limbii literare le neglijează totuși, sau le iau în considerare doar prin referiri la colaboratorii lor celebri, la autorii care au fost validați estetic: astfel, stilul umoristic al presei de la sfîrșitul secolului al XIX-lea
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
lor artistice, dar chiar din cel al limbajului. S-ar părea că în Nichipercea, de pildă, revista al carui prim număr apare în 1859, oralitatea contemporană nu a pătruns într-un mod similar celui în care intră azi ultimele inovații colocviale în paginile Academiei Cațavencu. E drept că în Nichipercea apare o primă lista de cuvinte și expresii argotice, dar cazul rămîne izolat. Majoritatea dialogurilor și a textelor din revista sînt chiar mai puțin spontane decît cele din comediile epocii. O
Gheliruri, chilipiruri și locmale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16557_a_17882]
-
fie formulate. Chiar în afara îmbinărilor fixe, a structurilor speciale, rămîne impresia că, de exemplu, adverbele mereu și totdeauna nu sînt perfect sinonime. O sursă a diferențelor poate fi nivelul conotativ, stilistic, în care intră în grade minimale distincții de tipul colocvial/cult, arhaizant/modern. Nu e indiferent nici factorul eufonic: unele secvențe sînt evitate, în genere sau în anumite contexte, din cauza formei lor sonore. Dincolo de toate acestea, e probabil să intre în discuție, în cazul adverbelor, nuanțe aspectuale: accentuînd caracterul repetitiv
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
adesea ("mai adesea", "foarte adesea", "prea adesea", "cel mai adesea") și extrem de puțin probabile cu celelalte ("mai deseori", "foarte deseori", "prea deseori", "cel mai deseori" - ?). Toate cele trei forme sînt asociate mai curînd scrisului, unui stil cult, supravegheat; în vorbirea colocvială pare mai firească locuțiunea de multe ori. Adeseori e mai lung; între adesea și deseori, primul mi se pare mai eufonic, dar această judecată e determinată subiectiv; oricum, selecția ar putea fi determinată uneori de structura ritmică diferită (amfibrah vs.
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
arhiva electronică a Evenimentului zilei, găsim 901 de ocurențe pentru adesea, 582 pentru deseori, 317 pentru adeseori; frecvența zdrobitoare o atinge însă locuțiunea de multe ori - cu 20.257 de prezențe (normale pentru limbajul jurnalistic, apropiat de cel standard și colocvial). Sînt însă autori care folosesc aproape întotdeauna una din forme: în compendiul Istoriei literaturii române..., Călinescu utilizează de 15 ori adesea și nici o dată deseori. Preferința pentru adesea se constată și la unii eseiști contemporani: în Pentru Europa, de Adrian
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
în saloanele hotelului "Residence" - pe parcursul unei spectaculoase conferinte de presă, ulterior la Brașov - în cadrul ediției din acest an a Festivalului Muzicii de Cameră, locul de desfașurare a primelor momente ale proiectului, cei trei tineri muzicieni au etalat datele unei comunicări colocviale în adevăr antrenante. Au demonstrat, de asemenea, datele unei pătrunderi pertinente a intimității schumaniene de seducătoare natură poetică, a spiritului însuși al muzicii marelui romantic ...a cărui trecere în eternitate lumea muzicală o comemorează la împlinirea a 150 de ani
Proiectul "Schumann" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10163_a_11488]
-
violoncel și pian, prima Sonată pentru pian și vioară, de asemenea celebrul ciclu pentru pian "Scene din viața copiilor". în partea a doua a concertului a putut fi audiat marele Trio în fa major pentru pian, vioară și violoncel. Rebarbativ colocvială, quasi-tezistă în comunicare, ocolind în bună parte convențiile tradiționale ale scenei de concert, adresarea celor trei tineri muzicieni urmărește, în fond, stabilirea unei firești relații cu publicul tânăr. Este publicul de mâine, un public țintă care trebuie orientat încă de
Proiectul "Schumann" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10163_a_11488]
-
de astăzi spre descoperirea valorilor umaniste autentice, cele care ar trebui să jaloneze existența noastră a tuturor. Măruntele teribilisme ale declarațiilor verbale aduc un plus de pitoresc și stârnesc un plus de simpatie. în parte stingheri dar sinceri în adresarea colocvială, în orice caz fermi și autentici în adresarea muzicală, Mihail, Tomescu și Suma sunt tineri maeștri care înțeleg a-și asuma răspunderi. Nu numai în plan muzical artistic! A-ți apropia, a-ți educa propriul public reprezintă un act de
Proiectul "Schumann" by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10163_a_11488]
-
07.2009) etc. Exemplele de mai sus indică o conotație ironică destul de răspândită: această utilizare a adverbului liniștit tocmai prin parțiala sa inadecvare semantică - presupune o atitudine vag depreciativă. Ironia nu este însă obligatorie: liniștit poate fi doar glumeț și colocvial, de pildă într-o autoprezentare publicitară: „Vindem liniștit 5-6 alimentatoare de laptop pe zi” (refresh.ro, 4.03.2011). Altminteri, adverbul liniștit evocă adesea un vers al lui Coșbuc, dintr-un text intrat în circulația largă prin manualele școlare (înainte de
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
actul de identitate sunt tipice " obiecte scrise". Și calea de pătrundere în argou este verosimilă; ne putem doar întreba, ca și în cazul cuvântului blat, dacă românescul ecsivă/icsivă este preluat direct din idiș sau (și) din rusă. Desigur, uzul colocvial actual poate produce devieri considerabile față de sensul de bază, pentru că termenul este obscur pentru cei mai mulți vorbitori. De aceea poate fi folosit, contextual, chiar cu sensul vag și generic "chestii": "mă mai interesează și o placă TX sau pe-acolo, dacă
Exive sau ixive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7181_a_8506]
-
Rodica Zafiu Între cuvintele și expresiile la modă în limbajul colocvial actual se află și substantivului fiță (folosit aproape exclusiv la plural) și familia sa lexico-frazeologică: uzul dominant și inovațiile se bazează pe expresia a face fițe “a face mofturi, fasoane”. De fapt, actele sociale opuse simplității au în română o
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
bogăție. Poate că acum e momentul cel mai potrivit (în tradiția cronicii de Crăciun sămănătoriste, menținută de episoadele caritabile de sezon ale serialelor de televiziune), chiar dacă în cele ce urmează subiectul va fi doar schițat. Limbajul jurnalistic, cel politic, registrul colocvial nu pot să evite o temă permanentă și - la noi - resimțită ca foarte acută. În principiu, ar merita văzut care sînt conotațiile afective și judecățile evaluative pe care se bazează în discursul public actual selecția termenilor. Baza ideologică a alegerii
Sărac, defavorizat, amărît... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13285_a_14610]
-
convorbiri îndelungate și prelungite la Paris, orașul de reședință al artistei, în care autorul a incitat-o pe aceasta să se desfășoare cu dezinvoltura care o caracterizează în a-și povesti viața cu bucuriile, emotiile și nefericirile ei. Abundă stilul colocvial; asistăm la un taifas intelectual, rafinat alcătuit dintr-o serie de povești atractive rostite de o persoană care s-a mișcat, a trăit și a creat într-o lume de sfârșit de secol XX, o lume de artiști mari, de
Două cărți despre Operă by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2988_a_4313]