4,391 matches
-
salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură la care adăugase niște cartofi pregătiți în
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
ceartă. Cu vârfurile ascuțite Pentru desen pregătite. Doar puțin să ne gândim Și-avem tot ce ne dorim. Un balon, o acadea, Ia privește, dumneata ! Trenuleț sau mașinuță Sau o căsuță drăguță. Un cireș am desenat, Ce frumos l-am colorat! Prietene, te rog, servește, Nu te mai linge pe des`te! Ca să-i satur pe copii, Cireșe pot să fac mii. Cum nu îmi place zăbava, Repede-ncropesc livadă. Desenăm și coloram, Glumim și ne bucurăm. Pan’-amiaza o să vină
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Un cireș am desenat, Ce frumos l-am colorat! Prietene, te rog, servește, Nu te mai linge pe des`te! Ca să-i satur pe copii, Cireșe pot să fac mii. Cum nu îmi place zăbava, Repede-ncropesc livadă. Desenăm și coloram, Glumim și ne bucurăm. Pan’-amiaza o să vină Suntem toți cu burtă plină. Nucul Îmbrăcat stă în lumina Nucul, astăzi, în grădina; Jos la poale, frunză moale Vezi încet, încet, cum moare. Când ciorile poposesc, Cum nimic nu mai găsesc
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
salcâm. Bunica Floarea aduse o pâine cât roata carului, coaptă pe vatră în cuptorul de alături, farfurii din lut ars smălțuit, pline cu caș și brânză proaspătă, ceapă și ce era mai important, o oală mare din argilă arsă, frumos colorată cu motive florale, plină cu zamă de cocoș. Era o ciorbă fierbinte, deasupra căruia pluteau steluțe de grăsime ce-i dădea o aroma și un gust deosebit. Restul de carne o făcuse friptură la care adăugase niște cartofi pregătiți în
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
cărții un sens de autencititate și o ajută să-l facă pe cititor interesat să trăiască el însuși stările sufletești prin care trec personajele cărții. Chiar dacă unele trăsături sunt mai adânc creionate sau accentuate voit, ele nu fac decât să coloreze tragismul descrierilor. În paralel cu acțiunea principala, uneori se fac digresiuni în particularitățile imprimate de timp și loc, fără a se intră în specificul sociogeografic, care este totuși oarecum diferit în diferitele regiuni ale țării. Faptul acestea nu diminuează cu
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
azimă de simțire. În zbor, cu aripi de porumbel, o rugăciune a inimii, a inimii de copil. Într-o pace lăuntrică, o împărtășire prin abandon, o sfântă bucurie a prezenței de sine, o taină, o taină a iubirii. DUMNEZEU NE COLOREAZĂ CLIPA Pe drumul către eternitate, în căutarea viselor, o lumină fantastică pătrunde prin faliile gândului. Dintr-o picătură de sânge amintirile se-nvârt prin timp, peste nisipul deșertului marele flux de emoții ne-aruncă toate umbrele de pe dantela timpului. Pășind
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
s-au unit, până la sâmbure simțirile dătătoare de viață s-au căutat, umplându-ne spațiul, undeva dorul rămâne treaz, mereu crescând. O iubești pentru că există dar, dincolo de orice minune, dincolo de drumul pornit, ai înțeles, ea te-a iubit! Dumnezeu ne colorează clipa contopită în rotunjimile sunetului, surprinsă-n echilibru, cu fiecare nouă picătură, cu fiecare respirație adâncă. Un strop de nemurire, o clipă doar în dansul nostru cosmic! Iubito, ce cuvânt, ce minune, ce prezență! Veșnic îndrăgostit, fără tine nu știu ce fac
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
univers un mapamond neexploziv? Atât de profund s-a impregnat în om ura, disprețul, furia, teama de necunoscutul care năvălește într-una peste noi că suntem îngroziți de ce se va întâmpla... dacă se va întâmpla! Acțiunea balansând, ca o mostră colorată dansând în fața șemineului, rătăcind printre afecțiunile curbate se petrec în închipuirea scriitoarei și sfaturile sunt date cu generozitate surprinzând asocierea misterelor cu întrebări și răspunsuri majore. Textul creează emoții... literar este frumos construit, cu o undă de tristețe minunat redată
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
gândul că mâncând, vorba-i mai plăcută! Și încă și mai și, de-o mângâi și cu un vin talentat și plin de-nțelepciune. Dorel e mai vechi prieten decât mine cu Mihai Bujeniță. O glumă, o amintire, un compliment colorează până și supa, atent meșterită de nevastă-mea, Fani. După care, printre altele, vinul vrăjitor de pe masă, a mai dat un plus de strălucire soarelui primăvăratec, filtrat de perdelele voalate ca un abur de pe munte, așezat peste lumina tare de-
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
și simple, albe cu nuanțe roz sau roz pur. Parcurile și grădinile de lângă temple sunt scăldate într-o mare de flori de la nuanțe de alb până la cele de roz ca și cum un pictor nevăzut s-a jucat prin parcuri și grădini, colorând la întâmplare, pomii. Până și instituțiile au câțiva cireși prin apropiere. În părculețul din fața școlii, unde va învăța Dimi, sunt câțiva cireși înfloriți. Mi-e greu să mă desprind de ei... Despre japonezi se mai spune că marcau teritoriile ocupate
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
prind fluturi. Floricelele de culoare roșu carmin, de departe păreau niște picături de sânge; găseam maci roșii cu petale mătăsoase, romanițe albe, albăstrele, gălbioare, pălăriuțe și mă întrebam cine le-a dat o formă atât de frumoasă, cine le-a colorat așa de diferit și mă bucuram de lumina risipită în culorile florilor. Mirosul discret al ierbii și al florilor de câmp îmi umpleau plămânii mici de copil ... Tata îmi improvizase o plasă de prins fluturi, fiindcă îi spusesem cât erau
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
și mă bucuram de lumina risipită în culorile florilor. Mirosul discret al ierbii și al florilor de câmp îmi umpleau plămânii mici de copil ... Tata îmi improvizase o plasă de prins fluturi, fiindcă îi spusesem cât erau de frumoși: imaculați, colorați în splendide culori diafane, valsând în aerul din jurul meu. Mă împiedicam de ierburile mari urmărind câte un fluture, cădeam și râdeam de câte ori eram păcălită. Fluturele zbura, se oprea pe câte o floare sau un fir de iarbă, își strângea aripile
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
de vinovăție, de milă mi-a răvășit sufletul. De unde să fi știut că acel praf care de fapt era constituit din mici, foarte mici solzișori, pleacă atât de ușor de pe acea aripioară care avea transparența aerului? Întrebam cine i-a colorat așa de frumos și auzeam spunându-mi-se: „Doamne, Doamne!”. Și atât! Cine cunoștea pe atunci legile fizice ale luminii care determinau aceste minunate culori?... Nu am mai repetat încercarea. Mai târziu, nu mai țin minte în ce clasă, la
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
parcul întristat, Printre ramuri trec rafale terne Ale vântului ce vară a-ndepartat Timpul se scurge-n clepsidre eterne, Ciripitul de păsări, acum a-ncetat, Covor de frunze arămii s-așterne Pe aleile din parcul întristat! Toamnă cu sentimente materne Își colorează arămiu, frunzișul bogat, Pomii-ș dezbrăca frunzele, se cerne, Că iarna așteaptă, să intre-n regat. Covor de frunze arămii, se-așterne. Referință Bibliografica: TOAMNĂ / Marilena Dumitrescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1757, Anul V, 23 octombrie 2015. Drepturi de
TOAMNA de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 1757 din 23 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368310_a_369639]
-
adâncile lor bătrâneți. E, poate, un alt fel de materializare a proverbului „Sângele apă nu se face” ... Dar se pare că nu este peste tot așa. Desele mele preumblări pe potecile Planetei, precum și avalanșa de filme americane care mi-au colorat maturizarea, au demonstrat că lucrurile pot sta și altfel. Americanii, bunăoară, nu-și cocoloșesc progeniturile, decât eventual până în momentul acela clasic, prezent în destule filme de-ale lor, în care, pe o pajiște întinsă de un verde ireal, printre baloane
DIN SCRIERILE VEDETEI TV MARINA ALMĂŞAN: DESPRE COPII ŞI ODRASLE PE PLANETĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368376_a_369705]
-
de-acel jar ce-l las să ardă în cuvinte. Aș vrea culoare-n pretutindeni să presar, Dar fără tine niciodată n-am să pot, iubite, Căci numai tu îmi porți în gând și-n suflet, Atunci când scriu, o mare colorată de cuvinte. Și-mi poți aduce-n ploaie cerul, dorul Și îmi poți da tot ceea ce-mi lipsește-n dar, Atunci când eu pe tine te-ntâlnesc iubite Și ne prelingem mut peste al infinitului hotar. Lăsa-voi pana timpului
LAS PANA TIMPULUI... CA SĂ TE SCRIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368412_a_369741]
-
trebuie să dea mai multă dovadă de respect, dar se abținu când dădu cu ochii de capul fetei. - Doamne sfinte și-ndurate, sărmana copilă! O frizeriță își bătuse joc de capul ei, lăsând-o pe jumătate fără păr iar cealaltă jumătate colorând-o în verde. Nu era de mirare că biata fată fugea ca urmărită de necuratul să nu mai vadă nimeni catastrofa din capul ei. După ea, alerga o altă fată, tot atât de nefericită, cu ambele tâmple rase și o coamă vișinie
DOAMNA FIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368428_a_369757]
-
sub cisma comunismului criminal. Cartea se constituie din suma realității directe și al prototipului autoarei, personaj principal, acțiunea desfășurându-se de la primii ani de școală, trecând prin trăirile dramatice ale familiei sale și a țăranului din Oltenia în perioada colectivizării, colorând acțiunea cu obiceiuri și tradiții din zona ce se află între Jiu și Olt, perioada studenției din Regie, continuând cu repartiția într-o comună din zona Sighișoarei, unde cunoaște familia jumătății mitologice,a soțului. Viața de studentă, dar și vacanțele
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368444_a_369773]
-
nevoie decât să atenționeze pe ospătarul care nu se dezlipea de lângă masa noastră și acesta mi-a adus alt pliculeț de ceai. Bineînțeles că de acestă dată, am scuturat doar de câteva ori pliculețul în apa fiartă, până s-a colorat apa și am adăugat zahărul. Suzana nu a dat importanța incidentului, dar pentru mine a fost ceva destul de jenant, căci am dat dovadă de ignoranță, din cauză că nu mai fusesem în acest tip de restaurant de lux.. Stațiunea era, într-adevăr
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
ce face prin casă altceva care să nu coste bani. Se plângea că nevasta lui muncește prea mult spre deosebire de multe altele”. Aici se vădește talentul de artist plastic al domnului Aberman, în subtilitatea, căldura și realismul cu care creionează și colorează frumusețea părinților, a familiei de evrei dintr-o mahala a unui târg moldovenesc din perioada interbelică. Mahalaua evreiască este și ea bine sugerată, cu moralitatea ei, cu psihologia oamenilor, cu tipurile de evrei care mai călcau pe delături. Toate acestea
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
am fost martor ca puiul orfan cuibărit de pasăre străină, la freamătul, culorile și strălucirile din spatele scenei, al acelei scene căreia istoria teatrului i-a dat numele și l-a aurit, scena de la Savoy. Nimic nu e așa de strident colorat la acest Teatru, încât actorii să pară niște păuni, dar totul strălucește ca abatajul cu filon de flori de mină. L-am rugat pe maestrul Alexandru Arșinel să îngăduie prezența mea la scenă, la „Tănase”, ca să întâlnesc artiștii de aproape
SCENA DE LA TĂNASE ÎNRÂUREŞTE VIAŢA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367900_a_369229]
-
și nu pierdeau prea des lucrușoare, așa că Relu-Iepurelu nu era privit tocmai ca un iepuraș de soi. De aceea își strângea urechiușele de fiecare dată când auzea cântecelul iepurașilor: Orice iepuraș de soi, Este-așa cum suntem noi: Toată ziua colorează, Noaptea, modele visează. Întorcea codița și își vedea de treaba lui, întristat că nu avea nici un prieten. Pentru el, zilele nu treceau atât de ușor și de frumos ca și pentru ceilalți iepurași, dar asta nu schimba cu nimic faptul
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
stricate în ceata lui Hoț-Morcov-Cronț. Abia când, mirosind cumplit și nemaiputând să respire, iepurii hoți cerură îndurare, fură eliberați și alungați pentru totdeauna din ținutul iepurașilor. Din ziua aceea, nimeni nu se mai încumetă să fure ouăle atât de frumos colorate de iepurași, știind că asupra lor veghea cel mai strașnic iepuraș detectiv. Iepurașii, în semn de cinstire pentru Relu-Iepurelu, își schimbară cântecelul. Acum, în ținutul iepurașilor se cânta așa: Orice iepuraș de soi, Este-așa cum suntem noi: Toată ziua
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
de iepurași, știind că asupra lor veghea cel mai strașnic iepuraș detectiv. Iepurașii, în semn de cinstire pentru Relu-Iepurelu, își schimbară cântecelul. Acum, în ținutul iepurașilor se cânta așa: Orice iepuraș de soi, Este-așa cum suntem noi: Toată ziua colorează, Noaptea, modele visează, Pentru ouă minunate Care nu pot fi furate Căci le prinde urma Relu, Detectivul Iepurelu. Referință Bibliografică: POVESTEA IEPURAȘULUI DETECTIV / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
și vine către noi. Constat cu oarecare ușurare că nu are satârul la ea, sau oricum, nu-l are la vedere. Când iese din nor, observ cu uimire, ca arătarea dispune, în mod surprinzător, derutant chiar, de o fată zâmbitoare colorată în roșu purpuriu. Intra în vorbă cu noi: - Da și vânt v-aduși pi aiși pi la noi ci văd ci nu steț’ di pin partea locului!? Recunoaștem destul de timorați că într-adevăr nu suntem localnici, chinezi nici atât (asta se
RESTAURANT EXOTIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367360_a_368689]