1,208 matches
-
persoană scrie disociativ, atingînd autonomia genurilor pe care le cultivă. Prejudecata încă, hélas, îndeajuns de înrădăcinată conform căreia un autor e fixat într-un unic domeniu, celelalte pe care le-ar aborda neîngăduindu-i decît mediocritatea irelevantă, pornește fie din comoditatea (lenevirea) unei categorii de comentatori, fie din frigiditatea estetică a celor care ,înțeleg" creația din exterior, printr-o grilă culturală, învățată, iar nu prin sensibila aderență efectivă. Care e situația d-lui Ilie Constantin? Poet de seamă, d-sa nu
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
oligofrenezie ș.a.), dar pe acest teritoriu al jocurilor lexicale mai bătrînii Luca Pițu și Șerban Foarță sau tînărul Adrian Oțoiu excelează fără să și plictisească, fiindcă le dozează și le pun în valoare în text "normal". Războiul împotriva clișeelor literare, comodității de gîndire, obișnuințelor de lectură e un lucru bun. Numai că "arma" lui Caius Dobrescu e un pistol de jucărie care păcăne în gol. * Pe altă punte a revistei Arca, istoricul Eugen Glück evocă personalitatea unei românce, Victoria Personn-Mirea (1887-1958
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
ciudat, venirea lui Hitler la conducerea Germaniei putea fi împiedicată de n ori din 1920 și pînă în 1933, dar din păcate n-a fost! Autorul enumeră, una cîte una, demisiile rușinoase ale celor care i-au deschis dictatorului - din comoditate, din calcul meschin - drumul spre putere. Dacă putsch-ul de la München ar fi fost zdrobit pînă la capăt, dacă dreapta liberală germană n-ar fi fost divizată în mod stupid de ambiții personale, dacă poliția din Prusia (60.000 de oameni
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
de ciudat, venirea lui Hitler la conducerea Germaniei putea fi împiedicată de n ori din 1920 și până în 1933, dar din păcate n-a fost! Autorul enumeră, una câte una, demisiile rușinoase ale celor care i-au deschis dictatorului - din comoditate, din calcul meschin - drumul spre putere. Dacă putch-ul de la München ar fi fost zdrobit până la capăt, dacă dreapta liberală germană n-ar fi fost divizată în mod stupid de ambiții personale, dacă poliția din Prusia (60 000 de oameni înarmați
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
Rodica Zafiu Termopan e perceput, adesea cu autoironie, ca unul dintre cuvintele emblematice ale ultimilor 17 ani: devenit un fel de simbol al comodității și al modernizării, ba chiar al bunăstării de tip occidental, este extrem de frecvent în comunicarea curentă (și apare chiar în refrenul glumeț al unui cântec: ,, termopane"). Într-un articol recent din Dilema veche (nr. 137, 8.09.2006), intitulat ,Capitala
Termopane by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10016_a_11341]
-
Gheorghe Grigurcu Prea adesea în fața unui jurnal literar sîntem înclinați a ne pune întrebarea în ce măsură acesta aparține... literaturii. O comoditate (stricturare!) a gîndirii ne împinge la o suspiciune aidoma celei ce limitează activitatea unui autor la un singur gen, gata a sfida evidențele tot mai plurimorfe ale literelor actuale, cu toate că jurnalul are o vechime (literară!) respectabilă. I se dibuie originile
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
școlii șase mii de exemplare. Priveam perplex cum sînt aneantizate atîtea pagini de înțelepciune". îți vine să repeți adagiul că viața întrece orice imaginație... Viața literară se retranșează și ea în bună măsură pe vechile poziții, se baricadează în conformism, comoditate, ipocrizie. în chip simbolic, poarta redacției Vieții Românești e ferecată la ora 12: "Funcționarele Asociației au zi scurtă (preluată din bagajul habitudinilor comuniste)". D-na Bedrosian de la Cartea Românească îl expediază pe autor pe motivul "neîncadrării" în planul editurii: "Programul
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
Ni le-a deslușit în bună parte compozitorul Adrian Pop, rectorul Academiei clujene de Muzică, directorul Festivalului. Anii grei ai războiului, refugiul, incertitudinea situațiilor, radicalismul regimului de așa-zisă „democrație populară”, anii teribili ai „obsedantului deceniu”, copleșitoarea „epocă de aur”, comodități și lâncezeli de tot felul, tipic dâmbovițene, au amânat până peste-poate momentul primei audiții. Și-au luat această responsabilitate Filarmonica „Transilvania”, dirijorul Nicolae Moldoveanu, corul academic al instituției, organism condus de maestrul Cornel Groza, un inimos grup de muzicieni, cei
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
altfel!". Atunci, ŕ quoi bon să mimezi înțelegerea? E o cale, aceasta vag "inflamată", de a denunța tocmai ipocrizia, falsa preocupare, marea blîndețe de circumstanță. Sînt, întîmplările de pe stradă, abuzuri în văzul lumii, de cele mai multe ori, pe care o anume comoditate sau neglijență, sau "delicatețea" de-a nu-ți păsa de treaba altuia ne face, pe fiecare, să le tolerăm vinovat. Cum să stea altfel lucrurile cu "stăpînii" în casa lor, cărora (aproape) totul le este permis? Două relatări, nu de pe
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
fie animat, chiar tensionat (interpreții de opusuri muzicale clasice spunănd despre ceilalți că sunt incapabili de fidelitate față de partiturile faimoase sau cel puțin cunoscute, iar interpreții de muzică contemporană condamnându-i pe cei de muzică clasică în baza culpei de comoditate, lipsa de inițiativă ori incapacitate de adaptare). Și unii, și alții au într-un fel dreptate. într-o vreme și într-o lume a (hiper)specializării poate că și interpreții trebuie să se supună curentului. Un curent care însă în
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
fi șef (de a avea puterea); 2. tendința spre bîrfe, scenarii și jocuri politice; 3. tendința de a se crede mai deștept; 4. înclinația spre distracție; 5. dorința de a fi lăudat; 6. tendința de a căuta țapi ispășitori; 7. comoditatea, lenea; 8. tendința de a invidia; 9. mîndria, orgoliul; 10. superficialitatea (merge și așa) etc. Mai vedeți multe alte defecte capitale care pot fi atribuite românilor? Dacă ar fi să le aduni pe toate într-un personaj generic, ar rezulta
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
în care e de prisos să măsori timpul căci el se întinde că o gumă. La capătul lui ce afli? Ceva care știai dar nu-i găsiseși locul exact din dulap. Starea mai mult plăcută de reverie, tensiunea căutării agreabile, comoditatea unui spațiu fără mari intemperii îi permit raționalistului să găsească "soluția". Ea nu-i este destinată, nu privește propria lui viață și nici cea a interlocutorului sau. Amândoi își continuă viața în modul lor propriu de a fi. Primul n-
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
imagini, prin toate mijloacele, în toate împrejurările. Frecvență imaginii transmise înlocuiește mișcarea ei. Întreruperea temporară o reîmprospătează, permite o nouă surpriză și potențează satisfacția reîntâlnirii. Mass-media sudează planurile gândirii și le întrerupe cu pauze rezonabile de respirație. Ea creează o comoditate a gândirii. Răspunsurile par satisfăcătoare. Starea de spirit echilibrată alternează între satisfacție și așteptare. Așteptarea unui lucru destul de cunoscut. Timpul se așterne la picioarele noastre căci este bine ritmizat și programat. Prin această se evita întrebările neliniștitoare și conceptele "tragice
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
multe menajamente de tinerii politologi. „Prea comozi pentru a prelua răspunderi în structurile de partid, alegătorii au căpătat vocația de a evolua în limitele sentințelor presei”, scriu cu seninătate Marius Tudor și Adrian Gavrilescu. Bine ar fi ca doar propria comoditate să-i împiedice pe alegători să preia răspunderi în structurile de partid. Din păcate însă lucrurile sînt și aici mai contorsionate. Chiar în această carte este înfierat, pe zeci de pagini, sistemul clientelar care stă la baza selecției elitelor în
Anatomia democrației originale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13021_a_14346]
-
morală cît și în cea estetică. Acel Nichita față de care ne apropiem cu o tulbure religiozitate, neîndurîndu-ne a-l tulbura cu un veritabil spirit critic: "Nichita Stănescu a fost evident atins de un oportunism cronic, care-i asigura o largă comoditate pentru sine, dar și o înțelegere pe măsură de la puterea de atunci. El s-a manifestat ca un poet de curte recunoscut și ascultat ca atare în cabinetele 1 și 2". Sau: "Haiduc în lumea cuvintelor, aproape că uită că
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
pe tine - la tine adică" (despre scaun). Găsim la d-sa schițate, nu fără o anume cochetărie, două atitudini: una a abordării subiectului prin intermediul contextului, a ambianței sale fenomenale, alta a incapacității de-a evada din "propria apă călduță, de comoditate și clișee verbale", id est iluzia, simpla iluzie, după cum vom vedea, a unei depășiri a eului. Cu aerul ambiguu al unui scepticism productiv, al unei mediențe încrezătoare, poetul atacă pe un front de amploare consemnarea realului, în duhul unei indirectități
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
în curând/ la fel de încet ca puroiul”; „sângele nu are să valoreze mai mult decât ploaia acidă”. Nu nevoia de estetizare a disperării e de imputat unui poet care-și mărturisește „refugiul în frumusețe” sau teama de a „cădea în derizoriu”, ci comoditatea unor expresivități de inventariat pe bandă rulantă în poezia ultimilor ani: „în curând, ne vom râcâi împreună/ disperarea cu șpaclul”; „într-o zi, lumea asta o să ne coasă/ gurile cu catgut”; „un acordeon în flăcări risipește cântecul/ comprimat al hălcii
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
realitate, partea esențială a acestei cărți am scris-o în cîțiva ani, dar nu m-a satisfăcut, așa încît am lăsat manuscrisul să doarmă într-un sertar, revenind asupra lui din cînd în cînd. Am lăsat două capitole neîncheiate - din comoditate sau lipsă de entuziasm - nu mizam pe publicarea lui. Editorul meu, care îmi este mai ales un prieten, mi-a cerut timp de zece ani să-i dau să citească manuscrisul, ofertă pe care am tot refuzat-o. În cele
„Ora închiderii în grădinile Apusului“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/7631_a_8956]
-
funcționa pe contrasens, totul se opunea normalității ca o mănușă întoarsă pe dos. Intrasem direct în infern.” (p. 7) E inutil a bănui aici accente patetice, cînd de fapt e vorba de o stare pe care cel mai adesea, din comoditate și neglijență, o definim ca „stare inefabilă”, adică drept un sentiment pe care nu-l poți prinde într-o fabulă lămuritoare. Impresia de infern, de „mănușă întoarsă pe dos”, cu care Ioana Diaconescu a rămas citind dosarele Securității, are ceva
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
special al construcției reflexive a verbului a se respecta. Aceasta este glosată în DEX ca ,a-și păstra demnitatea"; dar sensul său curent e destul de departe de o asemenea definiție. A se respecta înseamnă în limbajul popular-familiar ,a-și oferi comodități, a beneficia de avantaje, a nu-și refuza plăceri" etc. Alături de a se distra, e un concept-cheie al unui anume sistem de valori și comportamente (printre altele, cel pe care au mizat campaniile publicitare cu sloganul ,eu, să mă mulțumesc
,,Respect maxim", ,,super respect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11281_a_12606]
-
computerului. O idee benefică pentru viitorul Muzeului, un stimulent pentru cei care încă n-au ajuns la Sighet, dar intenționau s-o facă, ca și pentru cei care n-au aflat încă de existența Muzeului, un antidot pentru indiferența sau comoditatea altora. Așadar punga de pânză nu conținea doar niște perisabile obiecte de protocol, așa cum se obișnuiește să se împartă la momente aniversare. De această dată obiectele sunt împrumutate parcă din recuzita lui Făt-Frumos care arunca în urmă o perie ce
Muzeul de luat acasă by Domnița Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8802_a_10127]
-
se va desfășura în Oradea. Persoanele selectate vor purta o pereche de încălțăminte, la alegere, timp de o săptămână. La sfârșitul perioadei, cele șase persoane vor întocmi un raport de „purtabilitate”, care să descrie cel puțin următorii trei parametri: aspect, comoditate și măsura în care pantofii se asortează cu diverse haine/ținute. În schimbul testării, candidații selectați vor fi remunerați cu 150 lei.
Cum să primești bani pentru că porți pantofi by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/64897_a_66222]
-
educativ (subtitrarea stimulează exercițiul de lectură, permițând în același timp contactul direct cu forma orală a unor limbi străine), cel economic (costurile dublării sunt mai mari). Disputa pare să fie, din fericire, tranșată de refuzul opiniei publice de a accepta comoditatea extremă și de a-și asuma fatalitatea analfabetismului. În ciuda fetișizării „audienței” și a consumului de masă, beneficiem (încă) de un sănătos elitism cultural, suficient de tenace și de răspândit. În scurta expunere de motive a proiectului legislativ, reluată de propunător
Dublare și subtitrare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5542_a_6867]
-
pe Cronicar o anchetă la care au fost invitați să răspundă scriitori. Rugați să mărturisească de ce merg sau nu merg la teatru, majoritatea au argumentat de ce nu le (mai) arde să intre în sălile de spectacol. Motivele sînt diferite, de la comoditate (televizorul e mai aproape) la lipsa răgazului și a energiei de a te mobiliza "să ieși" (Paul Cornea, Adriana Babeți, Alexandru Călinescu asumîndu-și vina), pînă la convingerea lui Eugen Negrici că spectacolul de teatru e o convenție demodată Firul roșu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
apropiat al vieții noastre muzicale, prieten al țării noastre, care este Lord Yehudi. Nu poți să nu observi faptul că viața muzicală bucureșteană a ratat cu dezinvoltură această importantă comemorare. Instituțiile noastre de concert au trecut-o sub tăcere. Din comoditate. Din neatenție. Au venit tineri din această regiune a Balcanilor, a Europei de Est, pentru a ne atrage atenția asupra dimensiunii umane, artistice, morale, a acestei uriașe personalități a secolului XX. Le suntem recunoscători.
Momentele muzicale ale lunii noiembrie by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6741_a_8066]