829 matches
-
nu va fi niciodată. Spiritul lui este mai mult trufaș decât activ. E lipsit de suplețe; dacă nu i se face voia, stă îmbuf nat în colțul lui, unde se consolează cu gândul că cei care îl văd așa îl compătimesc. Nu are o fizionomie atrăgătoare; chipul lui are amprenta unui caracter dur și meditativ. Privirea lui este o privire de sus, semeață și nu se însuflețește decât atunci când zâmbește. Tenul pal, silueta lui fără forme precise, mersul lui lent și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
îmbătrânirii, presărată cu vagi amintiri ale necazurilor aduse de o dragoste adolescenttină, demult pierdută. Teoretic Fluxul conștiinței discredita iubirea, dar reușea să se atârne de ea cu ancore nebănuite (v. V. Woolf, care nu există în afara emoției). Autorul Desperado chicotește în loc să compătimească, iubirea devine amuzament într-o mare măsură. Barnes, Swift, Lodge, Bradbury, Amis, Gray refuză personajelor emoția împărtășită. Cum eroul e înainte de toate foarte singur, iubirea e o comunicare interzisă. Autorul Desperado trebuie să fie nou cu orice preț. Nou în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eroul e abandonat și rămâne o păpușă de cârpă. El are farmec doar atâta vreme cât autorul se servește de el pentru a demonstra o teză. Autorul Desperado are mereu ceva de demonstrat. Huxley folosește didactic ironia. Ne descurajează când vrem să compătimim un erou, ne îndreaptă spre participare rațională la lectură. Nu contează atât umanitatea eroilor cât ideea pe care o reprezintă. Ni se arată treptat cum să ne facem tovarăși de lectură din ei, să le descifrăm disperarea de a fi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ca și lectorul aștepta o avere, o viață de lux și plăcere. Nu primește însă decât "o zi bună". Poeta amuțește. Împărtășim frustrarea eroinei (mai mult durere, de fapt durere pentru toate șansele ratate în viață), dar poeta refuză să compătimească. Noi o facem (lectorul trebuie să ajungă la o comuniune cu textul), dar e pe riscul nostru. Toate poemele lui Adcock sunt astfel de riscuri solitare, acte de bravură ridiculizate. Din ce în ce mai multe romane Desperado se apleacă asupra vârstei de mijloc
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să se spună că sufletul se poate separa sau diviza de corp". Aceasta ar însemna că pentru a construi o casă ar fi suficient să pronunți cuvântul "casă". Corect este să se spună că sufletul gândește, că acesta se hrănește, compătimește, etc. La fel, cauza hrănirii nu trebuie căutată într-o lume fizică cosmică, așa cum au făcut-o gânditorii antici înaintași. Hrănirea are loc în raport cu modul de organizare al vieții, fiind ceva care se conformează legilor naturii. Funcțiile sufletului. Pentru Aristotel
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
motivațional mai mare decât Însăși sancțiunea. sancțiunile foarte aspre au un efect motivațional scăzut atât asupra celui vinovat cât și asupra restului personalului, deoarece majoritatea angajaților tind să refuze corectitudinea sancțiunii aspre considerând-o mai curând un ghinion demn de compătimit. când Într-o organizație apare concepția că a fi sancționat nu este o rușine este preferabil să nu se mai apeleze la sancțiuni Înainte de a reproiecta sistemul de motivații. Indiferent de modul de clasificare sau folosire a motivației, tehnicile motivaționale
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
motivațional mai mare decât Însăși sancțiunea. sancțiunile foarte aspre au un efect motivațional scăzut atât asupra celui vinovat cât și asupra restului personalului, deoarece majoritatea angajaților tind să refuze corectitudinea sancțiunii aspre considerând-o mai curând un ghinion demn de compătimit. când Într-o organizație apare concepția că a fi sancționat nu este o rușine este preferabil să nu se mai apeleze la sancțiuni Înainte de a reproiecta sistemul de motivații. Indiferent de modul de clasificare sau folosire a motivației, tehnicile motivaționale
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
naturii umane. Interpretarea stării naturale la Grotius era foarte diferită de bellum omnium contra omnes. Ca și Aristotel, Grotius admitea că omul are o înclinație naturală spre societate, manifestă în înclinația naturală spre a face plăcere altora și a-i compătimi atunci când sunt în suferință. Rațiunea se adaugă instinctului pentru a menține societatea; ea ne arată că există acțiuni oneste sau neoneste în funcție de coincidența acestora cu natura rațională și socială. Astfel, la originea dreptății și a echității nu stă utilitatea, așa cum
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
noapte nesfârșită care mi-a stins toată lumina și bucuria vieții. Te implor să renunți la studiul paralelelor... M-am întors când am văzut ca nici un om nu poate să dea de capăt acestei nopți nesfârșite. M-am întors neconsolat, compătimindu-mă pe mine și întreaga omenire." (citat în Gray 1998: 119) 20 Primul care a studiat această suprafață a fost Ferdinand Minding, care a observat că are o geometrie intrinsecă constant negativă. 21 Abe Shenitzer, de exemplu, scrie că " Realizarea
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ei, și în drum spre pierzare, Dumnezeu îi trimite lepră. Apariția îi este compromisă. Fața devine purulentă, mustind a stricăciune. Zemuise în el fără să se vadă. Acum hidoșenia e vizibilă. Lumea se sperie. Prietenii însă nu-l ocolesc, îl compătimesc, ba chiar îl admiră pentru răbdarea cu care îndură. El știe că urâțenia este un medicament. Se strânge în el, își comută atenția dinspre exterior spre interior. Acolo găsește un chip, chipul lui Hristos pe care Îl contemplă îndelung și
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a românimii se dovedește, scuzați-mi oximoronul, un etern Interim. Și cu asta, basta! De la un punct, patologicul este mai plicticos ca moartea. (Cotidianul, 22 august 2002) Haiducul de salon - un megaloman la porțile disidenței - „În ce mă privește, îi compătimesc și, uneori, chiar îi disprețuiesc pe cei care «uităă, sau mai grav, își falsifică memoria și trecutul”. Nicolae Breban ( I ) Mottoul de mai sus constituie un exemplu perfect de „text în oglindă”, căci una dintre preocupările publicisticii post-decembriste a dlui
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
-a la profesori universitari din Iași cu care cheltuise o avere. Pe de altă parte ziceam în gândul meu, că e un blestem de la Dumnezeu pentru fetele pe care le-a "nenorocit" în anii aceștia de liceu. Pe ea o compătimeam, dar nu prea mult pentru că vedeam că e fericită și singura a ales această cale. A fost opțiunea ei și fiecare om în viața are dreptul să aibă propriile opțiuni. Dar mă gândeam cum vor cleveti profesorii din școala, ce
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
vadă colegii cu el. - Cu atat mai mult, vom putea face dragoste mereu... Nu știu de ce, dar pe langă repulsia pe care o avea pentru el, simți o greață puternică, îi venea să vomite imediat, dar nu știa unde. Îl compătimea pe omul bolnav și credul din fața ei, urându-i discret „Drum bun!”, „Cale bătută!, ”Pa!” și...” Nu mă mai caută nicioadată”, Vezi-ți de treaba ta!..” - Lăură, vei regretă mult pentru vorbele acestea, Lăură!.. - În ce mă privește, eu nu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
și neinteresanta" din Capitala, de programul încărcat și mai ales de tentațiile magazinelor care la data aceea încă mai erau aprovizionate. Le povești apoi despre catedră ei de la Liceul" I. L. Caragiale", despre munca ei plăcută și pasionanta, în timp ce bunicii o compătimeau pentru plecarea ei din sânul familiei unite. O întrebară dacă mai joacă teatru, măcar de amatori, iar ea le răspunse că nu mai are timp și că s- a angajat că actrița principala în marele rol al vieții care este
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
am Întâlnit, prin '90, pe Andronic, unul dintre securiștii care ma interogau periodic. Mi-a râs În nas. A Îngăimat câteva cuvinte prin care mi-a dat de Înțeles că se simte În siguranță. A Încercat să pară că mă compătimește, dar nu pot uita acel zâmbet plin de satisfacție de pe fața lui. Era convins că făcuse ce trebuie. Ei, securiștii, nu pot avea sentimente onorabile pentru că noi eram, pentru ei, simple ,,obiective”. Noi eram cobaii pe care ei făceau experimente
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
ținut prizonier. Popularitatea sa crește în fiecare zi, iar oamenii ies în stradă pentru a-și susține favoritul. Statutul de victimă îl ajută pe Vernescu să ajungă pe locul întâi în toate sondajele de opinie, căci românii iubesc victimele, le compătimesc și le votează. Romanul este scris cu talent și este plin de ironie atât la adresa clasei politice, cât și la adresa mass media, care s-a transformat într-un adevărat ring în care circarii politici își fac numărul. Analiștii politici, cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
fi văzut cu ochii. Deși admite că sunt prea de crezut oracolele ei, este derutat de cele spuse despre viitorul însângerat al casei regale din Argos : în privința celorlalte profeții rostite, mintea mea năucă iese din făgașul ei. Ajuns să o compătimească pe captivă, corifeul se miră că ea nu face nimic să împiedice propria moarte : Femeie prea nefericită și totodată prea-nțeleaptă [...] dacă știi într-adevăr ce soartă te așteaptă, de ce, ca o junincă, pe care-o mână zeii, să mergi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de pe scenă ca de aer (III, p. 81), iar această definiție a katharsis-ului e înrudită cu cea formulată de Spyros în prima sa discuție cu corul de actori (Oamenii nu vor altceva decât să sufere împreună cu voi, să vă compătimească timp de două-trei ore și pe urmă să plece liniștiți acasă - I, p. 14). În culmea prosperității, coreuții se află în căutare de subiecte tragice pentru că lumea riscă să se plictisească într-o bună zi (III, p. 81). Oedip însuși
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pare rău că nu fusese la concert. "Zona, Panaiota, zona!" Rămas singur cu învățătorul, locotenentul îi spuse motivul adevărat: "Știi bine cât aș fi vrut să fiu la concertul ăsta, dar au devenit atât de susceptibile..." Știu, Filip, și te compătimesc, cum le compătimesc și pe ele. Concertul a mers bine, dar când să începem, doctorul care trebuia să mă acompanieze era încă la căpătâiul unui adolescent și a trebuit să așteptăm ca băiatul să moară. Bineînțeles, asistența n-a aflat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu fusese la concert. "Zona, Panaiota, zona!" Rămas singur cu învățătorul, locotenentul îi spuse motivul adevărat: "Știi bine cât aș fi vrut să fiu la concertul ăsta, dar au devenit atât de susceptibile..." Știu, Filip, și te compătimesc, cum le compătimesc și pe ele. Concertul a mers bine, dar când să începem, doctorul care trebuia să mă acompanieze era încă la căpătâiul unui adolescent și a trebuit să așteptăm ca băiatul să moară. Bineînțeles, asistența n-a aflat nimic. Credeau că
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
arată că nu cunoaște degradările intelectuale, sociale și morale ale așa-ziselor civilizații păgâne, care-i vede glorioși numai pe aceia care au ucis multă lume, care nu vorbește despre virtuți și despre binele enorm făcut de sufletele bune, care compătimește până și cele mai josnice nerușinări, plătită doar să-și exercite critica sa veninoasă împotriva lui Cristos, Care este și rămâne adevăratul Binefăcător al omenirii și Înfăptuitorul unicei civilizații adevărate? Când?! Dar astăzi, în fața prăbușirii zgomotoase a noului turn din
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
scria aceste cuvinte deosebite: „Care va fi atitudinea noastră față de creștinii care nu fac parte oficial din Biserica Catolică, dintre care mulți, mai ales în zilele noastre, aspiră la unitate? Ne vom închide în fericirea noastră de a fi catolici, compătimindu-i pe cei care nu sunt? Vom proceda asemenea fariseului din parabolă, a cărui rugăciune consta în a se lăuda că el este mai bun decât semenii săi? Vai nu, de mii de ori, nu! Unii, poate ignorând obstacolele ivite
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
red.) pe fondul amărăciunii cu care m-am întors de la P. Neamț (după trei zile) în legătură cu neclarele posibilități de a fi mutat acolo. Săceanu se plînge că n-ar avea suficientă putere! Deh! Și eu ce să fac? Să-l compătimesc?! Va trebui să trec și pe la D.R.P. (Dumitru Radu Popescu era președintele Uniunii Scriitorilor, n. red.), din nou. Joi trebuie să dau acel examen. Sper să nu rămîn repetent... Te rog să-mi trimiți Tribuna! Nimeni nu o are. Nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
și Grigoraș Margalina (soră medicală) care era la strânsură în apropiere a bandajat-o și i-a dat un prețios ajutor. Batoza nu s-a oprit căci echipa era în lucru. Mulți de la strânsură mi-au fost alături și ne compătimeau. Mama, de ziua ei, a avut parte de-un "cadou" nemeritat. Sacii au fost încărcați în căruțele cu care am venit și pe seară treieratul grâului și orzului nostru s-a terminat. Căruțașii ne-au ajutat la urcatul sacilor în
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sfârâia carnea! Cu cât auzeam mai bine sfârâielile, cu atât ne părea mai mult că auzim gemetele Joianei și părerea ei de rău că ne lasă singuri, cu Joica. Vecinii, familia Ciubotarului (celui orb) au venit în grabă să ne compătimească și să ne încurajeze, spunându-ne că: "Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat!" și să nu mai fim așa de supărați. Mama le-a dat un lighean mare de carne și oase (pentru răcituri) să fie de sufletul celui ce-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]