13,536 matches
-
tembelizați. Tot în sfera locativ-peremist-pestilențială se plasează întâmplarea care, timp de câteva săptămâni, a făcut deliciul presei de scandal din Timișoara: evacuarea din locuință a senatorului P.R.M. de Timiș, Valentin Dinescu. Individul, cu o frumoasă carieră de șef al tinerilor comuniști bănățeni, a urmat traseul speciei respingătoare din care face parte. Recuperat, in extremis, de "tribun", a fost propulsat direct în Senatul României. Ce mai conta că nu și-a plătit vreo doi ani chiria și întreținerea la bloc? Pe cine
Secătura de bloc și de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15809_a_17134]
-
în martie 2001 și aflat în dezbatere în parlamentul de la Budapesta. Deja în discuțiile din parlament, s-a creat o polaritate semnificativă: coaliția de centru-dreapta de la putere sprijină legea iar Uniunea Democraților Liberi din opoziție o respinge. Partidul Socialist (foștii comuniști) ridică unele obiecții și solicită unele condiții. Oficialitățile române sînt deocamdată mai tăcute ca lebăda. Inițiativa redatorilor Provinciei este bine venită. Articolele semnate de Bakk Miklos, Traian Ștef, Gabriel Andreescu, Borbély Zsolt Attila, Kántor Zoltán, Al. Cistelecan, Molnár Gustáv, Daniel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16151_a_17476]
-
al societății, în care poți descifra - paradoxal! - direcția în care-o va lua România!) au găsit, îl ultimele săptămâni, un nou punct de sprijin. Oricât ar părea de incredibil, "informatorii" mei au ajuns să-i regrete pe ruși! Nu pe comuniștii români, nu pe Ceaușescu, ci tancurile sovietice! La început, mi s-a părut că n-aud bine! Logica lor e următoarea: dacă rușii n-ar fi făcut reformele, dacă blestematul de Gorbaciov n-ar fi vrut să schimbe sistemul, americanii
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
și de cumplite experiențe economice dezastruoase, plus deceniul următor al "eliberării" catastrofale, deasemeni - la limita sărăciei, făcându-și din ce în ce mai des semnul crucii. Doar - doar cerul, barem, să se îndure, dacă nu programele politice neputincioase... Dacă până și un ateu, un comunist de soi, îndărătnic, pe viață, se închină de zor în public, bun ortodox, ca domnul Iliescu... Dacă și această prefăcătorie penibilă nu ajută... Sentimentele creștinești ale populației, vreme îndelungată interzise, se adânciră odată cu sărăcia din ce în ce mai apăsătoare pentru cei mulți și
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
nu s-au construit prin inerție, ci prin inventivitate și efort într-o perioadă în care lenea era disprețuită. Gospodăriile țărănești prospere realizate de oameni harnici erau o mândrie a țării prețuite și de străinii aflați în vizită la noi. Comuniștii le-au distrus lovind în spiritul de inițiativă al țăranului. Prea multă apatie a cuprins zone reputate altădată pentru dinamismul lor. Vom dovedi ruptura definitivă de trecutul comunist atunci când va reînvia spiritul de inițiativă și când se va manifesta voința
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
ce mă rugau înainte să nu mai critic atît că ni se va lua Fondul literar sau diverse alte avantaje, îmbrăcaseră blănuri de tigri. Erau violenți și puri! Unii anticomuniști de ultimă oră deveniseră mai duri, mai intransigenți chiar decît comuniștii. În locul operei, de cele mai multe ori inexistente, acești vajnici apărători ai democrației se ascundeau în spatele diverselor carnete de partid. Și, în plus, a unor biografii falsificate. Scriau despre cenzură cei ce nu prea aveau idee cum arată o conversație "pe text
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
lui Eugen Lovinescu însemna o aruncare a lui în neant. Această formidabilă influență se explică, împotriva aparențelor, nu printr-un joc politic, ci prin practicarea consecventă a moralității. Monica Lovinescu nu este anticomunistă de meserie, așa cum alții sunt de meserie comuniști. Anticomunismul ei nu are nimic dintr-o ideologie de partid și nu intră într-un raport de simetrie cu comunismul. Femeia-instanță care ajunsese o obsesie pentru securiști (în realitate o ființă plină de căldură și solicitudine) este anticomunistă numai în măsura în care
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
păstra deschise cât mai multe opțiuni, dar simultan o neputință de a lua o decizie rațională. Anul trecut, un distins intelectual din România îmi descria o țară împărțită maniheist între NOI, "pro-occidendalii" cei buni, și EI, răii, foștii securiști și comuniști nostalgici. Domnia-sa a încercat să-mi explice de ce eforturile de a constitui alternative sunt inutile; în epoca tranziției, românii nu mai au timp de nuanțe, triază lucrurile și persoanele rapid, le plasează automat în una din cele două tabere
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
impun prin tonul echilibrat, prin obiectivitate, și sancționează astfel, în linia adevărului istoric, deformarea, mitizarea figurii cărturarului revoluționar devenit, în timpul regimului comunist, un simbol legitimator, promotor al ideologiei marxiste, al luptei de clasă ș.c.l. După istorici ca Roller, comuniștii nu ar fi decât "cei care desăvârșesc opera inițiată de el", de Bălcescu. Disponibilitatea interpretativă a criticului Mircea Anghelescu se manifestă eclatant în textele având ca obiect literatura propriu-zisă, în speță aceea a unor scriitori precum Paul Miron, Grigore Cugler
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
lor, aruncând câte o privire și către cei care le-au scris. Rezultatul este surprinzător, între autor și text apare uneori o contradicție de proporții, mărturisind versatilitatea, impostura unor scriitori, altminteri de mare talent. Astfel, excesul de culpabilizare al unor comuniști (cazul Herbert Zilber, de pildă) este compensat - observă pertinent autorul prezentului studiu - de "relativa seninătate cu care intelectualii care au colaborat, care au servit regimul cu scrisul lor și uneori chiar cu fapta (Titus Popovici, Petru Dumitriu ș.a.), se degajează
Antonio Patraș - Literatură și exil by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16356_a_17681]
-
extrema dreaptă, liberalismul cu fascismul. Nu numai descoperindu-le aceeași bază socială (era să zic de clasă), dar perpetuînd un maniheism ce ne este, vai, familiar încă din anii '50 (deși datează și mai demult), prin care stînga monopolizată de comuniști vedea în dreapta un monopol al fascismului. Dacă eu îi conced lui Tamás că îl respect ca om de stînga fără a-l socoti comunist, să-mi conceadă și el mie că pot fi de dreapta fără să fiu fascist. Maniheismul
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
liberali ca formație, cît și de o stîngă social-democrată fără atașuri la comunism. În replica sa, Z. Ornea a alcătuit o întreagă listă. Capcana monopolistă la care m-am referit își arată aici roadele: Tamás ajunge să susțină, ca și comuniștii români de după 1944, că extrema dreaptă a fost dominantă, în interbelic, că toți intelectualii marcanți ai vremii (cu excepția comuniștilor, firește, sublimi, dar lipsind aproape cu desăvîrșire) au fost naționaliști, șovini, antisemiți. Nu apelul lui Tamás de a admite "păcatele tinerețelor
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
alcătuit o întreagă listă. Capcana monopolistă la care m-am referit își arată aici roadele: Tamás ajunge să susțină, ca și comuniștii români de după 1944, că extrema dreaptă a fost dominantă, în interbelic, că toți intelectualii marcanți ai vremii (cu excepția comuniștilor, firește, sublimi, dar lipsind aproape cu desăvîrșire) au fost naționaliști, șovini, antisemiți. Nu apelul lui Tamás de a admite "păcatele tinerețelor" lui Eliade, Cioran sau Noica e supărător - el e perfect justificat și discuția se face și la noi de la
G.M. Tamás față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16366_a_17691]
-
un filozof marxist ar fi zis că era singura proprietate neaparținînd de fapt nimănui... Porumbeii de pe Gabroveni. Un zgomot fin -, niște rîcîituri mici, dese, extrem de aplicate - se aude în odaia lui A., strungar pensionat de boală, avînd astm, și un comunist înfocat, onest, sincer... Tresar în odaia lui de burlac de pe Gabroveni, cu urechea ațintită undeva de unde pare să vină rîcîitul insistent... A. mă liniștește numaidecît: Sunt porumbeii!" zice și îi cheamă cu un fluierat special, punînd mîna pe un miez
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
salata salvatoare ale românului. Cu un Adrian Năstase tot mai nervos și mai neputincios, cu un Iliescu pierdut în reverii comsomoliste, cu o "veche gardă" ce-și freacă mâinile fericită că echipa pretins reformistă (bine burdușită cu securiști și activiști comuniști, de altfel!) își va frânge gâtul, România pare a-și juca ultimele, timidele cărți democratice. O opoziție autopulverizată, incapabilă să scoată capul de sub moloz, nu va fi în stare, destui ani de aici încolo, să ajungă la putere. E tot
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
șansă să apară. Dumnezeu a ținut, de data aceasta, cu noi. După alegerile din Republica Moldova Basarabia a redevenit interesantă pentru presa din România, de cînd România nu mai e interesantă pentru majoritatea alegătorilor de peste Prut. Aceștia i-au votat pe comuniștii adevărați care le-au promis basarabenilor întoarcerea la "rînduielile" dinainte de 1989. Inclusiv strîngerea relațiilor cu Federația Rusă și cu Belarus. Presa cotidiană din București s-a ocupat mai toată săptămîna trecută de această opțiune a majorității basarabenilor, calculînd ce consecințe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
maghiarii de peste graniță, dat fiind faptul că românii din Republica Moldova care au optat pentru România și pentru Occident reprezintă o minoritate. * Poate că înainte de a-i acuza pe românii de peste Prut că au uitat că sînt români, din cauza votului dat comuniștilor, n-ar fi rău să ne reamintim de votul de refuz din România, după experiența schimbării puterii. Deosebirea esențială e că noua putere instalată la București și-a afirmat intenția de a îndrepta România spre Occident, deși, din cînd în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
rău să ne reamintim de votul de refuz din România, după experiența schimbării puterii. Deosebirea esențială e că noua putere instalată la București și-a afirmat intenția de a îndrepta România spre Occident, deși, din cînd în cînd, ca și comuniștii lui Voronin din Basarabia, Bucureștiul are accese de nostalgie după bunele vremuri dinainte de 1989.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16364_a_17689]
-
ani, ura s-a organziat. Ura se poate organiza. Se poate trăi într-un sistem care funcționează în baza unei scheme de ură organizată de sus pînă jos. Credeți că iubirea se poate organiza la fel? Cînd au organizat ura comuniștii o făceau tot în numele iubirii, nu? Așa că, Doamne păzește. Nu cred că iubirea se poate organiza și nici nu cred că trebuie organizată. Iubirea trebuie lăsată să existe, și-atîta tot. Orice organizare a sentimentelor este la fel de malefică. Să ne mulțumim
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
gândesc doar la media de vârstă a anturajului cotrocean sau la aripa bătrână a PDSR, glorios reprezentată în parlament. Mă refer la faptul că sub domnia sa reapar în viața publică tot felul de slugoi ai lui Ceaușescu, vechi stindarde ale comunistului național promovat de Pingelică. Numirea - fie și "interimar" - a lui Dinu Săraru în fruntea Teatrului Național din București e șocantă prin simbolistica implicită. Lăsând de-o parte convingerile sale comuniste, apăsat exprimate într-o publicistică rudimentară și ridicolă, în care
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
să fi suferit vreo influență. Pe aceeași linie se situează și teoria despre "scriitorii străromâni". Și pentru a vedea exact cărui tipar de gândire îi aparțin teoriile menționate nu avem decât să privim spre Moscova, centrul de comandă al tuturor comuniștilor: Soljenițîn arată cum spre finalul vieții Stalin "a făcut un oribil viraj spre o înfumurare națională fără margini, prezentându-i pe ruși ca fiind primii care au făcut toate descoperirile"! La noi protocronismul rus, dominant în anii cincizeci, a fost
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
la noi, pe atît de puțin bine cunoscut e Alexander Watt. Să revenim la prochimen. Provocarea cu pricina se datorează alegerii, cu exclusivitate, spre a dialoga despre "complexul polonez", a unor oameni care au fost în tinerețe marxiști și chiar comuniști, toți de stînga încă astăzi. Aceasta nu înseamnă că observațiile lor nu sînt extrem de interesante. Înseamnă totuși că perspectiva este una singură, oricîte nuanțe i-ar despărți pe Watt de Kolakowski sau pe Habermas de Michnik. Și acum, cîteva extrase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16382_a_17707]
-
la a doua venire diavolicească a lui Iliescu se află eternul Arăpașu Teoctist?! Auzisem destule blestemății despre mult-prea-fericitul. Nu întâmplător, în decembrie 1989 oameni curați din interiorul bisericii au încercat să se lapede de acest instrument ce în mâinile conducătorilor comuniști avea consistența plastilinei și încovoierea de spate a viermelui de mătase. Cu complicitatea, pe de-o parte, a "emanaților", pe de alta a eternei camarile securizate din interior, Arăpașul a revenit în înalta-i funcție, ca și cum usturoi n-ar fi
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
fost cu toate acesta decorat în primul război mondial; geniu intelectual atras de "cariera" de grădinar în tinerețe, iar apoi de cea de institutor în Austria rurală; apolitic emigrat în Uniunea Sovietică la vîrsta de patruzeci de ani, declarîndu-se un "comunist în adîncul inimii"; un om care a dus un trai auster și modest, dar în intimitate semănă mai curînd cu un Dorian Gray. Din asemenea contraste ale omului Wittgenstein, Perloff reconstituie un spațiu identitar animat de tensiuni și paradoxuri pe
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
finlandeză făcută într-o după-amiază la Helsinki. Intendentul hotelului, tânărul englez blond și subțire se purtase cu noi foarte amabil și ne dusese acasă la dânsul. Aflând că veneam dintr-o țară socialistă, se arătase curios. Ce căutau doi scriitori "comuniști" în spațiul nordic finlandez?... Avea înfățișarea unui personaj shakespearian surghiunuit la miază-noapte. Discutaserăm și despre valută. Cum ședeam noi cu valuta... Mirarea lui când îi spusesem că "la noi" nu circula liber dolarul. Abia la plecare pricepusem de ce ne făcuse
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]