22,643 matches
-
continuității, reziduali în opinia d-lui Marga, nu puțini, în realitate. Și dl Ciorbea înființase un partid pe singura chemare democrat-creștină, întoarcerea sa în rânduri stând mărturie răsunetului surd în mase al noii oferte. Fără țărani, țărănismul rămâne valabil în conștientul, probabil că și în subconștientul unor mase ce au de ales, în fond, între puține embleme. Un P.N.Ț.C.D. cu dl. Victor Ciorbea avându-l la dreapta pe dl. Ion Diaconescu, iar la stânga pe inevitabilul domn Opriș nu se
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
anume aceea juridică privind democrația și statul de drept. De aici s-au născut o serie de contradicții - reflectate în text - cum ar fi aceea dintre dezideratul Constituantei de a crea o Constituție specific românească și necesitatea, de care era conștientă, de a obține una care să aibă respectul și recunoașterea Europei sau contradicția dintre sensurile conceptului însuși de istorie (ca teatru al luptelor dintre națiuni și ca providență) ș.a.m.d. După știința Cronicarului, este cel mai lucid și mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15992_a_17317]
-
duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire? Tăcerea ierbii ne învață să murim frumos, risipiți între sânii iubitelor noastre, goi pe dinăuntru, goi pe dinafară, aflând într-un târziu ce este Misterul! Conștienți că Dumnezeu nu ne-a părăsit, Iarbă și Om ne dăm întâlnire cu Diavolul pentru a ne învinge temerile despre Dragoste, Viață și Blestem... Iarbă și Om, o singură Moarte! Dacă aș putea plânge, mi-aș amesteca lacrimile cu vin
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
Românii a actualității: "tocmai aceasta ne nemulțumește azi: că am fost și sîntem - prin ce avem mai bun în noi - săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta - agravată nu numai prin faptul că sîntem conștienți de ea, dar și prin convingerea că "a fi conștient" poate reprezenta un semn de sterilitate - alcătuiește drama generației de azi". Cu un atare deziderat, ne aflăm în vecinătatea pledoariei pentru modernizare și citadinism, pentru burghezie și liberalism a unor
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
fost și sîntem - prin ce avem mai bun în noi - săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta - agravată nu numai prin faptul că sîntem conștienți de ea, dar și prin convingerea că "a fi conștient" poate reprezenta un semn de sterilitate - alcătuiește drama generației de azi". Cu un atare deziderat, ne aflăm în vecinătatea pledoariei pentru modernizare și citadinism, pentru burghezie și liberalism a unor E. Lovinescu și Ștefan Zeletin, a diligențelor de azi ce
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
în Europa, adică a unei viziuni apăsat antitradiționaliste, așa cum se relevă în, bunăoară, textele unor Adrian Marino și Alexandru George. Noica opinează că a continua cultivarea valorilor vechii spiritualități indigene ar fi o imposibilitate. Și aceasta din pricina impactului dintre cultura conștientă, personală, formă de individualizare, și creația populară, anonimă, colectivă, dependentă "de o anume spontaneitate creatoare" care o apropie mai mult de natură decît de cultură. Ultima e în curs de ireversibilă dispariție. "Ea nu reprezintă nici un act de afirmare în
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
decît germanii, a trebuit să ne așteptăm soarta o mie de ani? Astăzi la ce-am ajuns? La voința de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru". Sînt cuvintele autorului Schimbării la față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în ebuliția
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
consemna o "adevărată tehnică războinică", filosoful socotește cu toate acestea că, în viziunea lui, "învinge eternul". Sub incidența unui fervent homo religiosus, asistăm la un triumf al viziunii statice, al "eternității" noastre naționale: Minte luminată și caldă, tip de principe conștient de tot ce e putere lumească, pornit spre magnificență uneori, așa cum o dovedește Mînăstirea Curții de Argeș, al cărei ctitor este, Neagoe a trăit totuși prea mult în atmosfera religioasă a timpului și a țării sale, spre a nu ști
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
îngrijit (căci textele provin din mai multe antologii) de Gerald Turner. Nu sînt genul care se declară "transportat" de lectură, decît atunci, nu foarte des, cînd simt că minunea chiar se întîmplă (mai curînd cred că e nevoie de eforturi conștiente pentru ca noi să pătrundem în spațiul unei cărți). Dar citind, la întîmplare inițial, una dintre povestiri, intitulată "Long-distance conversations" (Telefoane din străinătate), m-am trezit pur și simplu din toropeala unei după-amieze de iulie. Întreaga povestire e concepută ca dialog
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
îl conducea. Dar a avut și inteligența să o evalueze corect și să o exploateze la maximum. Conu' Leonida, Șantaj, Portret de criminal, Căsătoria, spectacole lucrate la Brașov cu o echipă de mari actori profesioniști, dar și cu tineri actori conștienți de dimensiunile și eforturile profesiei, spectacole care au atras atenția, în mod constant, oamenilor de teatru. Numele său a devenit o garanție pentru calitate. Deși a avut constant oferte și în București, regizorul s-a ținut departe, lucrînd cu mare
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
făcea, iar asfințitul devenea/ dintr-o dată foarte important" (A). Aceasta este femeia îndrăgostită din Love Story, a doua secțiune a cărții. O femeie cu fragilitatea mascată în "părul meu blond/ de blondă de succes și naturală" (și era cam răcoare), conștientă de puterea de tranchilizant a fardurilor și a altor artificii de care se poate folosi: "pulsul/ mi-l plimb prin sticluțe de lac/ și parfumuri/ pe etajera verde, negeluită,/ dar nu prin Ioana" (Poză de buletin). "Ioana", în spiritul sincerității
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
tocește, e și-așa subțire" ( Nu mai putem dormi împreună) - , uneori rea cu ea, uneori indulgentă, o voce contemporană în cel mai strict sens. Personajul "Ioana" este o femeie nouă, îndrăgostită într-un fel vechi, poate mai puțin trucat, întrucît conștient de inevitabila latură de construct, și în permanent contact cu sinceritatea de dincolo de toate acestea, aceea pe care nu o mai poate recupera altfel decît prin "poza retușată", prin clișeul fotografic jumătate mincinos, dar totdeauna purtător de suflet. Ioana Nicolaie
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
să-și dezvolte dimensiunea monstruoasă a lui Edek. Aș fi vrut să văd hărțuirea treptată, intrarea ușoară în posesiunea locului, cu suflete cu tot, umflarea monstrului. Cred însă că Radu Gabriel nu și-a încheiat construirea lui Edek și pare conștient de unele neîmpliniri. Corect angrenate în foc sînt Emilia Popescu - Eleonora și Luminița Gheorghiu - Eugenia. Foarte bună scena "La fotograf" pe care ele o pun în valoare impecabil, cu o tentă cehoviană. Deși previzibil în Eu-geniusz, Petre Lupu renunță la
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
îi scria tot fratelui său: ' Eu m-am izbit și mă izbesc mereu de fel de fel de obstacole, dar mă amuz, dărîmîndu-le și bat la poarta literaturii cu pumnul sau cu piciorul (ori se deschide ori o dărîm)'. Era conștient încă de pe vremea cînd scria epigramele și visa să le publice că 'pentru a publica ceva, în afară de talent, mai trebuie și multă perseverență.' Destinul a vrut ca această combinație între talent și perseverență să facă din Marin Sorescu un scriitor
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
oprim. A fi scriitoreasă și a-ți asuma acest statut implică deopotrivă riscuri, dar arată și un anumit curaj al noului val feminin în literatură. Cu alte cuvinte e vorba despre niște tinere femei care înțeleg să-și exhibe feminitatea conștiente în același timp de un anumit tip de ridicol la care se expun (scriitoreasă, croitoreasă... zeflemeaua macho-istă va găsi nesfîrșite rime) și pe care și-l asumă, transformîndu-l în atu. Și asta fără să apeleze, cel puțin pînă acum
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
texte din acest volum mi s-au părut tocmai acelea pe care poeta pare să le aprecieze cel mai mult, acelea în care poezia devine personaj. Cu toată tradiția temei în spate, tradiție de care Simona Tache e cu siguranță conștientă și pe care o și exploatează pe alocuri, cu tot umorul de bună calitate, poeziile cu poezia au ceva desuet, enervant, bătrînicios, sînt făcute parcă spre deliciul unei sensibilități literare cu totul demodate. Intertextualitatea e și ea mult exploatată, nu
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
să scriu despre altceva. Dar planul fusese făcut, citisem cartea (și cărțile) lui Mihail Gălățanu, voiam de mult timp să scriu despre acest scriitor controversat, așa că am lăsat la o parte nepotrivirea de care, încă o dată subliniez, sînt pe deplin conștientă. Cei care se tem să nu sperie spiritul Crăciunului cu mostre de literatură buruienoasă, sînt rugați să nu citească acestă cronică nepotrivită și cu atît mai mult să nu se apropie cumva de cărțile autorului în cauză. Scriitorul e autor
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
alexandrinul lui Racine, limpede, curgător, cristalin, cu un râu de munte plin cu păstrăvi... (K. după un spectacol Fedra). Altă actriță de primă mărime, E.P.: mică, grasă, excelentă gospodină, pune murături ca nimeni alta, fața puerilă, neastâmpărată, ochi albaștri, infantili, conștientă de valoarea ei și de un... nu știu cum să spun... un egoism generos... (pe scenă). Diverse metode de a minți, de a ocoli adevărul, două cazuri în care este mascată minciuna: amphibologia și reservatio mentalis, ambiguitatea, echivocul, fraza cu două înțelesuri
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
populară în scrierile sale înaintea lui Creangă. Dar imaginația sa lingvistică este deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea plenitudine a povestitorilor români din al XIX-lea secol atinge, prin opera lui Caragiale, apogeul. Antiretorismul său este o atitudine conștientă, deși o utilizează în celebra Două loturi. Dar nu folosește deloc portretul fizic și moral al personajului. Acestea au, desigur, o viață interioară. Dar se oprește la planul organic, apropiindu-se, prin aceasta, de naturalismul european, ceea ce e valabil și
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
nimic. - Bombăneai ceva ca pentru tine. Nu pot să mă concentrez. Kingsley îl fixă cu o căutătură neprietenoasă, după care se întoarse la revistă, spunînd: - Ce-ar fi să te calmezi? Pîn' la urmă-ți fac ditamai hatîrul. Terry era conștient de acest lucru, însă nu avea de gînd să-și exteriorizeze recunoștința. Se revolta din străfunduri la gîndul că-i era îndatorat lui Kingsley, care jucase pentru el rolul de bête noire încă de cînd intrase la secția film, la
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
ce lucrase unei figuri influente în domeniu, ceea ce, la o socoteală atentă, însemna că o zi întreagă în compania lui Kingsley era totuși un preț mai mult decît rezonabil. - De ce te holbezi la mine? Terry se foi vinovat în scaun, conștient că pe durata ultimelor cîteva minute ochii i se fixaseră hipnotic asupra ofensatorului acoperămînt al interlocutorului. - Iartă-mă, spuse el. Eram cu mintea aiurea. [...] Terry își îndreptă din nou atenția asupra șpaltului articolului. Avea toate motivele să fie mulțumit de
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
deja impresia c-am mai văzut filmul ăsta de douăzeci de ori. Se lăsă o tăcere îndelungată, întreruptă doar de leorpăitul lui Kingsley, care încerca să-și transfere în gură o furculiță uriașă de spaghete. - Crezi că-i groaznică, ai? Conștient sau nu, Logan se rezemă la rîndul lui de spătar și își încrucișă brațele, imitîndu-l pe Terry. - Sigur, dacă ai tu niște idei mai bune, mi-ar face plăcere să le aud. De fapt, mi-a zis Joe că lucrezi
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
feminitatea în final. Ambele categorii cad pradă ideației, altfel, suficient de dezlînate și neconvingătoare a unui Don Juan grosolan, egocentrist și ridicol, căruia căderea femeilor îi atestă puterea, mai curînd decît prestația vizibilă în roman. Personajul masculin care seduce e conștient de caracterul adolescentin al unora dintre manifestările sale (uneori, emite scurte teoretizări pe temă). Dar adolescentinismul nu se oprește aici. întregul tipar erotic, întregul scenariu, este adolescentin. Jocul dintre aparența dezamăgitoare și forța interioară impresionantă, cu corolarul victoriei repurtate de
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
a aduce atîtea producții lovite de mediocritate care nu au a comunica mai nimic sau prea puțin, să fie tocmai aceea de a medita îndelung, grav la ce se petrece cu acest fenomen. Cu noi toți, creatori și spectatori. Sînt conștientă că și breasla mea, a comentatorilor, a specialiștilor, a cronicarilor și criticilor a pus umărul la tot ce se întîmplă prin faptul că "regele e gol!" nu s-a strigat la timp, prin faptul că privim teatrul strîmt și provincial
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
Nu sunt chiar deloc. E un cadril primejdios. E premeditată această tehnică de convingere mascată? E o strategie poetică ori un instinct? Ai perfectă dreptate și mă înfioară ce spui. Sentimentul meu este că 'eul' meu, cât sunt eu de conștient de el, plutește peste toate, detașat. Ființa mea fizică e departe de a lăsa această impresie, dar mai cred că ceea ce am devenit - interfața - e un proces intelectual. Fiindcă sunt așa de nesigur pe substanța mea, mă feresc să fac
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]