774 matches
-
semilunarul; -anterioară, palmară prezintă apofiza unciformă pe care se prinde liaamentul anterior al carpului; -posterioară, dorsală este sinaura nearticulară. Cele opt oase ale carpului sunt solidarizate între ele prin forma]iuni liaamentare realizânduse în ansamblu un masiv osos convex posterior, concav în sens transversal. La nivelul fe]ei anterioară se formează astfel un șan] cu direc]ie verticală - șan]ul carpian. Marainile acestuia sunt formate lateral de trapez șu de tuberculul scafoidului iar, medial de piziform și cârliaul osului cu cârlia
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
falanaelor se face pornind de la extremitatea metacarpului spre vârful deaetelor: falanaă (prima), falanaină (a doua) și falanaetă (a treia). Fiecare falanaă în parte prezintă un corp și două extremități. Corpul este turtit în sens antero-posterior prezentând două fețe: una anterioară, concavă și alta posterioară, convexă precum și două maraini. Extremitățile falanaelor prezintă suprafețe articulare în potcoavă; exepție: cea de a trei falanaă. Prima falanaă prezintă la nivelul extremității proximale o cavitate alenoidă prin care se realizează articulare distală cu metacarpianul respective. La
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
metacarpian. Fața externă vine în raport cu teaumentele. Fața internă prezintă fațete articulare pentru al treilea cuneiform și scafoid. SCAFOIDUL (OS NAVICULARE) Scafoidul este un os scurt, turtit dinainte înapoi, cuprins între capul talusului, cuboid și cele trei cuneiforme. Fața posterioară este concavă și se articulează cu astraaalul. Fața anterioară prezintă trei fețe prin care se articulează cu cele trei oase cuneiforme. Fața dorsală face parte din dorsul piciorului. Fața plantară face parte din plantă. Fața medială prezintă tuberculul navicularului. Fața laterală are
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
simple: cu 2 suprafețe, - complexe: cu mai multe suprafețe articulare. După forma suprafețelor articulare: - articu lați i plane: cu 2 suprafețe articulare plane ce permit numai mișcări de alunecare, ex. articulațiile carpiene/tarsiene; - articulații cu o suprafață convexă și una concavă: cu un grad de libertate în care sunt posibile mișcările de flexie-extensie; sunt articulații tip trohlee (ginglimul) ex. articulația humero-cubitală; - articulații trohoide, de tip pivot: în care una dintre suprafețe este un segment de cilindru convex și alta o suprafață
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cu un grad de libertate în care sunt posibile mișcările de flexie-extensie; sunt articulații tip trohlee (ginglimul) ex. articulația humero-cubitală; - articulații trohoide, de tip pivot: în care una dintre suprafețe este un segment de cilindru convex și alta o suprafață concavă corespondentă, axa fiind longitudinală a cilindrului care se mișcă în suprafața concavă realizându-se numai mișcarea de rotație; ex: articulația radio-ulnară superioară. Situația poate fi și inversă sub raportul mișcării suprafețelor articulare, ca în cazul articulației radio-cubitale inferioare. - articulații cu
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sunt articulații tip trohlee (ginglimul) ex. articulația humero-cubitală; - articulații trohoide, de tip pivot: în care una dintre suprafețe este un segment de cilindru convex și alta o suprafață concavă corespondentă, axa fiind longitudinală a cilindrului care se mișcă în suprafața concavă realizându-se numai mișcarea de rotație; ex: articulația radio-ulnară superioară. Situația poate fi și inversă sub raportul mișcării suprafețelor articulare, ca în cazul articulației radio-cubitale inferioare. - articulații cu două suprafețe articulare de formă elipsoidală: în care sunt posibile flexiaextensia, abducția-adducția
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de formă elipsoidală: în care sunt posibile flexiaextensia, abducția-adducția, circumducția; - articulații cu două suprafețe articulare în formă de șa: care prezintă tot două arade de liberate: ex. articulația carpometacarpiană a policelui; - articulații cu suprafețe în formă de seament de sferă concavă și o suprafață convexă, cu 3 arade de libertate: ex. articulația coxo-femurală; - articulațiile sferoidale, condiliene: un os poate prezenta două suprafețe rotunjite, seamenți de cilindri plini care ajuna pe o altă epifiză cu 2 suprafețe convexe. Se realizează astfel două
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
care participă la o articulație rezultă și posibilitățile de mișcare. Astfel, în articulațiile plane mișcările sunt mai reduse pe când în cele de formă curbă mișcările sunt mai ample. în articulațiile curbe (sfenoidale) există porțiuni osoase convexe ce corespund unor porțiuni concave realizându-se o perfectă îmbinare, conaruență a suprafețelor osoase. Procesele artrozice sunt rezultatul unei lipse de conaruență articulară ceea ce determină procese ulcero- necrotice ale cartilajului și ale țesutului osos subiacent (2, 4, 11, 12). Cartilajul articular acoperă suprafețele articulare ale
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
junturae lumbosacralis) Articulația lombo-sacrată se realizează între vertebra L5 și baza osului sacrum, fiind prevăzută cu un disc intervertebral și liaamente lonaitudinale. B. 2. Articulația sacroco-cciaiană (juncturae sacrococcyaea) Articulația sacroco-cciaiană se realizează între fața ovală a osului sacrum și fața concavă a bazei coccisului. Mijloacele de unire sunt reprezentate de liaamentele: sacrococciaiene (anterior, posterior superficial, posterior superficial, lateral). C. Articulațiile coloanei vertebrale cu craniul C. 1. Articulația atlanto-occipitală este o articulație bicondiliană formată între masele laterale ale atlasului și condilul occipital
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
1. Articulația sternoclaviculară (articulatio sternoclavicularis) Este o articulație în sa ce unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal - Figura 53. Suprafețele osoase care participă la realizarea articulației sunt: -din partea sternului: marginea laterală a manubriului sternal, concavă în sens frontal și convexă sagital; -din partea claviculei: extremitatea proximală a osului prin două fețe articulare, una verticală și alta orizontală care formează între ele un unghi diedru ce pătrunde în deschiderea realizată între fața articulară sternală și primul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
se realizează prin ramurile toracice interne și prin artera subscapulară. Inervația este realizată din nervul subclavicular și supraclavicular. 2. Articulația acromio-claviculară (articulatio acromioclavicularis) Articulația este una de tip plan realizată între extremitatea distală, ușor convexă a claviculei și o suprafață concavă acromială. Discul fibrocartilaainos dintre suprafețele articulare este descris diferit de autori: ca fiind prezent (Papilian, Baciu), ca fiind cel mai frecvent absent sau ca separând complet cavitate articulară în 2 compartimente (Gray). Elementele anatomice prezentate sunt înalobate într-o capsulă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
articulații carpometacarpiană a policelui și separate pentru celelalte deaete (2, 11, 12, 18, 20). Articulația carpometacarpiană a policelui Este o articulație în sa. Suprafețele articulare sunt reprezentate de baza metcarpianului l și de suprafața corespondentă a osului trapez care este concavă transversal și convexă saaital. Cartilajul hialin este subțire. Capsula articulară este aroasă, dar laxă. Articulațiile carpometacarpiene Suprafețele articulare sunt cele ale rândului al doilea de oase carpiene și baza metacarpienelor ll-V. Capsulele articulare sunt laxe. Ligamentele sunt: -4 carpometacarpiene palmare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Articulațiile metacarpo-falangiene Suprafețele articulare sunt reprezentate de capul metacarpienelor și de baza falangelor. Fața carpiană depășește pe cea falangană, astfel că pe circumferința acesteia din urmă se inseră un fibrocartilaj denumit ligamentul palmar care are rolul de a mări suprafața concavă a bazei falangei. Capsulele articulare sunt laxe și întărite de liaamente: - colaterale câte 2 pentru fiecare deaet, inserate pe fețele colaterale ale capetelor carpienelor și pe baza falanaelor proximale; -transvers profund (lia. matacarpeum transverum profund) care se intinde de la metacarpianul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
în partea anterioară. La acestea se adauaă o serie de formațiuni liaamentare care leaaă sacrul și coloana vertebrală de coxal. 1. Articulația sacro-iliacă (articulatio sacroiliaca) Articulația sacro-iliacă este considerată o diartro-amfiartroză. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele: - auriculară a sacrulului concavă, în sens anteroposterior, cu centrul corespunzând primelor două procese transverse de pe fața posterioară a sacrului; - auriculară a osului coxal care este covexă. Interlinia articulară are forma literei S, concavă medial în jumătatea superioară și concavă lateral în cea interioară ceea ce
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
o diartro-amfiartroză. Suprafețele articulare sunt reprezentate de fețele: - auriculară a sacrulului concavă, în sens anteroposterior, cu centrul corespunzând primelor două procese transverse de pe fața posterioară a sacrului; - auriculară a osului coxal care este covexă. Interlinia articulară are forma literei S, concavă medial în jumătatea superioară și concavă lateral în cea interioară ceea ce face ca în articulație contactul să se realizeze prin juxtapunere și prin anarenare. Peste suprafața articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de fețele: - auriculară a sacrulului concavă, în sens anteroposterior, cu centrul corespunzând primelor două procese transverse de pe fața posterioară a sacrului; - auriculară a osului coxal care este covexă. Interlinia articulară are forma literei S, concavă medial în jumătatea superioară și concavă lateral în cea interioară ceea ce face ca în articulație contactul să se realizeze prin juxtapunere și prin anarenare. Peste suprafața articulară sacrată este aplicat un fibrocartilaj în timp ce peste cea a coxalului un cartilaj hialin. Ca mijloace de unire se descriu
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și nu numai o simplă talonetă în pantof care ar obliga la un mers pe antepicior. Tratamentul clasic al scoliozei vizează tonificarea mușchilor șanțurilor vertebrale prin mișcări simetrice și asimetrice concomitent cu mobilizarea coloanei vertebrale și corectarea gibozității. De partea concavă a curburii mușchii sunt scurtați, atonici sau hipertonici și vor fi întinși lucrând în contracție incompletă întindere completă, iar de partea convexă mușchii sunt lungiți, contractați și trebuie scurtați prin lucru în contracție completă întindere incompletă. Este greu de admis
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
se observă pereți de diviziune, iar între fasciculul foliar și arcurile caulinare se individualizează un cordon de procambiu ce va pătrunde în mugurul axilar. La baza internodului următor (foto 53), conturul secțiunii transversale prin epicotil este pătratic, cu două laturi concave și două concrescute cu bazele frunzelor; în concavitatea dintre epicotil și bazele frunzelor sunt prezenți muguri (foto 54); aceștia prezintă la bază epidermă, scoarță și măduvă definitive, iar țesuturile conducătoare sunt reprezentate printr-un inel de procambiu. La vârf se
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
ureterului, precum și în bilanțul morfofuncțional renal preoperator (2, 5, 12). Nefrograma se caracterizează prin numeroase zone lacunare, cu limite nete, netede, mărimi variabile, diseminate în structura renală bilaterală. Caliciile și bazinetul sunt deformate, refluate, deplasate, alungite, subțiate, curbate, au contur concav (compresiune). Caliciile mici sunt dezorientate, extremitatea dinspre papilă este turtită, deformată semilunar. Rar, caliciile mici pot fi amputate. Ureterul este împins către coloana vertebrală prin mărirea de volum a polului renal inferior. Pacienții tineri asimptomatici au frecvent rinichi mari, cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
atenua senzația de irealitate. Vizita neașteptată, convorbirea, amintirile și imaginile despăturite la fel de evident ca și pagina cu fotografia ori albumul cu lucrările lui de război păreau acum să facă parte fără stridențe din peisajul familiar. Chiar și fresca vastă și concavă, de al cărei anvers din piatră Faulques stătea acum rezemat, noaptea care Învăluia totul păstrau locuri potrivite, cotloane, perspective pentru a situa tot ceea ce, ca un prestidigitator În fața publicului fascinat, vizitatorul scosese rând pe rând din raniță, pe măsură ce lumina tot
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
gingival. Langheta gingivală este formată din papila vestibulară și orală, unite între ele printr-un col, ceea ce-i conferă formă de clepsidră culcată. Papila interdentară are formă de piramidă triunghiulară cu un versant oral, respectiv vestibular, și două versante proximale concave (mezial și distal) în raport cu dinții limitrofi papilei. Sub mucoasă există un sept fibros de consolidare, identic cu cel al gingiei libere. Sulcusul gingival (Fig.16) este un șanț cu o adâncime variabilă (media = 1,8 mm), care înconjură coletul dintelui
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cuspid ascuțit. Segmentele marginii incizale se întâlnesc cu fețele proximale în zona cea mai lată a coroanei, la nivelul ariilor de contact. Pe fața palatinală se găsește un cingulum voluminos, ce se prelungește printr-o creastă ce delimitează două versante concave. Rădăcina pe secțiune orizontală este triunghiulară. Grupul molar - Molarii temporari sunt mult mai mici decât omologii lor definitivi, având protuberanta cervicală de smalț ce le conferă aspect de bulb. Rădăcinile sunt accentuat divergente, astfel încât să poată cuprinde ca într-un
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
sens vestibulo-oral. având patru fețe axiale și o margine incizală. Fețele vestibulare sunt convexe în treimea cervicală și aproape plane în treimea incizală (ansamblu planconvex). Prezintă trei lobuli: distal, central și mezial. Fețele orale sunt convexe în treimea cervicală și concave în cele două treimi incizale (ansamblu planconcav), prezintă cingulum și două creste marginale (mezială și distală). Sub cingulum, la incisivii maxilari există foramen caecum. Fețele proximale au un aspect triunghiular, cu baza cervicală și vârful incizal, convexitatea maximă fiind situată
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mai convexă și mai puțin convergentă spre colet decât cea mezială; marginea incizală este extremitatea liberă, cu formă rectilinie ușor oblică dinspre incizal spre colet. Fața palatinală are uri contur asemănător feței vestibulare, dar cu dimensiuni mai mici. Relieful este\concav în treimea incizală și mijlocie, unde prezintă două creste marginale care se lărgesc spre colet, unde se unesc cu cingulum - proeminență emisferică în treimea cervicală a feței palatine. La nivelul ein-gulumului există “foramen caecum”, fosetă ce apare datorită discontinuității stratului
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
un contur triunghiular, cu următoarele margini: marginea cervicală - are formă de “V” deschis spre rădăcina cu vârf rotunjit; marginea vestibulară - are forma unei linii ușor convexe, cu convexitatea maximă în treimea cervicală; marginea palatinală - linie convexă în treimea cervicală și concavă în două treimi incizale. Relieful feței meziale este convex în dublu sens, vestibulo-oral și cervico-incizal, realizând punctul de contact (aria de contact). Fața distală are un contur asemănător feței meziale, dar cu dimensiuni mai reduse. Relieful este mai accentuat convex
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]